Reproducţia la feline – particularităţi şi modalităţi de control

Afirmaţia „The cat is not a small dog” a devenit, probabil, un clişeu. Cu toate acestea, ea este atât de adevărată atunci când vorbim despre particularităţile reproducţiei la această specie, încât tentaţia de a o folosi în chip de introducere a articolului a fost prea mare.

Vom încerca, în cele ce urmează, să evidenţiem ceea ce este particular în endocrinologia reproducerii la pisica domestică, pentru ca, mai apoi, să încercăm o trecere în revistă a celor mai eficiente şi, în acelaşi timp, sigure metode de control al funcţiei genitale la această specie.

Reglarea neuroendocrină a funcţiei de reproducere la pisică

Ca şi la celelalte mamifere, cele trei niveluri principale la care sunt secretaţi hormoni cu implicaţii în sfera genitală sunt:

• nivelul hipotalamic;

• nivelul hipofizar;

• nivelul gonadal.

Nivelul hipotalamic este cel care realizează integrarea sistemului nervos cu cel endocrin. Aici sunt secretate neuropeptidele stimulatoare (releasing-hormones; RH) sau inhibitoare (inhibiting hormones; IH) pentru hormonii anterohipofizari. Aceşti releaseri hipotalamici ajung la nivel hipofizar pe cale sangvină, prin sistemul port hipotalamo-hipofizar.

Din multitudinea acestor neurohormoni, importanţi pentru înţelegerea reglării neuroendocrine a activităţii sexuale la pisică sunt trei: GnRH, PRH şi PIF.

GnRH (gonadorelina, luliberina) este un decapeptid ce stimulează sinteza şi eliberarea de la nivel hipofizar atât a FSH-ului, cât şi a LH-ului. Hormonul circulă numai în sistemul port hipotalamo-hipofizar, nu are capacitate imunogenă şi nici specificitate de specie. La pisică, peakul de GnRH nu apare spontan, el este indus în urma mai multor monte succesive, în decurs de o oră.

Cuplul PRH-PIF controlează sinteza şi eliberarea de prolactină (PRL/LTH) de la nivelul anterohipofizei. Ultimele studii demonstrează că PIF este, de fapt, dopamina, motiv pentru care substanţele dopaminergice (bromocriptina, cabergolina) sau antiserotoninergice (metergolina) pot fi utilizate la pisică în scop abortigen sau pentru inhibarea lactaţiei.

Tot la nivel hipotalamic se produce un alt hormon, ocitocina (OXT), care însă se prelinge pe tija pituitară, pentru a fi stocat în posterohipofiză. De remarcat că o sursă suplimentară importantă de ocitocină o reprezintă corpii luteali gestativi. Rolurile biologice ale ocitocinei sunt de a induce contracţii la nivelul miometrului, sensibilizat în prealabil de către estrogeni şi, de asemenea, de a induce contracţia miofibrilelor din structura acinilor glandei mamare, favorizând astfel ejecţia laptelui.

Din pleiada hormonilor secretaţi la nivel anterohipofizar, vom prezenta pe scurt trei, cu implicaţii în sfera genitală.

FSH (hormonul foliculostimulant) determină recrutarea, creşterea şi maturarea foliculilor ovarieni, implicit secreţia de hormoni estrogeni. În sinergie cu LH-ul, induce dehiscenţa foliculară (ovulaţia). La mascul, FSH-ul este responsabil de inducerea şi menţinerea spermatogenezei.

LH (hormonul luteinizant) induce, sinergic cu FSH‑ul, ovulaţia. Peakul său preovulator, indus la rândul său de peakul de GnRH, este provocat, aşa cum s-a arătat mai sus, de acuplările multiple dintre cei doi parteneri. De remarcat faptul că, la pisică, pot exista uneori şi ovulaţii spontane.

După dehiscenţa foliculară, LH-ul determină metaplazia luteinică a celulelor granuloasei şi tecii interne, transformând foliculii dehiscenţi în corpi luteali, ce vor secreta progesteron.

La mascul, LH-ul poartă denumirea de ICSH (Interstitial Cell Stimulating Hormone), având rol în declanşarea şi menţinerea sintezei hormonilor androgeni, implicit în manifestarea libidoului şi apariţia caracterelor sexuale secundare masculine.

Prolactina sau hormonul luteotrop (PRL/LTH) induce şi menţine secreţia lactată, numai pe o glandă mamară pregătită în prealabil de estrogeni şi progesteron. La unele specii, printre care şi carnivorele, LTH-ul este principalul factor de menţinere a activităţii corpilor luteali progestativi şi gestativi. De asemenea, PRL este responsabilă de declanşarea şi apoi de menţinerea instinctului matern.

La nivel gonadal, sunt produse două categorii distincte de hormoni, şi anume: hormonii steroizi şi hormonii peptidici. Din prima categorie fac parte estrogenii şi progesteronul la femele şi androgenii la masculi.

Estrogenii (17β estradiolul, estrona şi estriolul) sunt produşi de către foliculii ovarieni pe cale de maturare şi de către cei maturi, precum şi de către chisturile foliculare. Induc modificări de tip congestiv-proliferativ la nivelul tractului genital şi al glandei mamare. După atingerea unui anumit nivel plasmatic, determină apariţia libidoului, precum şi un feedback pozitiv lung la nivel hipotalamic.

Pisica este o estrogenică prin definiţie, motiv pentru care şi solicitările de sterilizare temporară sau definitivă sunt mai frecvente decât la căţele.

Progesteronul (P4) este un steroid secretat de corpii luteali ciclici, gestativi şi persistenţi, precum şi de chisturile luteinice. Induce modificări de tip secretor la nivel endometrial, în acelaşi timp reducând congestia şi fenomenele proliferative de la nivelul tractului genital. Determină dispariţia instinctului genezic, precum şi un feedback lung negativ la nivel hipotalamic. De remarcat, ca particularitate interesantă, că glanda mamară la pisică posedă receptori hormonali NUMAI pentru progesteron, de unde şi sensibilitatea mai mare a acestei specii la anumite tratamente hormonale pe bază de progestative sintetice.

Androgenii (testosteronul şi dihidrotestosteronul) sunt secretaţi la nivel testicular de către glanda interstiţială sau diastematică Leydig, sub influenţa ICSH-ului. Induc apariţia şi menţinerea caracterelor sexuale secundare, precum şi manifestarea instinctului genezic. La cotoi, sunt implicaţi în marcarea cu urină a teritoriului.

Hormonii gonadali cu structură proteică sunt reprezentaţi de: inhibină, relaxină, IGF1, IGF2 etc.

În ceea ce priveşte un posibil nivel uterin endocrin, la feline nu s-a evidenţiat o activitate prostaglandinosintetică a endometrului, aşa cum se întâmplă la majoritatea femelelor domestice. Cu toate acestea, PgF2α exogenă are efect uterokinetic şi luteolitic.

Alţi hormoni care, deşi nu sunt situaţi pe axa hipotalamo-hipofizo-gonadală, influenţează într-o măsură mai mică sau mai mare funcţia genitală sunt: melatonina (hormonul epifizar), care pare să determine anestrul sezonier la pisică, hormonii tiroidieni (T3, T4), glucocorticoizii etc.

Ciclul sexual la pisică

Este un ciclu sexual incomplet, în absenţa montei, cu numai două faze: proestru şi estru, denumite generic „călduri”. Ovulaţia este provocată de stimulii mecanici de la nivel vulvo-vaginal, în timpul actului coital. Uneori, pisicile pot avea şi ovulaţii spontane (Fontbonne, 2005).

Proestrul durează 3-4 zile. Pisica prezintă modificări comportamentale evidente, de regulă opuse faţă de temperamentul ei obişnuit. Nu acceptă monta şi agresează masculul dacă este pusă în preajma acestuia. Din punct de vedere hormonal, FSH-ul şi estrogenii sunt în ascensiune.

Estrul poate dura între 7 şi 10 zile. Pisica acceptă monta, prezintă vocalizări caracteristice, se lordozează, ridică coada. Sunt necesare mai multe acuplări pe parcursul primelor 30-60 de minute pentru a declanşa peakul preovulator de LH şi, deci, ovulaţia. Nivelul hormonilor estrogeni este extrem de ridicat în estru la pisică şi nu există luteinizare preovulatorie a foliculilor ovarieni, ca la căţea.

Metestrul (diestrul, pseudogestaţia) apare numai în situaţia în care femela fie a suferit o montă infertilă, fie a fost stimulată hormonal sau mecanic ca să ovuleze. Progesteronemia, iniţial crescută, descreşte rapid după cea de-a 30-a zi, astfel că diestrul la pisică este mai scurt decât la căţea, având o durată de 30-42 de zile.

Anestrul sezonier este corelat cu durata zilei-lumină, melatonina, aşa cum s-a arătat anterior, având un efect inhibitor evident asupra funcţiei de reproducere la feline. De regulă, când durata zilei-lumină scade sub 8 ore, pisica intră în anestru sezonier, dar să nu uităm că pisicile crescute în apartament şi iluminate artificial pot avea cicluri pe tot parcursul anului.

Interestrul reprezintă perioada dintre două estrusuri succesive, în timpul sezonului de montă, în absenţa împerecherii sau a unei ovulaţii spontane. La rasele cu păr scurt, are o durată de circa 3-4 săptămâni, dar la rasa Persană poate fi extrem de lung, unele pisici Persane având, ca şi căţelele, numai două cicluri pe an.
 

Modalităţi de control al reproducerii la feline

Inducerea ovulaţiei

Inducerea ovulaţiei la pisică poate fi realizată medicamentos sau mecanic.

Pot fi utilizate GnRH sintetice (Receptal® – Intervet), în doză de 25-50 µg/animal, s.c., cu posibilitatea repetării la 48 de ore, sau produse pe bază de hCG (­Chorulon® – Intervet sau Pregnyl® – Organon), în doză de 35 UI/kg, s.c., eventual repetat la 48 de ore.

Ovulaţia poate fi indusă şi mecanic, prin stimulare vaginală, cu ajutorul unui obiect de dimensiunea penisului de cotoi (ex.: creion). Sunt necesare mai multe reprize scurte de stimulare în decurs de 30 de minute, pentru a induce peak-ul preovulator de LH.

Metode contraceptive conservative – femele

Această categorie de metode este destinată pisicilor de reproducţie, la care, dintr-un motiv sau altul, se doreşte abolirea temporară şi reversibilă a acestei funcţii.

Progestinele sintetice, administrate în anestrus, previn apariţia proestrului şi a estrului. Acestea determină supresia pulsurilor de GnRH şi gonadotropine, care sunt necesare inducerii unui nou ciclu.

Progestinele orale sunt reprezentate de: acetatul de megestrol (MGA), acetatul de medroxiprogesteron (MAP) şi acetatul de clormadinon. Nu recomandăm utilizarea lor în scopul supresiei estrului la pisică, din cauza riscului de a induce o patologie uterină sau mamară severă (HGCE – piometru, fibroadenomatoză mamară).

Proligestona (Covinan® – MSD) reprezintă, la ora actuală, principala moleculă injectabilă de uz veterinar existentă pe piaţă. Este un produs cu proprietăţi antigonadotrope, cu minim efect progestaţional şi, implicit, cu risc minim de efecte nefavorabile asupra endometrului, ovarelor şi glandei mamare. Este un produs cu efect retard, ce se administrează s.c. în interestru sau la începutul proestrului, doza fiind de 1 ml/pisică. Intervalul dintre prima şi a doua inoculare este de 3 luni, dintre a doua şi a treia, de 4 luni, apoi, între aceasta şi următoarele administrări, intervalul este de 5 luni.

Deslorelinul (Suprelorin® – Virbac) este un agonist sintetic de GnRH, care se prezintă sub forma unui implant cu eliberare lentă. Pe piaţa din România există produsul cu 4,7 mg substanţă activă/implant.

Poate fi utilizat la pisici prepubere, în scopul întârzierii pubertăţii. Implantarea trebuie efectuată înaintea vârstei de 5 luni, maturitatea sexuală fiind astfel întârziată până la vârsta de 11-23 de luni, faţă de 6-12 luni la pisicile netratate (Romagnoli şi col., 2011). Este interesantă sugestia prof. Alain Fontbonne de a realiza implantarea în regiunea postombilicală, pentru a putea regăsi uşor implantul şi a-l extrage, în caz că apar reacţii adverse. Tratamentul cu deslorelin la această vârstă nu induce risc de hiperplazie chistică endometrială sau de piometru, deoarece uterul nu a fost încă supus influenţei progesteronice.

La pisicile adulte, efectul deslorelinului este dependent de momentul aplicării sale, în raport cu faza ciclului sexual. Este posibilă inducerea unui estru fertil! Cel mai mic risc de inducere a estrului este dacă implantarea are loc în timpul diestrului (pseudogestaţiei), datorită concentraţiei ridicate de progesteron. Pentru a determina apariţia diestrului, se poate recurge la una din metodele de inducere a ovulaţiei descrise anterior.

Durata de acţiune a deslorelinului la pisică este în medie de 11 luni (6-24 de luni)(Goericke-Pesch şi col., 2010).

Administrarea de progestine sintetice nu este recomandată în acelaşi timp cu implantul cu Suprelorin®, deoarece nu influenţează riscul de inducere a estrului, dar poate favoriza apariţia unui piometru iatrogen.

De reţinut că, la pisica adultă, eliberarea continuă a analogului sintetic de GnRH stimulează foliculii ovarieni, determinând un risc crescut de apariţie a chisturilor ovariene şi a piometrului. Din acest considerent, se recomandă efectuarea de examene citovaginale periodice, pentru a exclude influenţa estrogenică, precum şi de examene ultrasonografice, pentru a depista precoce prezenţa chisturilor ovariene.

Metode contraceptive conservative – masculi

Sunt metode reversibile, aplicate de regulă masculilor reproducători, pentru o perioadă limitată.

Deslorelinul (Suprelorin® 4,7 mg), repetat la intervale de 6 luni, determină diminuarea testosteronemiei şi, deci, a libidoului şi reducerea cu circa 1/3 a diametrelor testiculare. De asemenea, se reduc volumul ejaculatului, spermatogeneza şi mobilitatea spermatozoizilor. Apar o creştere a apetitului şi o tendinţă spre anabolism. Comportamentul de marcare a teritoriului cu urină dispare, de asemenea.

De reţinut că masculul mai poate fi fertil pe o perioadă de timp variabilă, între 28 şi 80 de zile după aplicarea implantului (Romagnoli şi col., 2010).

Nu recomandăm utilizarea progestinelor sintetice la mascul, din cauza riscului de inducere a unei patologii mamare (fibroadenomatoză sau chiar adenocarcinom mamar).

Metode contraceptive chirurgicale – femele

În această categorie intră: ovariectomia, ovariohisterectomia, ligatura şi rezecţia vârfurilor coarnelor uterine (aşa-numita „ligatură de trompe”) şi histerectomia.

Ovariectomia, practicată prin flanc sau pe linia albă, reprezintă metoda de elecţie pentru sterilizarea pisicilor până la vârsta de 1 an, fără gestaţii sau tratamente hormonale în antecedente.

Ovariohisterectomia se aplică pentru sterilizarea definitivă a tuturor celorlalte categorii de femele.

Ultimele două metode nu sunt recomandate, deoarece, pe de-o parte, nu suprimă influenţa estrogenică şi, deci, nici manifestările estrale (atât de supărătoare la specia felină), iar, pe de altă parte, predispun pisica la o serie de afecţiuni cu etiologie hormonală: chisturi ovariene, hiperplazie chistică endometrială, tumori mamare hormonodependente.

Metode contraceptive chirurgicale – masculi

Pentru sterilizarea definitivă a masculilor pot fi aplicate două metode: orhidectomia (castrarea) şi vasectomia.

Orhidectomia reprezintă metoda de elecţie, în urma aplicării căreia dispar: instinctul genezic, comportamentul de marcare cu urină a teritoriului, precum şi mirosul caracteristic al urinii. Este însoţită adesea de o tendinţă spre anabolism, ce poate fi combătută prin administrarea unei diete speciale pentru masculii castraţi.

Vasectomia este o alternativă interesantă pentru crescătorii care doresc să aibă un mascul care să inducă ovulaţia la femele, fără riscul apariţiei unei gestaţii.

Inducerea avortului

Solicitată mult mai rar decât la căţele, această intervenţie se poate realiza în condiţii optime cu aglepristonă (Alizin® – Virbac). Protocolul abortigen presupune administrarea a două injecţii s.c. de aglepristonă, la interval de 24 de ore, în doză de 15 mg/kg (faţă de 10 mg/kg la căţea). Dacă inoculările se realizează în timpul gestaţiei precoce (sub 15 zile), rata de succes este de peste 95%. Administrarea tratamentului după ziua a 25-a de gestaţie duce la o eficacitate mai scăzută (circa 85%), uneori fiind necesară şi adăugarea de PgF2α în protocol. De remarcat faptul că, după realizarea avortului, primele călduri fertile pot apărea la interval de numai câteva zile!

Tratamentul conservativ al piometrului

Este indicat pentru pisicile de reproducţie, tinere, cu o stare generală bună, la care piometrul a apărut spontan sau, mai frecvent, ca urmare a administrării de progestine sintetice în scop contraceptiv. Contraindicaţiile sunt reprezentate de existenţa chisturilor ovariene sau a unei peritonite.

Protocolul terapeutic constă în trei injecţii s.c. de aglepristonă (15 mg/kg), în zilele 1, 2 şi 8. După ce s-a deschis cervixul, se poate combina cu PgF2α sintetică, 2,5 µg/kg. Obligatoriu, antibioprotecţie cu spectru larg (ex.: amoxicilină cu acid clavulanic), timp de 10 zile (Nak şi col., 2009)

Tratamentul fibroadenomatozei mamare

Este o afecţiune gravă, care apare de regulă la pisicile tinere, spontan sau consecutiv unui tratament cu progestine sintetice. Ovariectomia sau ovariohisterectomia sunt dificil de executat, din cauza hiperplaziei mamare extreme, iar dubla mastectomie radicală, deşi posibilă, este destul de traumatizantă, dacă se ţine cont de volumul imens de ţesut ce va fi extirpat.

Ca alternativă, cu o eficacitate foarte ridicată, se recomandă utilizarea aglepristonei (Alizin®), în doză de 20 mg/kg/săptămână, sau 10 mg/kg de 2x/săptămână, timp de 1-4 săptămâni (Hubler, 2005).

Rata de succes a acestei terapii, după Görlinger şi col. (2002), a fost de 21 din 22 de cazuri rezolvate, după 4 săptămâni de tratament. Uneori, până la remisiunea totală a semnelor locale, pot trece până la 11 săptămâni (Meisl şi col., 2003).