The C-section in domestic carnivores is now routine and, if correctly executed, should not affect the reproductive capacity of the dam in the future. This paper explains the main aspects regarding anesthesia, the surgical procedure itself, and the most frequently encountered complications.
Keywords
C-section, carnivores, anesthesia, dystocia
Rezumat
Operația cezariană la carnivorele domestice este o intervenție chirurgicală de rutină care, executată corect, nu ar trebui să afecteze capacitatea reproductivă viitoare a femelei. Articolul trece în revistă principalele aspecte legate de anestezie, intervenția chirurgicală propriu-zisă, precum și principalele complicații postoperatorii mai frecvent întâlnite.
Indubitabil, canidele și felinele de companie beneficiază în cea mai mare măsură de operația cezariană. Cauzele acestei stări de fapt sunt două. Pe de o parte, dimensiunile reduse ale conductului pelvian la aceste specii fac extrem de dificile manoperele obstetricale nesângeroase, iar pe de altă parte, faptul că intervențiile chirurgicale la animalele de companie se realizează în clinici și spitale veterinare, beneficiind de tot confortul și de toate măsurile de asepsie/antisepsie necesare unei intervenții de mare chirurgie.
Indicații
La carnivorele de companie, spre deosebire de animalele mari, este de cele mai multe ori imposibil a decela cu precizie cauza distociei, din cauza îngustimii conductului pelvian. În acest context, cu excepția cazurilor în care un fetus este angajat în vagin și poate fi extras manual, toate celelalte situații în care, după 2-3 ore de la ruperea membranelor, nu s-a exteriorizat niciun fetus, pot fi considerate indicații pentru cezariană(1,5,6,8).
Anestezia și pregătirea preoperatorie
În alegerea protocolului anestezic trebuie ținut cont de câțiva factori:
gradul de epuizare a femelei;
faptul că, de multe ori, se intervine în urgență, fără posibilitatea unei pregătiri preoperatorii adecvate;
traversarea barierei placentare de către majoritatea substanțelor utilizate în scop anestezic.
Cel mai bine se poate recurge la anestezia inhalatorie cu izofluran sau sevofluran, precedată de o premedicație cu propofol, în doză de 6 mg/kg, i.v. Acesta din urmă poate fi utilizat și pentru menținerea anesteziei, în perfuzie continuă, însă costul riscă să devină prohibitiv(5,6,9,10).
O variantă eficientă și relativ puțin toxică pentru produșii de concepție este următoarea:
premedicație cu midazolam 0,2 mg/kg i.m., urmată la 15 minute de administrarea în perfuzie a amestecului BLK (butorphanol-lidocaină-ketamină);
amestecul BLK se prepară în felul următor: butorphanol 10 mg, lidocaină 120 mg, ketamină 500 mg la 500 ml soluție Ringer, Ringer lactat sau NaCl 0,9%(9).
Femela se contenționează în decubit dorsal, eventual pe o masă chirurgicală cu profil V (figura 1).
Se tunde întregul perete abdominal ventral, de la apendicele xifoidian până la marginea anterioară a pubisului, iar pe lateral, până la 2-3 degete în exteriorul lanțurilor mamare.
Se dezinfectează câmpul operator cu iod povidonă sau clorhexidină, apoi se aspersează cu alcool medicinal. Se aplică un câmp operator fenestrat sau patru câmpuri: cranial, caudal și două pe lateral.
Tehnica operatorie
Se practică o laparotomie ventromediană, între cicatricea ombilicală și marginea anterioară a pubisului, pe o lungime ce variază cu talia animalului, dar și a uterului gestant. Se incizează succesiv pielea, țesutul conjunctiv subcutanat și linia albă (figurile 2a, 2b, 3a, 3b, 4)(1-8).
După ce s-a pătruns în cavitatea abdominală, se exteriorizează întregul uter gestant pe câmpul operator (figurile 5, 6a, 6b). Dacă volumul organului este prea mare, atunci se exteriorizează pe rând cele două coarne uterine. Se izolează uterul cu comprese sterile umectate cu soluție salină călduță (figura 7).
Histerotomia se execută longitudinal, la baza unuia dintre coarnele uterine (figurile 8, 8b). De regulă, toți produșii de concepție se exteriorizează prin aceeași incizie, dar, dacă sunt mai mulți, se preferă practicarea mai multor incizii pe cornul uterin, decât traumatizarea acestuia prin manevrare excesivă (figurile 9a, 9b, 10, 11).
Fetușii se extrag împreună cu învelitorile, după care se dau unui asistent care le va acorda îngrijirile neonatale. În caz de mortalitate fetală, este bine ca uterul să fie aseptizat prin introducerea unor bujiuri sau pesarii spumante cu antibiotice; dacă fetușii au fost vii, acest lucru nu este necesar.
Histerorafia se execută în două straturi: un surjet simplu, în bloc (figurile 12a, 12b), urmat de o sutură de înfundare tip Lembert, Blendinger sau Plahotin, ambele executate cu fir resorbabil sintetic, monofilament sau împletit, numărul 2/0 sau 3/0 (figurile 14a, 14b).
Se execută lavajul uterin cu soluție salină încălzită la temperatura corpului (figura 13). Dacă se constată o întârziere în involuția uterină, în acest moment se poate administra ocitocină intramural, între 2 și 10 UI, în funcție de talia animalului (figurile 15, 16).
Se repune uterul în cavitatea abdominală și se acoperă cu epiploonul (figura 17).
Laparorafia se efectuează de regulă tristratificat: linia albă cu fir sintetic resorbabil, preferabil monofilament, numărul 0 sau 2/0, în surjet simplu sau în fire separate (figurile 18, 18b), subcutisul în surjet simplu cu fir resorbabil monofilament 3/0 și pielea cu nylon sau polipropilenă 2/0 sau 3/0, în fire separate sau surjet în zigzag (figurile 19, 20a, 20b). De asemenea, la nivel cutanat se poate efectua și o sutură dermo-dermică, cu monofilament resorbabil 3/0(4-6).
Îngrijiri și complicații postoperatorii
Se aplică pansament adeziv peste sutura cutanată (figura 21); nu se folosește cămașa de tip Alfort, deoarece împiedică puii să sugă. De asemenea, nu se aplică guler elisabetan, pentru a permite femelei să se ocupe de pui.
Ocitocina poate fi administrată trei zile postoperatoriu, în aceleași doze ca și intramural. Antibioterapia postoperatorie se impune numai în cazul în care au existat fetuși morți.
Firele de sutură se îndepărtează la 10 zile postoperatoriu.
Complicațiile postoperatorii includ: dehiscența plăgii abdominale sau uterine, hemoragia internă, metrita, peritonita. Mai pot apărea hipo- sau agalaxia din cauza stresului, lipsa de interes pentru progenitură și, în mod excepțional, fetofagia(5,8).
Bibliografie
1. Constantin N. (coord.), Bîrţoiu A., Codreanu M., Cornilă N., Cotor G., Diaconescu A., Seiciu F., Șonea A. – Tratat de medicină veterinară – vol. III. Ed. Tehnică, București, 2003, 307-320.
2. Diaconescu A., Bîrţoiu A. – Noţiuni de fiziologie a reproducţiei la mamiferele domestice. Ed. Curtea Veche, București, 2009, 13-58.
3. Done S.H., Goody P.C., Evans Susan, Stickland N.C. – Color atlas of veterinary anatomy – the dog and cat, vol. 3. Ed. Mosby Elsevier, 2005.
4. Duhautois B. – Guide pratique de chirurgie des tissus mous chez le chien et le chat. Ed. Med’Com, 2003, 381-446, 545-585.
5. Fontbonne A., Levy X., Fontaine E., Gilson Catherine – Guide pratique de reproduction clinique canine et feline. Ed. Med’Com, 2007, 232-257.
6. Fossum, Theresa W. – Small Animal Surgery. Ed. Mosby Elsevier, 2007, 702-774.
7. Leau T. – Propedeutică și tehnică chirurgicală veterinară. Ed. Printech, București, 2003, 306-359.
8. Noakes D.E., Parkinson T.J., England G.C.W. – Veterinary Reproduction and Obstetrics, 9th edition. Ed. Saunders Elsevier, 2009, 347-390.
9. Stănescu (Pascal) Manuela, Diaconescu A. – Comparative study of some physiological parameters in isoflurane anesthesia vs. Butorphanol-Lidocaine-Ketamine anesthesia (BLK). Scientific Works USAMVB, C series, vol. LVI (2), 2010, 173-179.
10. Tănase A., Cristescu T.G.I. – Anesteziologie veterinară. Ed. Sitech, Craiova, 2001, 41-43, 49-50, 109-135.