Campilobacterioza aviară şi riscul transmiterii la om – prevenire şi control

Campilobacterioza aviară, infecţie bacteriană care afectează păsările domestice (de curte) şi sălbatice, cu caracter zoonotic, este cauzată de diferite specii ale genului Campylobacter. Diferite specii de păsări sunt susceptibile la infecţia produsă, în marea majoritate, de Campylobacter jejuni şi Campylobacter coli, la acestea infecţia evoluând asimptomatic.

Infecţiile produse de Campylobacter spp., bacterii Gram-negative, microaerofile, sunt cunoscute încă de la începutul anilor 1900, fiind izolate de McFadyean şi Stockman şi denumite ca Vibrio. Ceva mai târziu, Smith şi Taylor le-au dat denumirea de Vibrio fœtus, iar în 1963 au fost încadrate în genul Campylobacter, nou creat.

Campylobacter spp. aparţine taxonomic familiei Campylobacteriaceae, genul Campylobacter. Au fost identificate, până în prezent, 17 specii şi şase subspecii, dintre care Campylobacter jejuni subsp. jejuni şi Campylobacter coli au fost cel mai frecvent izolate în focarele de enterită la om. Aceste două specii sunt considerate ca având cel mai crescut potenţial patogen pentru sănătatea publică, conform lui Ridley şi colab. (2008).

Prevalenţa infecţiei campilobacteriene la păsări este mare, mai ales la păsările domestice crescute în sistem intensiv, evoluând de manieră asimptomatică. C. jejuni este cel mai frecvent izolat, acesta fiind localizat la nivelul tubului digestiv, dar şi în ţesuturile limfoide palatine, la nivelul ingluviului. Incidenţa crescută a portajului la păsări se datorează faptului că temperatura corporală a acestora este optimă în raport cu caracterul termotolerant al C. jejuni care colonizează intestinul. Portajul intestinal şi eliminarea fecală contribuie la difuzarea infecţiei.

Rolul de rezervor natural de infecţie al păsărilor reprezintă un factor de risc atât pentru sănătatea animală, dar mai ales pentru sănătatea umană. Portajul la nivel intestinal are drept consecinţă posibilitatea contaminării carcaselor de pasăre la momentul sacrificării, acestea fiind principala sursă de infecţie umană, ca urmare a manipulării, depozitării sau procesării fără respectarea regulilor de igienă. Durata de supravieţuire a Campylobacter spp. în produsele contaminate este variabilă, în funcţie de condiţiile de conservare; astfel, în carcasa de pasăre contaminată supravieţuieşte săptămâni sau luni în condiţii de refrigerare sau congelare. Coaja oului poate fi contaminată la momentul pontei, însă Campylobacter spp. nu penetrează coaja, dar conţinutul oului poate fi contaminat ulterior spargerii cojii oului.

Conform datelor EFSA, găinile şi carnea de pui au fost identificate ca fiind sursa de infecţie primară în 20-30% din cazurile de campilobacterioză la om. Consumul de carne de pasăre insuficient tratată termic sau de alimente gata de consum (RTE) contaminate ca urmare a contactului cu carnea crudă de pasăre (contaminare încrucişată) sunt identificate ca fiind cauza a enteritelor bacteriene la om. Campylobacter spp. este considerată ca fiind cauza cea mai frecventă a enteritelor diareice, în urma studiilor lui M.B. Skirrow, în 1977.
 

Infecţia campilobacteriană la om recunoaşte o incidenţă şi o prevalenţă extrem de mari în ultimele două decenii, la nivelul multor regiuni ale globului, atât la nivelul continentelor nord-american, european, australian, dar şi în Africa şi Asia. Anual, conform EFSA, sunt raportate peste 246000 de cazuri umane. Numărul cazurilor este posibil să fie mult mai mare, aproximativ nouă milioane anual, majoritatea nefiind raportate şi/‌sau nediagnosticate.

Campilobacterioza la om este o boală infecţioasă cu manifestare enterică, de regulă cu evoluţie autolimitantă. Infecţia produsă de Campylobacter jejuni la om cu manifestare gastroenterică este considerată ca fiind cea mai frecventă zoonoză transmisibilă prin consum de alimente contaminate la nivel european. Manifestările clinice sunt variate, de la infecţii benigne până la infecţii severe la copii şi vârstnici, cu semne neurologice permanente.

Riscul major al infecţiei produse de C. jejuni este semnalat la categoriile de risc din populaţia umană, şi anume la copii şi la persoanele în vârstă, la care poate evolua grav, cu complicaţii neurologice, precum sindromul Guillain-Barré sau sindromul Miller-Fisher.

Un alt aspect important în raport cu sănătatea umană este cel datorat fenomenului de antibiorezistenţă manifestat de Campylobacter spp., ceea ce face ca şi intervenţia terapeutică să nu aibă rezultat, în multe cazuri. În 29% din infecţiile confirmate, Campylobacter spp. a prezentat rezistenţă la acţiunea fluorochinolonelor şi a macrolidelor (azitromicină).

Transmiterea infecţiei la om se face prin consum de alimente contaminate, în principal, dar şi prin contact direct cu păsările infectate. Conform studiilor EFSA, factorii socioeconomici pot influenţa direct modalitatea de transmitere a infecţiei cu Campylobacter spp. În ţările cu nivel economic ridicat, infecţia se transmite predominant prin consum de carne de pui, comparativ cu ţările în curs de dezvoltare, unde modalităţile de transmitere sunt complexe, fiind implicaţi şi factori sociali, ca de exemplu sărăcia, accesul dificil la surse de apă şi/sau surse controlate de hrană, condiţii de igienă precare etc.

Majoritatea focarelor de infecţie la om produsă de Campylobacter spp. sunt asociate adeseori cu consumul de apă contaminată sau apă netratată prin clorinare, carne de pasăre insuficient tratată termic sau alimente gata de consum (RTE – ready-to-eat) contaminate. Consumul de carne de pui insuficient tratată termic sau recontaminată posttratament termic a fost identificat drept cauza a 50-70% din infecţiile campilobacteriene la om, în ţările dezvoltate, în corelaţie cu incidenţa ridicată a infecţiilor asimptomatice cu Campylobacter spp. la puii de găină (circa 60%).

Prevenirea contaminării cărnii de pasăre reprezintă unul dintre obiectivele majore, pe etapa de abatorizare, tranşare, măsurile de bună practică igienică fiind obligatoriu a fi aplicate. Sensibilitatea la acţiunea factorilor fizici face ca majoritatea metodelor utilizate pentru distrugerea agenţilor enteropatogeni din alimente să fie eficiente şi pentru Campylobacter spp. Tratamentul termic corespunzător (temperatură, timp) al cărnii de pasăre asigură distrugerea acestor microorganisme.

Măsurile de prevenire utilizate în practică vizează, în principal, sursele de contaminare, şi sunt necesar a fi aplicate pe întreg lanţul alimentar. În funcţie de etapa de lanţ alimentar, se impun:

• utilizarea exclusiv a apei potabile este una dintre măsurile principale, fiind necesară tratarea apei prin clorinare, care este utilizată pentru spălarea carcaselor;
• implementarea şi practicarea unor măsuri de biosecuritate eficiente la nivelul la nivelul segmentului de creştere pui de carne (fermei) pentru reducerea riscului de infectare a speciilor susceptibile, supravegherea activă a stării de sănătate a efectivelor de animale susceptibile;
• implementarea şi respectarea bunelor practici igienice pe etapa de abatorizare şi în special în etapa de eviscerare a carcasei (evitarea contaminării carcasei prin intermediul conţinutului intestinal) sunt esenţiale pentru a preveni sau reduce riscul de contaminare a carcaselor de pasăre;
• asigurarea unui tratament termic pe etapa de procesare/pregătire a cărnii de pasăre, fiind necesară atingerea unei temperaturi de 75-88 °C în centrul geometric al produsului sau la os;
• asigurarea unei bune practici igienice pe etapele de procesare a cărnii;
• practicarea unor măsuri de igienizare eficientă a utilajelor şi echipamentelor de producţie zilnic, utilizând substanţe dezinfectante cu acţiune bactericidă, precum sărurile cuaternare de amoniu, hipoclorit etc.;
• educarea şi conştientizarea consumatorilor cu privire la igienizarea mâinilor după manipularea cărnii crude, protejarea produselor alimentare pe durata depozitării în frigider, în vederea prevenirii contaminării încrucişate, respectarea condiţiilor de temperatură pentru produsele alimentare.

Concluzii

Măsurile de prevenire a contaminării cărnii de pasăre, a produselor pe bază de carne de pasăre, dar şi a altor alimente sunt obligatoriu a fi aplicate pe parcursul lanţului alimentar, având drept obiectiv întreruperea căilor de transmitere a acestui agent patogen de la nivelul rezervorului natural (păsări domestice, în principal) la om, prin intermediul consumului de produse alimentare. Aceste măsuri sunt parte integrantă a sistemului de siguranţă a alimentului, bazat pe principiile HACCP, conform cerinţelor legale aplicabile în industria alimentară, fie că vorbim de producţia primară, procesare sau de vânzare directă.

Autor corespondent: Valerica Constantinescu E-mail: vally_rot@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.