Coordonate în evaluarea ecografică la iepure

Elemente de ecoanatomie

Ficatul este un organ parenchimatos, cu aspect caracteristic, străbătut de structuri vasculare. Ficatul iepurelui este, anatomic, situat în zona epigastrică, între cele două arcuri costale, ajungând la a 7-a coastă dreaptă și a 10-a coastă stângă.

Examinarea se începe cu pacientul în decubit dorsal și se continuă în decubit lateral stâng. Pentru examinarea ficatului se folosesc secţiuni sagitale, transversale şi secţiuni oblice subcostale drepte, precum și secţiuni intercostale.

Vor fi urmărite omogenitatea şi textura structurii hepatice, suprafaţa hepatică, aspectul vascular hepatic (ramurile portei intrahepatice, artera și vena hepatică). Ecogenitatea hepatică se apreciază prin comparaţie cu corticala rinichiului drept, cu care trebuie să fie oarecum asemănătoare.

Ficatul de iepure este ecoic, cu o ecogenitate mai scăzută față de structurile de țesut moale adiacente. Conturul său este regulat și în contact strâns cu diafragma hiperecoică. Parenchimul hepatic prezintă o ecogenitate heterogenă.

Imaginea lobului hepatic stâng este acoperită parțial de corpul stomacului și zona sa fundică. Stomacul apare cu lumen anecoic și perete hiperecoic ce contrastează cu parenchimul hepatic hipoecoic.

Lobul hepatic drept a fost vizualizat ca o structură unică și a fost folosit ca un reper anatomic pentru a localiza vezica biliară. Vezica biliară este vizualizată sub formă longitudinală ovală, cu conținut anecoic și perete hipoecoic. Căile biliare intrahepatice în mod normal nu se vizualizează în ecografia standard, având calibru foarte fin.

Splina este un organ limfoid, localizat în sfertul cranian stâng al abdomenului. Acesta este conectat prin ligamentul gastrolienal la marea curbură a stomacului, între stomac, jejun și cecum. Splina de iepure are o formă ovală alungită, ale cărei margini sunt paralele între ele. Marginea dorsală este situată la nivelul ultimelor coaste. Splina este hipoecoică și mai omogenă comparativ cu ficatul adiacent. Splina are o formă alungită în plan longitudinal. În planul transversal, forma este aproape triunghiulară. Capsula este adesea reprezentată de o zonă distinctă hiperecogenă, parenchimul fiind mai hipoecoic către capsulă.

Parenchimul conține multe zone mici liniare hiperecogene, printre care sunt văzute spații mici hipoecoice. Vasele de sânge apar ca zone anecogene ovale, în cadrul parenchimului.

Iepurii au fost folosiți drept modele urologice într-un număr mare de studii științifice. Abordarea transabdominală paravertebrală este o metodă potrivită pentru vizualizarea rinichilor de iepure. Decubitul dorsal al subiecților permite vizualizarea vascularizației și caracteristicile anatomice ecografic. Rinichii au prezentat o formă eliptică. Capsula fibroasă a fost vizualizată ca o bandă hiperecogenă. Capsula de țesut adipos a apărut hiperecogenă, cu margini neregulate. Densitatea acustică a cortexului a fost mai scăzută decât cea a ficatului. Ecogenitatea medularei renale a fost mai scăzută în comparație cu cea a cortexului și a structurilor pelvisului rinichilor. Deviația medie standard a lungimii rinichiului drept a fost de 3,14±0,28 cm, iar în cazul rinichiului stâng, de 3,08±0,082 cm. Lățimea rinichiului drept a fost de 1,9±0,09, iar la rinichiul stâng, de 1,83±0,066 cm. Nu au existat diferențe semnificative în ceea ce privește vascularizația intrarenală între rinichiul drept și cel stâng, dar arterele stângi au avut întotdeauna dimensiuni mai mari față de cele drepte.

Vasele mari, aorta (AO) și vena cavă inferioară (VCI) sunt organe retroperitoneale ce se examinează în secțiune axială, pe linia mediană. Se glisează cu transducerul de-a lungul lor pentru a fi examinate pe o lungime cât mai mare. Compresiunea ușoară, progresivă, facilitează examinarea, împingând la o parte gazele din lumenul intestinelor ce se interpun între transducer și vase. Aspectul ecografic al aortei este de formațiune transsonică pulsatilă, cu perete hiperreflectogen, situată înaintea coloanei vertebrale.

VCI este situată puțin la dreapta coloanei vertebrale, aspectul ecografic fiind de formațiune transsonică, cu perete hiperreflectogen, cu pulsații lente, legate de mișcările respiratorii.