IMAGISTICĂ

Corelaţii clinico-ultrasonografice şi de diagnostic în chistul pancreatic la animalele de companie

 Clinical-ultrasonographic and diagnostic correlations in pancreatic cyst in companion animals

First published: 25 mai 2022

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.36.2.2022.6438

Abstract

Pancreatic cysts have a relatively low frequency in veterinary medical pathology and can occur due to benign processes, mainly malformations in a pancreatic duct, but also malignant. The pseudocyst is a formation with aspects similar to the cyst, in which the delimiting wall is not composed of epithelial or endothelial cells, being generated by traumatic or progressive etiological agents.
Pancreatic cyst or pancreatic pseudocyst was detected by ultrasound in 14 companion animals, represented by nine canines and five felines. The clinical coordinates manifested by canines included moderate to obvious clinical signs, correlated with pancreatic cystic pathology or additional sclerosis of age, sensitivity on the pancreatic area – diffuse/‌increased in six canine patients 66.67% (n=6) in the case of over 0.5 mm in diameter and digestive disorders (maldigestion), vomiting, diarrhea, tendency to weight loss, manifested by seven dogs (77.78%), and in cats there was a discrete clinical pathology, with no obvious signs or correlated with pancreatic pathology represented of selective/capricious appetite in two cats (40%), occasional food vomiting in 40% of cats (n=2), alternating diarrhea with constipation in a cat and general condition altered with loss of appetite, repeated alimentary vomiting and weight loss in a Persian cat. Ultrasound examination, considered the first intention in imaging assessment of the pancreas, identified the presence of cyst/cysts of the pancreas in 14 animals, with dimensions between 0.5 and 5 mm at 42.86% (n=6), 6-10 mm in five individuals (35.71%) and a percentage of 21.43% (n=3) with sizes in the range of 11-15 mm, with insignificant progressive evolutions in dynamics. The difficulty of the ultrasound approach to the pancreas is mentioned, but the characteristic ultrasound aspects of the cyst allow the identification of cystic dilatations (which are usually acinar cysts, rarely ductal).
 

Keywords
pancreatic cyst, dog, cat, ultrasonography

Rezumat

Chisturile pancreatice au o frecvenţă relativ redusă în patologia medicală veterinară şi pot apărea din cauza proceselor benigne, în principal malformative, la nivelul unui canal pancreatic, dar şi maligne. Pseudochistul reprezintă o formaţiune cu aspecte similare cu ale chistului, la care peretele delimitant nu este compus din celulele epiteliale sau endoteliale, fiind generat de agenţi etiologici traumatici sau cu caracter progresiv. Chistul pancreatic sau pseudochistul pancreatic a fost decelat ecografic la 14 carnivore de companie, reprezentate de nouă canide şi cinci feline. Coordonatele clinice manifestate de canide au cuprins semne clinice moderate spre evidente, corelabile cu patologia chistică pancreatică sau cu scleroza adiţională vârstei, sensibilitate pe aria pancreatică difuză/crescută la şase pacienţi canini (66,67%; n=6) în cazul celor de peste 0,5 mm în diametru şi tulburări digestive (maldigestie), vomă, diaree şi tendinţă la slăbire, manifestate de şapte canide (77,78%), iar la feline s-a înregistrat o patologie clinică discretă, fără semne evidente sau corelabile cu patologia pancreatică, reprezentate de apetit selectiv/capricios la două feline (40%), vomitări alimentare ocazionale la 40% din feline (n=2), alternanţă de diaree cu constipaţie la o pisică şi stare generală alterată, cu inapetenţă, vomitare repetată de tip alimentar şi slăbire la o pisică din rasa Persană. Examenul ecografic, considerat metodă imagistică de evaluare a pancreasului de primă intenţie şi de elecţie, a identificat prezenţa chistului/chisturilor pancreatice la 14 animale, cu dimensiuni cuprinse între 0,5 şi 5 mm la 42,86% (n=6), între 6 şi 10 mm la cinci animale (35,71%) şi cu dimensiuni de 11-15 mm la trei animale (21,43%), cu evoluţii progresive nesemnificative în dinamică. Este menţionată dificultatea abordării ecografice a pancreasului, darwcaracterul ecografic caracteristic al chistului permite identificarea cu uşurinţă a dilataţiilor chistice (care în mod obişnuit sunt chisturi acinare, rar ductale). 

 

Ecografia pancreasului este utilă atât în identificarea şi aprecierea modificărilor pancreatice, cât şi în depistarea cauzelor care generează afectarea/coafectarea pancreatică (litiaza biliară, steatoza hepatică, enteropatiile infiltrative, tumori etc.).

Indicaţiile ecografiei pancreasului sunt: abdomenul acut (sindromul dureros abdominal), pierderea în greutate (din cauze necunoscute), colica biliară, sindromul de icter, tulburările funcţionale etc.

Examenul ecografic al pancreasului permite vizualizarea structurii, formei, mărimii şi conturului pancreasului, evaluarea canalului pancreatic, precum şi a relaţiei acestuia cu organele învecinate. Mai mult decât atât, prin folosirea tehnicii Doppler se pot evalua gradul de vascularizaţie şi fluxurile sanguine.

Se consideră că evaluarea ultrasonografică a pancreasului are limite considerabile, mai importante fiind: slaba vizualizare a organului din cauza interferenţelor gazelor din stomac şi intestine (în lipsa unei pregătiri prealabile a pacientului), lipsa de experienţă consistentă a examinatorului, evaluarea cu un ecograf cu sonde de frecvenţă redusă (performanţă şi acurateţe reduse), ecogenitatea pancreasului normal, asemănătoare cu a grăsimii mezenterice peripancreatice etc.

Chistul constituie o cavitate patologică, sub aspectul unei formaţiuni, decelat la nivelul unui organ sau ţesut, compus dintr-o substanţă lichidă sau semisolidă, fiind delimitat de ţesuturile adiacente printr-un perete propriu capsular, alcătuit din celule distinct anormale, în comparaţie cu toate celulele din vecinătatea acestuia.

Pseudochistul reprezintă o formaţiune cu aspecte similare cu ale chistului, la care peretele delimitant nu este compus din celulele epiteliale sau endoteliale, fiind generat de agenţi etiologici traumatici sau cu caracter progresiv.

Chisturile pancreatice au o frecvenţă relativ redusă în patologia medicală veterinară şi pot apărea din cauza proceselor benigne, în principal malformative, la nivelul unui canal pancreatic, dar şi maligne.

Chisturile pancreatice adevărate au o incidenţă mai mare şi sunt mai bine studiate în medicina umană, fiind căptuşite de un singur strat de epiteliu cuboidal, nu comunică cu ductul pancreatic şi sunt adesea asociate cu boli congenitale subiacente, cum ar fi boala polichistică renală, boala Von Hippel-Lindau sau fibroza chistică.

Un pseudochist pancreatic constituie o formaţiune cu ţesut fibros neepitelizat ce conţine enzime pancreatice şi resturi pancreatice, peretele fiind în general mai îngroşat şi mai neregulat decât în cazul chisturilor, iar modificările clinice şi de laborator în majoritatea cazurilor evidenţiază existenţa pancreatitei. Patogeneza pseudochistului pancreatic încă nu este elucidată, fiind emise mai multe ipoteze. O posibilitate este activarea prematură a enzimelor digestive de către pancreatită, care poate provoca autodigestia parenchimului pancreatic, conducând la inflamaţie şi necroză, împreună cu formarea structurii chistice.

Denumirea de pseudochist derivă din aspectul iniţial (în prima săptămână a evoluţiei afecţiunii pancreatice primare), de colecţie peripancreatică lichidă, care uneori realizează perete propriu (denumirea devenind improprie). Obstrucţia ductală de la fibroză, resturile celulare sau compresia de către structura chistică conduc la o creştere progresivă a dimensiunii.

Pseudochisturile pancreatice sunt mai frecvent raportate la câini, dar au fost descrise şi la pisici. Rapoartele publicate despre chisturi pancreatice adevărate la pisici sunt limitate la câteva raportări de caz, fiind descris un chist pancreatic congenital cu inflamaţie asociată, constatat accidental, chisturi pancreatice multiple la o pisică cu boală polichistică renală şi hepatică, chisturi pancreatice multiple recurente cu inflamaţie pancreatică uşoară şi atrofie concomitentă, generând diabet zaharat, şi un caz cu suspiciune de malformaţie ductală pancreatică.

Leziunile chistice pot rămâne asimptomatice sau pacientul poate dezvolta semne clinice nespecifice, cu simptomatologie sugestivă pentru pancreatita acută.

Evoluţia pseudochiştilor poate fi: resorbţia (în cazul celor de dimensiuni mici), regresia spontană (după câteva săptămâni) sau tendinţa de complicare (perforaţie), impunând în acest ultim caz drenajul chirurgical.

Ocazional, ruptura chistului poate determina peritonită şi semne clinice severe, cum ar fi dureri abdominale, deshidratare, icter şi hipotensiune arterială cu şoc vasogen.

Chistul pancreatic sau pseudochistul pancreatic a fost decelat ecografic la 14 carnivore de companie, reprezentate de 9 canide şi 5 feline, cu o diversitate în privinţa rasei, sexului şi vârstei, diagnosticat în urma unei evaluări ecografice post-consultaţie.
 

Figura 1. Pancreas: chisturi conturate neregulat care conţin material eozinofil amorf (Cavalcanti et al., 2021)
Figura 1. Pancreas: chisturi conturate neregulat care conţin material eozinofil amorf (Cavalcanti et al., 2021)

Diagnosticul de chist pancreatic a fost stabilit la canide din rasele Bichon Maltese (n=2), Shi Tzu (n=1), Metis (n=3), Bulldog Englez (n=1), Yorkshire Terrier (n=1) şi Golden Retriever (n=1), de sex masculin la şase pacienţi şi feminin la trei animale, cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani (n=6), şi trei canide incluse în categoria de vârstă 11-15 ani.

Formaţiunea chistică pancreatică a fost diagnosticată la cinci pisici, reprezentate de rasa Europeană – trei animale, rasa Persană (n=1) şi rasa British Shorthair (n=1), de sex masculin (n=2) şi feminin la trei feline, cu vârsta între 5 şi 10 ani (n=5) (tabelul 1).
 

Tabelul 1. Structura lotului de pacienţi canini cu patologie chistică pancreatică
Tabelul 1. Structura lotului de pacienţi canini cu patologie chistică pancreatică
Tabelul 2. Structura lotului de pisici cu patologie chistică pancreatică
Tabelul 2. Structura lotului de pisici cu patologie chistică pancreatică


Prevalenţa patologiei chistice pancreatice a fost în proporţie de 64,29% (n=9) la canide, la care se remarcă prezenţa la rasa Metis 33,33% (n=3), urmată de rasa Bichon Maltese cu doi indivizi din nouă canide (22,22%) şi câte un reprezentant din rasele Golden Retriever (n=1), Bulldog Englez (n=1), Shi Tzu (n=1) şi Yorkshire Terrier (n=1), iar la feline, datele de prevalenţă au constat în 35,71% (n=5) din totalul de animale de companie afectate, cu rasa Europeană în număr de trei (60%), rasa Persană (20%; n=1) şi rasa British Shorthair (20%; n=1).

Investigaţiile finale asupra categoriei de vârstă afectată, la care diagnosticul de chist pancreatic a fost stabilit, indică prezenţa a 11 pacienţi (78,57%) din grupa de vârstă 5-10 ani şi trei indivizi a căror vârstă a fost în intervalul 11-15 ani, iar incidenţa pe sex a fost de opt înregistrat masculi (57,14%) şi de şase femele (42,86%).

Coordonatele clinice manifestate de canide au cuprins semne clinice moderate spre evidente, corelabile cu patologia chistică pancreatică sau cu scleroza adiţională vârstei, sensibilitate pe aria pancreatică  difuză/crescută la şase pacienţi canini (66,67)%, în cazul celor de peste 0,5 mm în diametru şi tulburări digestive (maldigestie), vomă, diaree, tendinţă la slăbire, manifestate de către şapte canide (77,78%), iar la feline s-a înregistrat o patologie clinică discretă, fără semne evidente sau corelabile cu patologia pancreatică, reprezentate de apetit selectiv/capricios la două feline (40%), vomitări alimentare ocazionale la 40% din feline (n=2), alternanţă de diaree cu constipaţie la o pisică şi stare generală alterată cu inapetenţă, vomitare repetată de tip alimentar gleros şi slăbire la o pisică Persană.

Reperul biochimic cu caracter relevant pentru patologia chistică pancreatică a fost amilaza pancreatică, fiind decelabile valori crescute la 57,14% (n=8) din animalele investigate cu pancreatopatii, aspect corelabil cu datele bibliografice existente.

Examenul ecografic, considerat metodă imagistică de evaluare a pancreasului de primă intenţie şi de elecţie a identificat prezenţa chistului/chisturilor pancreatice la 14 animale, cu dimensiuni cuprinse între 0,5 mm şi 5 mm la 42,86% (n=6), 6-10 mm la cinci indivizi (35,71%) şi 21,43% (n=3) cu mărimi aflate în intervalul 11-15 mm, cu evoluţii progresive nesemnificative în dinamică. Se menţionează dificultatea abordării ecografice a pancreasului, dar caracterul ecografic caracteristic al chistului permite identificarea cu uşurinţă a dilataţiilor chistice (care în mod obişnuit sunt chisturi acinare, rar ductale).

Sunt importante identificarea, măsurarea şi evaluarea în dinamică a dilataţiilor chistice la nivel pancreatic şi existenţa unei vulnerabilităţi morfologice de organ, cu consecinţele fiziopatologice aferente.   
 

Figura 2. Chist solitar de lob pancreatic stâng (pisică)
Figura 2. Chist solitar de lob pancreatic stâng (pisică)

 

Figura 3. Chist de lob pancreatic stâng infracentimetric (pisică)
Figura 3. Chist de lob pancreatic stâng infracentimetric (pisică)

 

Figura 4. Aspect multichistic de lob pancreatic drept (pisică cu PKD)
Figura 4. Aspect multichistic de lob pancreatic drept (pisică cu PKD)

 

Figura 5. Neomogenităţi microchistice de lob pancreatic (pisică)
Figura 5. Neomogenităţi microchistice de lob pancreatic (pisică)

 

Figura 6. Chisturi de lob pancreatic drept (pisică)
Figura 6. Chisturi de lob pancreatic drept (pisică)

 

Figura 7. Chisturi pancreatice multiple (câine)
Figura 7. Chisturi pancreatice multiple (câine)

 

Figura 8. Chist pancreatic – lob stâng (câine)
Figura 8. Chist pancreatic – lob stâng (câine)

 

Figura 9. Chist unic la nivelul lobului pancreatic stâng – dimensiune de 11,8 mm (câine)
Figura 9. Chist unic la nivelul lobului pancreatic stâng – dimensiune de 11,8 mm (câine)

 

Figura 10. Reevaluare – chist  pancreatic de lob stâng: dimensiune de 14 mm (câine)
Figura 10. Reevaluare – chist pancreatic de lob stâng: dimensiune de 14 mm (câine)

 

 

Graficul 1. Repartiţia pe specii şi sex la animalele diagnosticate cu chist pancreatic
Graficul 1. Repartiţia pe specii şi sex la animalele diagnosticate cu chist pancreatic

 

Graficul 2. Distribuţia  prevalenţei pe vârstă la canidele şi felinele cu chist pancreatic
Graficul 2. Distribuţia prevalenţei pe vârstă la canidele şi felinele cu chist pancreatic

 

Graficul 3. Reprezentarea grafică a simptomatologiei în patologia chistică pancreatică
Graficul 3. Reprezentarea grafică a simptomatologiei în patologia chistică pancreatică

 

Graficul 4. Reprezentarea grafică a dimensiunilor chisturilor pancreatice
Graficul 4. Reprezentarea grafică a dimensiunilor chisturilor pancreatice


 

Bibliografie

  1. Codreanu M. Patologia medicală a animalelor domestice. Bolile aparatului urinar. Editura Ex Terra Aurum. 2020; Bucureşti. 

  2. Codreanu M. Tratat de ultrasonografie clinică veterinară. Editura Printech. 2021; Bucureşti.

  3. Codreanu M, Diaconescu A.Diagnosticul ecografic la animalele de companie, Editura Coral Sanivet. 2003; Bucureşti.

  4. Maker VK, Guzman-Arrieta ED. Pancreas. Cognitive Pearls in General Surgery. 2014;353–384. 

  5. Cavalcanti E, Cerqueira Ferrareis AC, Kaiser BB, Venturotti TM, Brandão da Costa C, Horta R, Michelsen de Andrade F, Marcolongo-Pereir C. Pancreatic cyst in a cat. Ciência Rural. 2021;(51):11. 

  6. Branter EM, Viviano KR. Multiple recurrent pancreatic cysts with associated pancreatic inflammation and atrophy in a cat. Journal of Feline Medicine and Surgery. 2010;12(10):822–827.

  7. Coleman M, Robson M, Harvey C. Pancreatic cyst in a cat. New Zealand Veterinary Journal. 2005;53(2):157-159.

  8. Park J, Lee M, Lee H, Seong Mok Jeong. Treatment of pancreatic pseudocyst with omentalization in a dog. Korean J Vet Res. 2018 Sep;58(3):163-165.

  9. Sadler RA, Fields EL, Whittemore JC. Attempted ultrasound-guided ethanol ablation of a suspected pancreatic pseudocyst in a dog. The Canadian Veterinary Journal (La Revue Veterinaire Canadienne) 2016; 57(11):1169–1174.

  10. Călin S, Codreanu I, Rădoi I, Preda V, Roşca M, Cristian A, Codreanu M. Study Regarding The Curative Efficacy Of Nixodor Preparation In Exocrine Pancreatic Disorders In Cats. Biotechnology & Biotechnological Equipment. 2021; 35:sup1:S62-S128.

  11. Jerram R, Warman C, Davies E, Robson M, Walker A. Successful treatment of a pancreatic pseudocyst by omentalisation in a dog. New Zealand Veterinary Journal. 2004;52(4):197–201.

  12. Stark A, Donahue TR, Reber HA, Hines OJ. Pancreatic Cyst Disease: A Review. JAMA. 2016; 315(17):1882–93.

Articole din ediţiile anterioare

BOLI INTERNE | Ediţia 3 28 / 2017

Importanţa clinică și diagnostică a nivelului seric al fructozaminei în diabetul zaharat la câine și pisică

Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa

Fructozamina este o proteină utilizată în monitorizarea şi controlul diabetului zaharat. Concentrația fructozaminei nu este afectată de stres, fiin...

14 septembrie 2017
ENDOCRINOLOGIE | Ediţia 2 / 2016

Hipotiroidismul - o prezenţă în viaţa câinilor

Raluca Teodora Nae

Hipotiroidismul este cel mai frecvent întâlnită tulburare endocrină (hormonală) la câini și adesea se dezvoltă în jurul vârstei de 4-10 ani.

09 mai 2016
PATOLOGIA ANIMALELOR DE RENTĂ | Ediţia 1 39 / 2023

Dermatitele de fotosensibilizare la animale

Prof. dr. Gheorghe Solcan, Alina Anton

Dermatitele de fotosensibilizare sunt reacţii inflamatorii cutanate, care apar în urma potenţării efectului radiaţiilor ultraviolete de către unele...

23 martie 2023
NEUROLOGIE | Ediţia 1 / 2016

Afecțiuni neuromusculare la câini și pisici

Richard A. LeCouteur

Neuromuscular diseases are disorders of the motor unit (the basic functional and anatomical organization of neurons and muscle fibers). Neuromuscu...

02 mai 2017