ENDOCRINOLOGIE

Hipotiroidismul la câine

 Hypothyroidism in dogs

First published: 10 noiembrie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Hypothyroidism is represented by a production decrease of the thyroid hormones (T3 and T4). This disease is encountered frequently in dogs and rarely in cats. Hypothyroidism incidence in dogs is between 0,2% and 0,8% and it can be found in dogs between 6 months and 15 years of age. There are no differences between sexes, spayed/neutered animals have a greater risk of the disease. The breeds more frequently affected are the Golden Retriever, Dobermann Pinscher, and Beagle. 

Keywords
affection, hypothyroidism, hormones

Rezumat

Hipotiroidismul este reprezentat de reducerea producției de hormoni tiroidieni (T3 și T4). Această afecțiune este întâlnită mai frecvent la câine și foarte rar la pisică. Indicența hipotiroidismului la câine este între 0,2% și 0,8% și se întâlnește la câinii cu vârste cuprinse între 6 luni și 15 ani. Nu există diferențe între sexe, animalele castrate (atât femele, cât și masculi) având un risc de îmbolnăvire mai mare. Dintre rasele mai frecvent afectate amintim Golden Retriever, Dobermann Pinscher și Beagle. 

Metabolismul hormonilor tiroidieni

Hormonii tiroidieni sunt reprezentați de T3 (triiodotironina) - 10-20% și T4 (tiroxina) - 80-90%.

Numai 20% din cantitatea de T3 (triiodotironină) este produsă de către tiroidă, restul este derivat din enzimele extratiroidiene și din deionizarea T4 circulant (procesul are loc la nivel hepatic), pe când T4 este produs în totalitate de către tiroidă. 99% din cantitatea de T4 circulant se găsește legată de proteinele plasmatice și numai 1% se găsește liberă în sânge. Numai fracțiunea nelegată (liberă) de proteinele plasmatice pătrunde în celule și produce efect biologic și feedback negativ pe tiroidă și hipotalamus. T3 pătrunde în celule mai rapid, acționează mai rapid și este de 3-5 ori mai potent decât T4.

Secreția și sinteza hormonilor tiroidieni sunt reglate primar, la nivel hipofizar, de concentrația de TSH circulant și secundar la nivel hipotalamic, de concentrația de TRH circulant.

Hipotiroidismul apare ca urmare a unor dereglări ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Cauze:

1. Tumori la nivel hipotalamic - influențează producția de TRH (Tireotropin realeasing hormone) - hipotiroidism terțiar. Tumori la nivel hipofizar - influențează producția de TSH - hipotiroidism secundar sau la nivel tiroidian - influențează secreția de T3 și T4 - hipotiroidism primar. Este de menționat faptul că 75% dintre câinii cu tumori tiroidiene au valorile T3 și T4 în limite normale.

2. Tiroiditele la câine sunt de obicei autoimune, deși patogeneza moleculară și imunologică nu a fost pe deplin elucidată. Din cauza absenței fibrozei și a inflamației, este neclar dacă atrofia foliculară este un sindrom distinct sau este efectul tiroiditei. Anticorpii antitireoglobulinici sunt prezenți la 36-50% dintre câini.

3. Genetice - hipotiroidismul congenital (cretinism). Predispoziția genetică pentru tiroidite s-a descris la rasele Beagle și Barzoi. Poate fi primar, produs prin deficit de iod, disgeneză tiroidienă sau dishormonogeneză, dar și secundar, prin deficit de TSH și TRH.

4. Hipotiroidismul iatrogenic - se poate întâlni în urma aplicării unor tratamente îndelungate cu doze mari de iod, medicamente antitiroidiene și în tiroidectomii (tabelul 2).
Efectele medicamentelor asupra testelor funcționale ale tiroidei la câine

Semne clinice

Din cauza faptului că hormonii tiroidieni afectează funcțiile mai multor sisteme și organe, semnele clinice sunt extrem de variate și insidioase. Semnele clinice sunt atribuite în special scăderii ratei metabolice.

Semnele dermatologice - întâlnite la 60-80% din cazuri, sunt reprezentate de:

  • piele uscată;
  • piodermita superficială recurentă;
  • alopecie - este de obicei simetrică (bilaterală) și apare inițial pe laturile trunchiului, partea inferioară a toracelui și coadă (coada de șobolan);
  • hiperkeratoză;
  • hiperpigmentare;
  • otite ceruminoase recidivante;
  • mixedemul (mucinoza cutanată) - îngroșarea pielii (cauzată de acumularea acidului hialuronic la nivelul dermului), localizată la nivelul gușii, ochilor și frunții.

Semnele nervoase sunt reprezentate în special de neuropatia periferică - intoleranța la efort, slăbiciune musculară, ataxie, putând merge până la tetrapareză și chiar paralizie. Se pot întâlni și leziuni ale nervilor cranieni (facial, trigemen, vestibulocohlear) cu pareze și hipofuncții ale regiunilor deservite.
Performanța diferitelor teste de diagnostic în hipotiroidismul la câine

Afecțiunile de la nivelul SNC sunt reprezentate de sindrom vestibular, orientare deficitară în spațiu, stupor, ataxie și chiar convulsii (38% dintre câinii cu crize epileptiforme prezintă un oarecare grad de hipotiroidism).

Semne cardiovasculare - bradicardie sinusală, aspectul EKG-ului este microvoltat și cu unde T inversate, reducerea funcției de pompă a ventriculului stâng, cardiomiopatie dilatativă. Ateroscleroza și tromboembolismul (din cauza hiperlipidemiei și a hipercolesterolemiei) au fost raportate frecvent la câinii cu hipotiroidism.

Modificările sanguine frecvent raportate sunt hipercolesterolemie (75%), hiperlipidemie, hipertrigliceridemie (88%). Se mai întâlnește o creștere medie a alaninaminotransferazei - ALT, a fosfatazei alkaline, dar și a creatinkinazei. Anemia nonregenerativă de grad mediu a fost raportată la 30% din câinii cu hipotiroidism.

Semnele clinice din sfera genitală frecvent raportate au fost: avorturi spontane, călduri liniștite, anestru prelungit, produși de concepție cu greutate redusă și mortalitate ridicată. La masculi - libidou scăzut, atrofie testiculară, calitate redusă a spermei.

Semnele oculare frecvent întâlnite la câinii cu hipotiroidism sunt lipidoza (distrofia) corneană, uveite, depozite lipidice localizate în camera anterioară, glaucomul secundar. Poate apărea scăderea secreției de lacrimi, cu conjunctivita sicca.

Hipotiroidismul congenital - produșii de concepție se nasc normali, iar semnele hipotiroidiei se instalează, în medie, după 3-8 săptămâni și sunt reprezentate de retard mintal, creștere întârziată și disproporționată (gât scurt și gros, membre scurte, limbă mare, întârzierea erupției dentare, distensie abdominală). Semnele cutanate sunt asemănătoare cu cele întâlnite la adulte.

Alte semne întâlnite la câinii hipotiroidieni sunt: obezitatea (40%), dificultate la deglutirea hranei solide, constipație.

Hipotiroidismul secundar - de obicei coexistă cu alte afecțiuni endocrine imun-mediate - hipoadrenocorticismul și diabetul zaharat. Hipotiroidismul poate fi o cauză a rezistenței la insulină a indivizilor diabetici. Tot la indivizii diabetici, hipotiroidismul poate determina creșteri ale fructozaminei serice, de aceea dozarea fructozaminei serice la câinii cu diabet și hipotiroidism nu este un indicator glicemic relevant.

Diagnosticul

Se stabilește prin coroborarea semnelor clinice cu examenele de laborator.

Profilul complet de diagnostic tiroidian trebuie să fie suficient de cuprinzător pentru a identifica cu exactitate sau a infirma afecțiuni ale tiroidei și pentru a vedea dacă afecțiunea este sau nu autoimună.

TT4 (total T4) este un foarte bun indicator pentru evaluarea funcțiilor tiroidei.

Câinii cu valoarea T4 în limitele rasei sunt eutiroidieni.

Totuși, scăderea valorilor de T4 este un indicator relativ al hipotiroidismului, întrucât s-au raportat valori scăzute ale T4 și în unele afecțiuni netiroidiene sau secundar administrării de medicamente antitiroidiene (figura 1).

Alți factori care influențează valoarea T4 sunt reprezentați de momentul recoltării probei (valori scăzute în timpul nopții), vârsta animalului (în primele săptămâni de viață, valoarea T4 este mai mică), rasa (valoarea T4 este mai mare la rasele mici, comparativ cu rasele medii și mari, iar la ogari, valorile normale sunt sub limitele speciei), starea fiziologică (T4 crește în timpul gestației, dar și la animalele obeze).

fT4 - pentru că numai fracțiunea liberă a T4 intră în celule și se leagă de receptorii celulari (și determină efect biologic), determinarea fT4 este un indicator fidel pentru evaluarea funcției tiroidiene.

TT3 - întrucât o mare parte din cantitatea de TT3 este produsă din surse extratiroidiene, dozarea lui are o importanță redusă în stabilirea diagnosticului.

TSH - măsurarea TSH-ului are următorul principiu: la câinii cu valori scăzute ale hormonilor tiroidieni, hipofiza secretă o cantitate mai mare de TSH, „în speranța” stimulării tiroidei. Totuși, acest test are o valoare limitată, întrucât studii recente au arătat că 25% din câinii hipotiroidieni nu au valoarea TSH-ului crescută.

Scintigrafia este folosită mai ales la câinii cu hipotiroidism congenital, iar examenul ecografic poate fi util doar în formele neoplazice. Aceste examinări se fac în corelare cu determinările hormonale și cu profilul biochimic sanguin.
Protocol de diagnostic

Pentru diagnosticul tiroiditelor autoimune se recurge la dozarea anticorpilor antitireoglobulinici (TGAA). Acești anticorpi se găsesc la 26-55% dintre câinii cu hipotiroidism imun mediat. Prezența acestor anticorpi confirmă stadiul incipient al bolii (în fazele avansate ale bolii nu mai sunt produși). Este posibil ca unii indivizi la care sunt identificați acești anticorpi să aibă valorile T3 și T4 în limite normale. Cea mai mare parte dintre aceste animale dezvoltă ulterior hipotiroidism, de aceea la acești indivizi este recomandat să se facă dozări repetate ale hormonilor tiroidieni.

Biopsia tiroidiană este cea mai sensibilă metodă pentru diagnosticul tiroiditei imun mediate, dar și în cazul neoplaziilor tiroidiene.

Tratament

Odată cu stabilirea diagnosticului, tratamentul hipotiroidismului implică administrarea dozelor zilnice de tiroxină sintetică pe tot parcursul vieții animalului.

Administrarea de L-tiroxină (T4) este de preferat față de T3, întrucât timpul de înjumătățire este de 10-14 ore (la T4). Tratamentul cu T3 este indicat doar dacă absorbția gastrointestinală de T4 este deficitară (absorbția intestinală de T3 este de aproape 100%).

Folosirea extractelor uscate de tireglobulină nu este recomandată, din cauza biodisponibilității și a raportului T4:T3 care este variabil, aspect care face dozarea dificilă.

Doza de L-tiroxină recomandată este de 0,02 mg/kg/12 ore și este ajustată în funcție de valoarea T4. Dacă răspunsul terapeutic este favorabil, iar valoarea T4 ajunge la valori normale, se poate reduce numărul administrărilor la o singură dată pe zi. Dacă, din diferite motive, se schimbă marca de L-tiroxină, este indicat să se monitorizeze din nou valoarea T4, întrucât au fost raportate biodisponibilități diferite la mărci diferite.

În cazul dozării greșite (doze mai mari), riscul apariției hipertiroidismului este totuși redus, din cauza timpului mic de înjumătățire a L-tiroxinei.

Răspunsul terapeutic favorabil este observat cam la două săptămâni de la debutul tratamentului (activitatea musculară), iar îmbunătățirea calității pielii, cât și a modificărilor neurologice se observă după câteva luni.

Bibliografie

1. J. Catharine, R. Scott-Moncrieff, Textbook of veterinary internal medicine, seventh edition. 
2. Stephen J. Ettinger, Edward C. Feldman, Veterinary internal medicine, Seventh editionVeterinary internal medicine, vol 2.
3. http://file.walagata.com/w/the-salamander/3160196.pdf
4. http://animalhealthcarecenterofhershey.com/
5. http://www.hemopet.org/
6. https://s3.amazonaws.com
7. http://www.cliniciansbrief.com/sites/default/files/attachments/Canine%20Hypothyroidism
8. http://blog.seattletimes.nwsource.com/
9. http://www.meadowsvetclinic.com

Articole din ediţiile anterioare

ENDOCRINOLOGIE | Ediţia 1 39 / 2023

Hipotiroidismul la câine – prevalenţă, factori de risc şi implicaţii neurologice

Cristina Fernoagă, Raluca Turbatu

Hipotiroidismul reprezintă o endocrinopatie determinată de producţia insuficientă a hormonilor tiroidieni activi, respectiv triiodotironina (T3) şi...

23 martie 2023
ENDOCRINOLOGIE | Ediţia 3 / 2016

Hormonii tiroidieni - secreţie, transport, sinteză

Raluca Teodora Nae, Mario Codreanu

Principalul produs hormonal secretat de glanda tiroidă este 3,5,3’, 5’-L-tetraiodotironina sau L-tiroxina (T4). Al doilea hormon tiroidian, 3,5,3’-...

09 septembrie 2016
ENDOCRINOLOGIE | Ediţia 2 / 2016

Hipotiroidismul - o prezenţă în viaţa câinilor

Raluca Teodora Nae

Hipotiroidismul este cel mai frecvent întâlnită tulburare endocrină (hormonală) la câini și adesea se dezvoltă în jurul vârstei de 4-10 ani.

09 mai 2016