MEDICINA INTERNĂ/NEUROLOGIE

Epilepsia - definiţie, terminologie, tipurile de crize și etiologie

 Epilepsy - definition, terminology, types of crisis and etiology

First published: 09 mai 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Epilepsy is a functional neurological disorder, characterized by generalized or localized tonic-clonic seizures, with sudden and recurrent character. Also, it can be primary and secondary. Primary epilepsy (or idiopathic epilepsy) has unknown causes, and secondary epilepsy can be determined from intracranial and extracranial causes (toxic or metabolic). Idiopathic epilepsy can be diagnosed apart from the secondary epilepsy only by exclusion. All possible causes should be removed for the secondary epilepsy. For suspicions of this condition,  we will take into consideration: 

  • breed (genetic determinism in Labradors, Golden Retriever, Beagle etc.);
  • the age when the first seizure occurred (usually, between the age of 6 months and 5 years old);
  • characterized by generalized seizures;
  • frequency between seizures may vary.

Keywords
epilepsy, idiopathic, genetic determinism, convulsion

Rezumat

Epilepsia este o afecțiune neurologică funcțională, caracterizată prin crize convulsive tonico-clonice generalizate sau localizate, cu caracter brusc și recidivant. Epilepsia poate să fie primară și secundară. Cea primară (sau idiopatică) are cauze necunoscute, iar cea secundară poate să fie determinată de cauze intracraniene sau extracraniene (metabolice sau toxice).
Epilepsia idiopatică nu se poate diagnostica față de cea secundară decât prin excludere. Se vor îndepărta toate cauzele posibile pentru cea secundară.
Pentru suspicionarea  acestei afecțiuni vom ține cont de:

  • rasă (determinism genetic la Labrador, Golden Retriver, Beagle etc); 
  • vârsta apariției primei crize (de regulă între 6 luni și 5 ani);
  • se caracterizează prin crize generalizate;
  • frecvența între crize este variabilă.

Epilepsia este o afecțiune caracterizată prin repetarea cronică a descărcărilor (activări bruște) celulelor nervoase din cortexul cerebral.

Terminologie

Crize, ictus, convulsie. Manifestarea clinică poate fi motorie sau senzorială și poate include pierderea sau alterarea stării de conștiență a animalului.

O criză este un simptom, nu o boală ca atare.

Epilepsiile fără cauză sunt denumite epilepsii primare idiopatice; altele, provocate de tumori intracraniene sau de agresiune toxică cerebrală (antidepresoare), metabolică (hipoglicemie) sau infecțioasă (encefalită), se numesc secundare.

Există epilepsie:

  • generalizată - forma majoră „grand mal”;
  • forma minoră „petit mal” - nu se decelează în medicina veterinară;
  • parțială.

Componentele unei crize epiletiforme

1. Faza prodromală

Este perioada de timp care precede momentul propriu-zis al crizei, în care unele animale manifestă comportament caracteristic (ex: căutarea atenției, scheunat, tendința de a se ascunde); aceste manifestări pot sau nu să apară la pacienții cu epilepsie.

2. Faza pre-ictus

a. Este denumită „aură” și reprezintă faza inițială a crizei;

b. Această perioadă poate dura de la minute la ore;

c. Animalul poate avea un comportament motor sau senzorial (ex: reflexul de lins, mers la pas), activitate a sistemului nervos autonom (hipersalivație, vomă, urinare) sau comportament neobișnuit (lătrat excesiv etc.).

3. Ictus

a. Este manifestarea propriu-zisă a crizei;

b. Poate dura între câteva secunde și câteva minute (media este de ~90 secunde);

c. Manifestările se exprimă prin contracție musculară involuntară (sau pierderea contracției), semne autonome și/sau senzații sau comportament anormal;

d. Starea de conștiență este defectuoasă/diminuată.

4. Post-ictus

a. Urmează imediat după faza de ictus;

b. Poate dura între câteva minute și câteva ore (rar, câteva zile);

c. Animalul poate exprima dezorientare, ataxie, slăbire, urinare/defecare neadecvată, foame/sete exagerată, agresivitate, orbire aparentă sau anormalități senzitive/motorii;

d. Deficitele neuronale care apar post-ictus pot fi rezultatul crizei în sine, nereflectând boala;

e. Animalele pot să manifeste slăbire și tulburări senzoriale/motorii după criză. Aceste semne sunt cunoscute sub numele de „paralizia Todd”.

Clasificarea crizelor

1. Crizele generalizate

A. „Grand mal” (preferată sub denumirea de: „Criză generalizată tonico-clonică”).

a. Este o criză clasică tonico-clonică;

b. Se manifestă simetric la nivelul întregului corp;

c. În faza tonică, animalul este încordat, are membrele și gâtul rigide, extinse; este o fază scurtă (aproximativ 10-30 secunde);

d. În faza clonică se observă mișcări repetate ale membrelor (alergare, pedalare etc.);

e. Animalul manifestă reflexul de mestecare în gol, mișcări faciale, tulburări autonome (salivație, vomă, defecare etc.).

B. „Petit mal” (absentă)

a. Nu este un termen folosit prea des în medicina veterinară;

b. Nu înseamnă criză parțială/focală;

c. Nu este recunoscută la animale;

d. Criza generalizată este însoțită de o pierdere bruscă și ușoară a cunoștinței și a tonusului muscular;

e. Necesită tratament diferit față de celelalte tipuri de crize.

2. Crizele parțiale (focale)

Sunt asociate, cel mai des, cu forma secundară de epilepsie. Zona în care se manifestă criza reflectă zona afectată din creier.

Crizele parțiale se pot generaliza în timpul unui episod sau pot progresa, devenind generale mai târziu.

Clasificarea crizelor parțiale

A. Parțiale simple (motorii focale): 

a. activitate motorie cu menținerea stării de conștiență;

b. poate exprima spasm facial, întoarcerea capului pe o parte sau mișcări repetate ale unui membru;

c. pot fi prezente și semne autonome;

d. focarul crizei este în cortexul motor contralateral părții de corp afectate (manifestarea în membrul drept corespunde cu emisfera stângă).

B. Parțial complexe:

a. activitate motorie focală, dar cu conștiența diminuată (lipsă de răspuns la stimuli, stare ca de transă);

b. spasm facial unilateral, întoarcerea capului pe o parte sau mișcări repetitive ale unui membru;

c. pot fi prezente semne autonome;

d. la pisici, apare comportament bizar: sâsâituri, mârâituri sau alergare.

C. Psihomotorii:

a. activitate senzorială și comportament anormal (isterie, halucinații, „prinde muște”, alergare după coadă etc.);

b. se presupune că focarul crizei se situează în sistemul limbic, dar câteva simptome pot, de asemenea, indica implicarea cortexului occipital (halucinațiile și „prinderea muștelor”).

Tipuri de crize

1. Limitată

a. O singură criză care se declanșează spontan, rezultând izolarea animalului.

2. Tip cluster (acumulate)

a. Două sau mai multe crize în 24 de ore;

b. De obicei, este necesar tratament pentru prevenirea crizelor;

c. Poate să ducă la status epileptiform.

3. Status epileptiform/status continuu

a. O singură criză care durează peste 5 minute sau mai mult; 3 crize fără revenire la starea normală de conștiență între ele;

b. Poate separa activitatea motorie de activitatea creierului, unde corpul se oprește din convulsie, dar criza poate continua în creier (se pot observa mici spasme faciale);

c. Este o urgență - necesită tratament medical pentru prevenirea lezionării creierului sau a altor sisteme sau organe. Pot apărea complicații metabolice severe:

  • tahicardie, hipertensiune, hiperglicemie;
  • hipertermie;
  • acidoză;
  • insuficiență respiratorie;
  • mioglobinurie (afectare musculară).

Moartea poate apărea consecutiv:

a. aritmiei cardiace;

b. edemului pulmonar;

c. insuficienței renale.

Leziunile craniene permanente pot evolua în 30 de minute!

Cauze/etiologie

1. Degenerativă - afecțiuni de acumulare.

2. Anomalii - hidrocefalie/displazie corticală/porencefalie (malacie)/lisencefalie.

3. Metabolice:  

a. electroliți

  • hipocalcemie;
  • hipo-/hipernatriemie;
  • hiper-/kaliemie.

b. carbohidrați: hipoglicemie;

c. hepatice:

  • insuficiență hepatică;
  • șunt portosistemic;
  • displazie microvasculară;

d. insuficiență renală:

  • toxineuremice,
  • dezechilibre electrolitice secundare;

e. hipoxiemie.

4. Neoplazice

a. primare;

  • tumori craniene (meningiom, gliom, astrocitom, limfom, tumori ale plexului coroid etc.);
  • tumori ale craniului, ale țesuturilor moi care afectează direct creierul (osteochondrosarcom multilobular, fibrosarcom, adenocarcinom nazal cu extindere la nivelul delimitării cribriforme etc.);

b. secundare - metastaze la nivel cerebral din alte localizări.

5. Nutriționale - deficiență de tiamină (pisici).

6. Inflamatorii:

a. neinfecțioase

  • GME;
  • meningoencefalită imunomediată;
  • meningoencefalită caracteristică raselor mici/ toy: Maltese, Chihuahua, Yorkshire, Pug etc.

b. infecțioase

  • virale (rabie, PiF, FiV, Distemper);
  • protozoare (toxoplasmoză, neosporoză);
  • ricketsii (RMSF - rocky mountain spotted fever, erlichioza);
  • parazitoze (migrație dirofilaria, cuterebra);
  • micotic (criptococoze, blastomicoze, histoplasmoză, coccidiomicoză);
  • bacteriană (parazitează diverse organisme, mai puțin întâlnită la animale decât la oameni, datorită lipsei patogenității bacteriene la nivel de SNC, dar poate apărea ocazional).

7. Idiopatică - epilepsie (primară).

8. Toxice - metale grele, organofosforice, hidrocarburi clorurate, sticnină, metaldehidă, etilenglicol, 5-hidroxitriptofan.

9. Traumatic

a. acut (care apar imediat după traumatism)

  • hemoragie/hematom;
  • fracturi craniene/compresiune;
  • leziuni cerebrale parenchimatoase;

b. cronic

  • la câteva săptămâni după traumatism;
  • deteriorarea reziduală a țesutului cerebral, cu potențial permanent (de la traumatismul anterior).

10. Vasculară - ischemie/infarct; hemoragie; aritmie.  

Bibliografie

1. Andre Jaggy, Simon Platt – “Small Animal Neurology”, Schlutersche 2010.
2. Curtis W. Dewey – “A Practical Guide to Canine and Feline Neurology”, Blackwell 2003.
3. De Lahunta A., Glass E. – “Veterinary Neuroanatomy and Clinical Neurology”, Saunders 2009.
4. Rodney S. Bagley – “Fundamentals of Veterinary Clinical Neurology”, Blackwell 2005.
5. Simon Platt, Laurent Garosi – “Small Animal Neurological Emergencies”, Manson 2012.
6. Simon R. Platt, Natasha J. Olby – “Manual of Canine and Feline Neurology”, BSAVA 2010.
7. Virginia Ion, Georgescu S., Ana Câmpeanu, Tufănoiu E., Crisanda Tudoran, Ioana Lupescu – “Neurologie Clinică”, All 1999.

Articole din ediţiile anterioare

BOLI INTERNE | Ediţia 2 27 / 2017

Diagnosticul și tratamentul epilepsiei la câine

Mihai Musteață

Epilepsia reprezintă alterarea balanței dintre activitatea excitatorie și activitatea inhibitorie cerebrală, având ca re­zultat final creșterea exc...

22 iunie 2017