Morfologia celulară sangvină în sindroamele leucemoide acute la câini şi pisici

Leucemiile sunt un grup de boli neoplazice clasificate ca având fie origine limfoidă, când procesul se dezvoltă pe seama precursorilor limfocitelor (limfoblaste), fie origine mieloidă, când procesul se dezvoltă pe seama precursorilor celulelor polimorfonucleare (mieloblaste). Cele două tipuri de leucemie sunt, la rândul lor, împărţite în forme acute sau cronice, ţinând cont de aspectele clinice şi de rata de multiplicare a celulelor neoplazice. Astfel, se deosebesc leucemiile cronice, în care proliferarea nu este însoţită de oprirea maturării precursorilor prezenţi în măduvă, faţă de leucemiile acute, în care la proliferarea acestor precursori se adaugă un blocaj al maturării lor, ceea ce are drept consecinţă, pe de o parte, un exces de celule tinere şi, pe de altă parte, absenţa globulelor albe mature (Harvey, 2001; Tasca şi col., 2006).

Leucemiile acute se împart în leucemie limfocitară acută (ALL), leucemie mieloidă acută (AML) şi leucemie nediferenţiată acută (AUL) şi apar cu predilecţie la animalele tinere. În cazul canidelor, masculii sunt mai afectaţi decât femelele, în raport de 3:2. În cazul felinelor se observă implicarea retrovirusurilor în etiologia ALL, până la două treimi dintre pisicile afectate fiind pozitive pentru virusul leucemiei feline – FeLV (Harvey, 2001; Schultze şi Irizarry, 2017).

Un diagnostic de leucemie acută (neclasificată ca limfoidă sau mieloidă) poate fi pus cu uşurinţă când există un număr mare de blaste în circulaţie şi citopenii concomitente. În absenţa blastelor circulante, diagnosticul de AML necesită un aspirat de măduvă osoasă, pentru a confirma o leucemie acută (Adam şi col., 2009, De Kouchkovsky şi Abdul‑Hay, 2016).

Leucemia limfocitară acută (ALL)

În acest tip de leucemie, celularitatea măduvei osoase este normală până la hipercelulară, cu prezenţa a peste 20% blaste din totalul celulelor nucleate din măduva osoasă sau din sângele periferic. Fenotipul definitiv al blastelor limfoide nu poate fi stabilit numai pe baza citologiei şi a hemoleucogramei, iar imunofenotiparea şi/sau citochimia sunt necesare (Davis, Hume şi Stokol, 2018).

Majoritatea cazurilor de ALL la pisici au fenotipul limfocitelor T şi cele mai multe sunt FeLV-pozitive, dar au fost raportate şi cazuri FeLV-negative. La câinii cu ALL au fost întâlnite fenotipul limfocitelor T, al limfocitelor B, al limfocitelor NK sau fenotipuri cu celule nule (Harvey, 2001).

Anomaliile clinicopatologice frecvente în ALL includ trombocitopenie, anemie, neutropenie, creşterea activităţii fosfatazei alcaline serice şi hipercalcemie. Limfocitoza marcantă este un indicator de prognostic negativ (Novacco şi col., 2016).

ALL este considerată o boală rapid fatală la animale, cu un timp de supravieţuire total care variază de la câteva zile până la câteva săptămâni. Unele studii au raportat că un număr normal de neutrofile, lipsa anemiei şi a leucocitozei severe sunt factori de prognostic pozitiv (Arber şi col., 2016; Bennett şi col., 2017).

Din punct de vedere morfologic, limfoblastele sunt mai mari decât limfocitele normale prezente în sânge şi prezintă o scădere a condensării cromatinei nucleare şi o creştere a bazofiliei citoplasmatice. Limfoblastele sunt în general dificil de diferenţiat de celulele blastice ale altor linii hematopoietice fără utilizarea de coloraţii speciale şi/sau markeri de suprafaţă. Comparativ cu mieloblastele, limfoblastele tind să prezinte cromatină mai condensată şi nucleoli mai puţin proeminenţi (Harvey, 2001).

Principalele caracteristici ale limfoblastelor includ:

• nucleul, de dimensiuni variabile, este rotund, până la indentat cu cromatină decondensată; pot apărea fenomene de binucleere, care orientează diagnosticul spre un proces acut;
• cromatina este de obicei fin punctată, dar poate fi dispusă şi grosier;
• unul sau mai mulţi nucleoli sunt prezenţi în nucleu, dar sunt adesea dificil de observat;
• citoplasma intens bazofilă poate fi abundentă, dar adesea apare ca un halou clar, perinuclear;
• pot fi găsite vacuole clare intracitoplasmatice;
• anomalii, precum creşterea anizocitozei, anizocariozei şi pleomorfismul nuclear, pot fi de asemenea prezente;
• se observă multe mitoze atipice, caracteristice proliferării în stadiu acut (Arber şi col., 2016, Harvey, 2001).

Leucemia mieloidă acută (AML)

Leucemia mieloidă acută (AML) este un neoplasm hematopoietic agresiv care cuprinde o multitudine de subtipuri ce diferă prin caracteristicile fenotipice şi genetice şi prin comportamentul biologic, incluzând progresia, răspunsul la terapie şi prognosticul (Adam şi col., 2009; De Kouchkovsky şi Abdul‑Hay, 2016).

La animalele domestice au fost recunoscute mai multe subtipuri de AML (Harvey, 2001):

• Leucemia mieloidă acută cu diferenţiere minimă (AML-M0)
• Leucemia mieloidă acută fără maturare (AML-M1)
• Leucemia mieloidă acută cu maturare (AML-M2)
• Leucemia promielocitară acută (AML-M3)
• Leucemia mielomonocitară acută (AML-M4)
• Leucemia acută monoblastică/monocitară (AML-M5)
• Leucemia eritroidă acută, tip eritroid pur (AML‑M6)
• Leucemia megacarioblastică acută (AML-M7).

Procentajul de blaste obţinut prin evaluarea morfologică a unui frotiu de sânge colorat Romanowsky este esenţial în diagnosticarea AML şi distingerea AML de MDS (sindrom mielodisplazic) şi cuprinde mieloblaste, megacarioblaste şi monoblaste.

Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri este dificil de a stabili dacă blastele sunt de origine mieloidă sau de origine monocitară. Se recomandă imunohistochimia pentru a confirma originea acestor celule (Weiss şi Wardrop, 2011).

Mieloblastul este cel mai timpuriu membru din linia granulocitară recunoscut prin microscopie optică. Se observă două tipuri de mieloblaste, agranulare şi granulare, care prezintă următoarele caracteristici:

Nucleu de dimensiuni mari, cu diferite aspecte – regulat, indentat, edentat, lobulat, crenelat şi rar reniform.

Cromatina este de obicei fin punctată.

Unul sau mai mulţi nucleoli sunt prezenţi în nucleu, dar sunt adesea dificil de observat.

Citoplasma este moderat bazofilă, cu un raport nucleu/citoplasmă în favoarea nucleului. Iniţial, din citoplasmă lipsesc granule (mieloblast de tip I), dar un număr mic de granule primare (azurofile) încep să apară pe măsură ce mieloblastele se maturizează (mieloblast de tip II).

Granulaţii bazofile şi vacuole intracitoplasmatice pot fi observate.

Zona Golgi nu este vizibilă (cu rare excepţii în cazul mieloblastelor de tip I).

Se pot observa mitoze atipice (Arber şi col., 2016; Davis şi col., 2018; Schultze şi Irizarry, 2017).

Leucemia acută nediferenţiată (AUL)

Aceasta este diagnosticată atunci când celulele blastice nu pot fi identificate cu certitudine prin tehnicile de colorare uzuale sau prin utilizarea markerilor citochimici. Semnul distinctiv al AUL constă în prezenţa celulelor blastice cu pseudopode citoplasmatice largi şi/sau granule citoplasmatice de culoare magenta (Harvey, 2001). 

Autor corespondent: Iuliana Codreanu E-mail: iulianacod@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.