Biosecuritatea în ferma de reproducţie a suinelor

Biosecuritatea reprezintă baza profilaxiei bolilor infecţioase pentru segmentul de creştere a animalelor de rentă, îndeosebi pentru creşterea în sistem intensiv, dar nu exclusiv, care are drept scop reducerea riscului introducerii, dar şi al difuzării agenţilor patogeni într‑un efectiv de animale. Prevenţia bolilor infecţioase reprezintă un obiectiv major, sănătatea animalelor fiind primordială, atât prin prisma beneficiilor economice, cât şi prin impactul asupra sănătăţii umane.

Conform Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală (OIE), biosecuritatea reprezintă „un set de măsuri de management şi măsuri fizice menite să reducă riscul introducerii, apariţiei şi răspândirii bolilor la animale, infecţiilor sau infestărilor către, de la şi în cadrul unei populaţii de animale”.

Ferma de reproducţie suine reprezintă una dintre categoriile cu risc ridicat, ceea ce impune elaborarea şi implementarea unor măsuri atât tehnice, cât şi de natură administrativă, în vederea eliminării şi/sau a reducerii riscului de introducere şi răspândire a agenţilor patogeni majori pentru porcinele de reproducţie, a purceilor nou-născuţi şi a celor sugari.

Obiectivele-cheie ale planului de biosecuritate la nivelul fermei de reproducţie suine sunt:

• prevenirea introducerii agenţilor patogeni (biosecuritatea externă);
• diminuarea riscului de difuzare a agenţilor patogeni în efectivul de animale sau alte secţiuni ale fermei (biosecuritatea internă);
• prevenirea difuzării agenţilor patogeni existenţi în fermă către alte ferme sau alte animale neinfectate din speciile susceptibile;
• prevenirea difuzării/transmiterii agenţilor patogeni cu impact asupra sănătăţii umane.

Măsurile de biosecuritate, în vederea atingerii acestor obiective, au la bază trei elemente fundamentale: izolarea, igienizarea şi controlul mişcării animalelor. În acest sens, se impun:

• delimitarea şi izolarea perimetrului fermei prin gard securizat, cu acces controlat;
• asigurarea unei infrastructuri adecvate pentru adăpostirea animalelor şi dotări pentru asigurarea unui microclimat optim, în funcţie de categoria şi vârsta porcilor;
• asigurarea unor echipamente corespunzătoare pentru hrănirea şi adăparea animalelor;
• asigurarea zonelor de filtru sanitar (filtrul uscat şi filtrul sanitar);
• asigurarea unei surse de furaj de calitate şi salubru (inclusiv controlul acestuia);
• asigurarea unei surse de apă potabilă şi în cantitate suficientă;
• asigurarea unor mijloace de transport dedicate, igienizate în vederea transportării în siguranţă a animalelor vii către şi dinspre fermă;
• stabilirea şi aplicarea programelor de igienizare eficiente.

Planul de biosecuritate cuprinde un set de proceduri obligatorii pentru întreg personalul lucrător al fermei, inclusiv persoanele terţe, precum vizitatori, autorităţi sau furnizori de servicii. Evaluarea riscului este esenţial în stabilirea unui plan de biosecuritate eficient, ceea ce impune identificarea factorilor de risc, precum:

• locaţia fermei
• accesul şi circulaţia în perimetrul fermei
• achiziţia şi introducerea de noi animale
• materialul seminal
• personalul lucrător din fermă
• vizitatorii
• aprovizionarea cu furaje
• potabilitatea apei
• recepţia/livrarea şi transportul animalelor la/de la fermă
• managementul cadavrelor
• managementul dejecţiilor.
• Locaţia şi împrejmuirea fermei

Evaluarea locaţiei fermei şi a vecinătăţilor imediate are drept obiectiv evaluarea potenţialelor pericole care pot fi introduse în fermă, îndeosebi pe cale aerogenă. Mulţi dintre agenţii patogeni la care suinele sunt susceptibile se pot transmite facil pe care aeriană, ceea ce impune identificare potenţialelor surse de infecţie şi, implicit, identificarea măsurilor de prevenire în acest sens.

Împrejmuirea fermei are drept obiectiv limitarea accesului atât al oamenilor, cât şi al diferitelor specii de animale sălbatice.

Accesul şi circulaţia în perimetrul fermei

Se recomandă utilizarea de semnalizări adecvate la toate punctele de intrare în zona de biosecuritate, pentru a asigura informarea personalului lucrător în fermă, a vizitatorilor, cu privire la măsurile care se impun, la restricţiile instituite etc. Accesul personalului şi al vizitatorilor se face exclusiv prin filtrul sanitar, fiind obligatorii duşul de igienizare la intrare şi schimbarea hainelor de stradă cu cele utilizate exclusiv în fermă.

Accesul mijloacelor de transport (animale vii, cadavre, furaj etc.) se va face, în funcţie de categoria de risc, prin zone dedicate exclusiv fiecărei activităţi.

Achiziţia şi introducerea de noi animale

Evaluarea sursei de achiziţie animale vii (scrofiţe) este unul din obiectivele majore, cu privire la indemnitatea acesteia, calitatea materialului genetic şi istoricul epidemiologic.

Se impun asigurarea şi respectarea carantinei profilactice pentru scrofiţele nou introduse, într-un spaţiu dedicat în acest scop, în vederea evaluării statusului de sănătate şi a pregătirii pentru introducerea în efectiv. Personalul operator care deserveşte zona de carantinare va avea echipament de lucru dedicat exclusiv acestei zone. Nu vor fi utilizate în alte sectoare ale crescătoriei.

Zona de acces în aria de carantină va fi semnalizată, pentru a evita intrarea accidentală a altor persoane decât cele care deservesc aria de carantină.

Materialul seminal

Practicarea însămânţării artificiale este în fapt o măsură de biosecuritate, care impune evaluarea sursei de achiziţie cu privire la indemnitatea, calitatea materialului genetic şi istoricul epidemiologic al acesteia.

Potabilitatea apei

Pentru adăparea şi pentru activităţile de igienizare se va folosi exclusiv apă potabilă. În acest sens se impune identificarea unei surse de apă potabilă, instalaţii de tratare a apei şi program de verificare periodică a potabilităţii (paramterii fizico-chimici şi microbiologici ai apei).

Aprovizionarea cu furaje

Evaluarea calităţii şi salubrităţii furajului este parte a planului de biosecuritate. Depozitarea şi distribuţia furajului în fermă trebuie realizate cu instalaţii corespunzătoare şi funcţionale, pentru a preveni contaminarea acestuia.

Personalul lucrător din fermă

Personalul este o parte intrinsecă a funcţionării planului de biosecuritate. Gradul de cunoaştere şi conştientizare al personalului lucrător al fermei reprezintă, practic, modalitatea prin care se poate asigura funcţionalitatea acestor măsuri. Comunicarea cu personalul, informarea şi instruirea acestuia cu privire la riscurile care apar în procesul de reproducţie sunt importante. În plus, se recomandă implicarea acestora în dezvoltarea şi îmbunătăţirea procedurilor de lucru şi a protocoalelor de biosecuritate.

Toţi angajaţii vor avea obligaţia de a nu creşte în gospodăria proprie animale din specia suină; de asemenea, este recomandat ca membrii familiilor să nu lucreze la alte ferme de creştere a suinelor. În vederea reducerii riscului de introducere a patogenilor, personalul are obligaţia de a respecta regulile de acces în fermă, trecerea prin duşul de igienizare la intrarea în unitate, schimbarea în totalitate a hainelor personale şi utilizarea exclusivă a echipamentului de lucru din cadrul fermei. Personalul lucrător semnează declaraţia pe propria răspundere cu privire la faptul că nu au intrat în contact cu animale din specia suină, se supun regulilor de acces de mai sus, nu introduc în fermă produse din carne de porc şi aplică toate procedurile de biosecuritate.

Vizitatorii (persoane terţe)

Regulile de acces în fermă sunt obligatorii pentru toate personale terţe (vizitatori) care trebuie să intre în fermă pentru diferite activităţi, şi anume, trecerea prin duşul de igienizare la intrarea în unitate, schimbarea în totalitate a hainelor personale şi utilizarea exclusivă a echipamentului de protecţie specific fermei. De asemenea, au obligaţia de a declara pe propria răspundere faptul că nu au intrat în contact cu animale din specia suină, se supun regulilor de acces de mai sus, nu introduc în fermă produse din carne de porc şi aplică toate procedurile de biosecuritate.

Recepţia/livrarea şi transportul animalelor la/de la fermă

Zonele de recepţie a scrofiţelor, respectiv de livrare a purceilor/scroafe de reformă, sunt strict dedicate acestor activităţi, fiind prevăzute cu platforma de descărcare, respectiv de încărcare a animalelor. Igienizarea riguroasă a acestora este obligatorie după fiecare utilizare, în acest sens fiind prevăzute cu o sursă de apă, detergent şi substanţe dezinfectante, instalaţie de curăţarea/dezinfecţia cizmelor.

Managementul cadavrelor

Îndepărtarea cadavrelor din fermă se face în cât mai scurt timp, fiind colectate şi depozitate în spaţii dedicate în acest scop, care nu permit accesul neautorizat sau accesul insectelor ori al rozătoarelor. Infrastructura şi dotările acestei zone, precum şi ale sălii de necropsie trebuie să asigure un regim termic controlat, dar şi posibilitatea igienizării corespunzătoare.

Concluzii

Biosecuritatea fermei impune ca procedurile care stau la baza sistemului să fie practicabile şi urmate ca fiind parte a rutinei zilnice a fermei, pentru a fi eficiente, obiectivul major fiind acela de reducere a riscului de introducere a agenţilor patogeni în fermă, mai ales în contextul epidemiologic actual, de a preveni introducerea virusului pestei porcine africane. Evaluarea eficienţei măsurilor de biosecuritate aplicate trebuie făcută periodic, în vederea îmbunătăţirii acestora.

Biosecuritatea nu este o necesitate doar pentru exploataţiile comerciale, este imperios necesar să fie conduita obligatorie şi în exploataţiile noncomerciale (gospodăriile populaţiei), pentru a putea preveni difuzarea agenţilor patogeni.

Autor corespondent: Valerica Constantinescu E-mail: vally_rot@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.