Metode complementare de prevenţie a hipersensibilităţii cailor la înţepătura de insecte

Hipersensibilitatea la înţepătura de insecte, prescurtată IBH (insect bite hypersensitivity), este cea mai comună afecţiune dermatologică a cailor şi afectează animale din întreaga lume, fără a se evidenţia o predispoziţie de sex sau culoare (Steinmann şi colab., 2003), dar cu predispoziţie în funcţie de rasă şi mediu, boala fiind de natură poligenică (Shrestha şi colab., 2020). IBH apare ca o tulburare a sistemului imunitar, care răspunde necorespunzător şi exagerat la saliva eliberată în timpul hrănirii de către insecte şi se manifestă ca o dermatită alergică sezonieră, cauzată de obicei de înţepătura insectelor din genul Culicoides sau, rareori, Simulium (Marsella şi colab., 2023). Deşi nu pune în pericol viaţa ecvinelor, afectează în mod deosebit calitatea vieţii acestora, generând o stare de disconfort continuă pe toată durata sezonului cald.

Semnele clinice în hipersensibilitatea la înţepătura de insecte a ecvideelor converg spre automutilare, din cauza pruritului intens resimţit. Iniţial se observă o sensibilitate cutanată accentuată, părul mat, ros (figura 1) şi hiperestezie, ulterior apărând leziunile provocate de grataj, cu inflamaţie severă, excoriaţii, cruste şi alopecie localizată, predispunând animalul la infecţii secundare. Datorită zonelor preferate de către insecte pentru a se hrăni, leziunile apar predominant în zona greabănului, la baza cozii, pe linia mediană a abdomenului şi la nivelul urechilor. Dacă boala progresează spre cronicizare, ţesutul din zona lezionată se îngroaşă, apărând hipercheratoza, lichenificarea şi scuamele (figurile 2 şi 3). Uneori pot fi afectate mai multe animale din acelaşi efectiv (figura 4) şi pot apărea tulburări de comportament (Cox şi Stewart, 2023).
 

IBH la cai este cauzată în principal de înţepăturile de Culicoides, ceea ce duce la un răspuns alergic complex. Spre deosebire de alte specii înţepătoare, Culicoides sunt active în cea mai mare parte a anului, cu scurte pauze în timpul anotimpului rece şi uscat. Caii pot fi atacaţi de mii de astfel de insecte în perioadele lor de vârf de hrănire, dimineaţa şi seara. Această expunere intensă determină o provocare antigenică semnificativă, care conduce la leziuni inflamatorii extinse la caii care dezvoltă hipersensibilitate la antigenii Culicoides (Marsella şi colab., 2023). Mecanismul patogen implică atât reacţii de hipersensibilitate de tip I (imediată, mediată de IgE), cât şi de tip IV (întârziată, mediată de celule), cu o infiltrare semnificativă a eozinofilelor în piele. Răspunsul imun implică iniţial degranularea IgE şi a mastocitelor, urmată de un răspuns de tip Th-2 cu interleukine IL-4 şi IL-13. Expunerea repetată amplifică reacţia alergică, ducând la o boală cronică marcată de un dezechilibru între răspunsurile Th-2 şi Th-1 (Fettelschloss şi colab., 2021). Până acum s-au descoperit nouă antigene majore (proteine salivare) ale Culicoides (Marsella şi colab., 2023).

Pentru a stabili un diagnostic de certitudine, acesta se va orienta spre apariţia semnelor clinice caracteristice şi a sezonalităţii, cunoscând în detaliu istoricul animalului, precum şi răspunsul acestuia la terapie. Testarea intradermică rămâne pe moment un criteriu minor în diagnosticul bolii, dar aceasta poate orienta tratamentul.

Trebuie precizat de la început că o terapie curativă nu există în prezent, abordarea ocupându-se în principal de managementul semnelor clinice. Astfel, principalele substanţe administrate în timpul fazelor cu prurit intens sunt corticosteroizii, însă recidiva pruritului în urma acestei terapii este foarte rapidă, în cazul în care proprietarul nu ia şi alte măsuri pentru a combate Culicoides. O altă măsură de terapie abordată de proprietari este imunoterapia alergen-specifică. Aceasta, prescurtată ASIT, poate reduce manifestarea clinică a bolii şi scade riscul animalelor de a dezvolta noi alergii. Rata de succes a acestei terapii este variabilă, în funcţie de distribuţia alergenilor în diverse zone geografice, la unii indivizi semnalându-se îmbunătăţiri considerabile, la alţi indivizi, nicio îmbunătăţire, ba chiar în anumite cazuri semnele clinice sunt exacerbate. Pe lângă aceste aspecte, serul trebuie administrat pacienţilor pe o perioadă de cel puţin un an, până se sesizează îmbunătăţiri, iar obiectivul principal nu este vindecarea, ci o stare tolerogenă (Hermann şi Sanchez, 2023). Din cauza opţiunilor restrânse de terapie clasică disponibile la momentul actual, se recomandă prevenirea declanşării alergiilor, protejând animalul pe cât posibil de contactul cu alergenii.

Pentru a realiza acest lucru, se ţine cont în primul rând de amplasarea adăpostului şi de particularităţile Culicoides. Aceste insecte nu sunt zburătoare bune la viteze ale vântului de peste 12 km/h şi se găsesc de obicei în apropierea apelor stătătoare. Repelenţii sunt folosiţi deseori, dar reaplicarea frecventă este necesară mai des în anumite climate mai umede. Barierele fizice, cum ar fi păturile sau măştile de protecţie împotriva muştelor, pot duce la acumularea de căldură şi umiditate, crescând riscul de infecţii ale pielii. Ideal ar fi ca adăpostul să fie amplasat la o altitudine cât mai mare, izolat de alte adăposturi extinse. De asemenea, nu este indicat să existe în apropiere ape stagnante sau teren mlăştinos, iar adăpătorile cailor să fie curăţate frecvent, fără a lăsa apa să stagneze. În funcţie de posibilităţi, geamurile şi porţile adăpostului se pot izola cu plasă cu ochiuri de dimensiuni mici, îmbibate în permetrină sau alte substanţe cu efect repelent. Cu acest gen de substanţe se pot stropi şi pereţii şi tavanul grajdului. Se pot monta ventilatoare care să mimeze vântul pentru a îngreuna zborul insectelor. Este indicat ca animalul să fie ţinut în adăpost pe perioada cea mai activă a culicoizilor, şi anume noaptea, la apus şi dimineaţa, cât încă roua este pe sol (Gonzales şi colab., 2013). Toate aceste măsuri reduc cantitatea de înţepături, dar pot fi prohibitive, în funcţie de logistica aflată la îndemâna proprietarului.

În ultimii ani, tot mai mulţi proprietari au devenit interesaţi de metode complementare şi alternative ale prevenţiei şi tratamentului IBH, astfel că şi cercetătorii din domeniu au început să investigheze aceste opţiuni. Uleiurile esenţiale sunt componente comune ale produselor comerciale repelente, cum ar fi camforul, lemongrass, patchouli şi menta, deşi eficacitatea lor repelentă variază. Dacă sprayurile clasice cu Citronella şi eucalipt recomandate frecvent în practică şi-au demonstrat nu doar lipsa de eficacitate, ci chiar şi creşterea atractivităţii pentru Culicoides (Venter şi colab., 2014), alte uleiuri esenţiale şi uleiuri fitogene par a avea efecte pozitive în cazul leziunilor inflamatorii (Cox şi colab., 2020; Marsella şi colab., 2023). Uleiul esenţial de muşeţel (Matricaria recutita L) poate ajuta la ameliorarea simptomelor clinice ale hipersensibilităţii la înţepăturile de insecte. Acesta acţionează prin suprimarea producţiei de IgE la debutul alergiei şi prin controlul cantităţii de IL-4 secretate de celulele Th2. Acest lucru contribuie la reglarea IgE I şi IgG I din celulele B, oferind un efect antipruriginos. În plus, uleiul de muşeţel are proprietăţi antiinflamatoare şi antioxidante, stimulând macrofagele şi celulele T CD4+ pentru a spori răspunsul imunitar (Lairikyengbam şi colab., 2024; de Cicco şi colab., 2023).

Uleiul din arbore de ceai este un alt remediu utilizat pe scară largă pentru afecţiuni dermatologice precum IBH. Extras din frunzele de Melaleuca alternifolia, acest ulei transparent şi gălbui are un miros uşor mentolat şi este o alegere populară în rândul proprietarilor de cai. Este disponibil în diverse forme, cum ar fi sprayuri repelente, şampoane, unguente şi creme pentru copite. Uleiul din arbore de ceai are proprietăţi antibacteriene, antimicotice (Piseri şi colab., 2009), antiinflamatoare şi antioxidante şi acţionează ca un stimulent imunitar. Studiile au demonstrat eficacitatea sa în tratarea streptotrichozei ecvinelor cauzate de către Dermatophilus congolensis, cu ameliorarea vizibilă a leziunilor în opt zile (Frye şi colab., 2019). Acesta are şi efect adulticid asupra muştelor de grajd (Stomoxys calcitrans) (Dillman şi colab., 2020).

Neem (Azadirachta indica), cunoscut şi sub numele de copacul sfânt, este un arbore cu creştere rapidă originar din India. Uleiul său esenţial de culoare brun-gălbuie, care este semisolid la temperaturi scăzute, are proprietăţi antimicrobiene/biocide, antimicotice, inclusiv în dermatofitozele cailor (Sayed-Ahmed şi colab., 2019), antioxidante şi imunostimulatoare, prin intermediul substanţei active azadirachtina. Diferitele părţi ale arborelui de neem conţin compuşi amari care nu numai că au efecte repelente excelente asupra unei game largi de vectori precum diferiţi ţânţari (Chatterjee şi colab., 2023), dar interferează şi cu hrănirea insectelor (Nicoletti, 2020). Deşi seminţele sunt bogate în acizi graşi şi proteine, acestea rămân subexplorate din cauza potenţialului lor toxic.

S-a demonstrat că ceaiul Rooibos (Aspalathus linearis), utilizat adesea ca supliment alimentar datorită substanţei active, quercetina, are proprietăţi antialergice. Acesta reduce activarea bazofilelor alergice şi are proprietăţi vasomodulatoare, antioxidante, antiinflamatoare şi imunomodulatoare. În plus, ceaiul Rooibos este lipsit de reacţii adverse când este consumat (Afrifa şi colab., 2023).

Astfel, prezentăm în cele ce urmează o reţetă proprie, bazată pe literatura publicată şi testată empiric pe cazurile din teren. Deşi un studiu mai valoros, randomizat, pentru evaluarea eficacităţii rămâne pe moment de efectuat, experienţa clinică a demonstrat eficacitatea acestui protocol complementar măsurilor deja cunoscute.

Gestionarea expunerii la Culicoides

Pentru a limita expunerea la Culicoides, animalul va fi lăsat la păşune după răsăritul soarelui şi adus în grajd înainte de apus. Această metodă reduce semnificativ riscul de înţepături, având în vedere că insectele sunt mai active la răsărit şi apus. Utilizarea păturilor de protecţie (figura 5) şi a măştilor este încurajată.
 

Utilizarea sprayului repelent

Se recomandă utilizarea unui spray repelent, pe bază de extract de floare de Tanacetum cinerariifolium. Sprayul trebuie aplicat în mod repetat, în funcţie de temperatura ambientală, deoarece transpiraţia poate îndepărta produsul. În lipsa transpiraţiei excesive, aplicarea se face de două ori pe zi:

dimineaţa, înainte de aplicarea păturii de protecţie

seara, după îndepărtarea păturii.

O alternativă este aplicarea sprayului direct pe pătură, ceea ce poate prelungi durata de protecţie prin impregnarea materialului.

Amestec repelent cu ulei de neem şi benzoat de benzil

Pentru un efect repelent îmbunătăţit, recomandăm aplicarea unui amestec format din o parte benzoat de benzil şi trei părţi ulei de neem. Acest amestec trebuie masat în coamă şi coadă până la absorbţia completă în piele, utilizând mănuşi.

Tratamentul leziunilor cutanate

Pentru tratarea leziunilor cutanate cauzate de prurit, o opţiune accesibilă şi eficientă este uleiul de muşeţel, care poate fi folosit singur sau combinat cu cremă de gălbenele (Calendula officinalis). După formarea crustei, uleiul de muşeţel poate fi înlocuit cu un amestec de ulei de arbore de ceai, ulei de cocos şi ulei de argan presat la rece (rol de lipide lichide, excipient) într-un raport de 1:3:3. Acest amestec ajută la hidratarea zonei afectate şi stimulează creşterea părului.

Suplimente alimentare antialergice şi imunostimulatoare

Pe lângă terapia topică, se pot administra suplimente alimentare cu rol antialergic şi imunostimulator, în funcţie de sezon şi nevoi. În sezon (1 martie – 1 noiembrie) se va administra ceai de Rooibos, cunoscut pentru proprietăţile sale antialergice. Acest ceai poate fi administrat fie sub formă de infuzie cu apă fierbinte, fie uscat, amestecat în cereale. Nu există o doză precis stabilită, astfel că aceasta este ajustată în funcţie de răspunsul animalului.

Pe baza dovezilor şi recomandărilor existente, utilizarea uleiurilor esenţiale reprezintă o opţiune viabilă şi rentabilă pentru gestionarea hipersensibilităţii la muşcăturile de insecte (IBH) la cai. Atractivitatea uleiurilor esenţiale constă în accesibilitatea şi uşurinţa lor de utilizare, oferind proprietarilor mijloacele de a oferi animalelor lor un stil de viaţă mai confortabil, fără o povară financiară semnificativă. Produsele realizate din extracte de plante nu numai că resping Culicoides, dar pot fi, de asemenea, încorporate în rutina zilnică atât pe păşune, cât şi în grajduri. Combinarea terapiilor topice cu suplimente alimentare, cum ar fi ceaiul Rooibos, ajută la întărirea răspunsurilor imunitare, abordând atât componenta alergică, dar şi pe cea inflamatorie a IBH.
 

Cu toate acestea, ca în cazul oricărei abordări terapeutice, uleiurile esenţiale nu sunt lipsite de limitări. Variabilitatea individuală a răspunsului înseamnă că ceea ce funcţionează pentru un animal poate să nu fie eficient pentru altul, necesitând o perioadă de încercări succesive înainte de stabilirea unui regim adecvat. De asemenea, proprietarii trebuie să se angajeze în aplicarea frecventă şi consecventă a acestor tratamente, în special în timpul vârfului de activitate a Culicoides, pentru a le maximiza eficacitatea. În concluzie, uleiurile esenţiale oferă o strategie de tratament practică şi eficientă pentru gestionarea IBH la cai, dar succesul lor (figura 6) depinde de aplicarea personalizată şi de implicarea susţinută a proprietarului.
 

Autori pentru corespondenţă: Alexandra-Nicoleta Mureşan E-mail: alexandra.muresan@usamvcluj.ro; Fotografii: imagini originale, dr. Alexandra Preda

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.