Ceea ce definim ca trăsătură de personalitate reprezintă o serie de tendințe ale persoanei de a gândi, simți și acționa. Fiecare dintre aceste tendințe este relativ stabilă în timp și în diverse contexte situaționale în care se manifestă. Putem reprezenta fiecare trăsătură de personalitate ca dimensiune, adică trăsătură prezentă la toate persoanele, într-o măsură variabilă, pe un spectru situat între doi poli opuși de exprimare. Această abordare dimensională reflectă realitatea faptului că orice trăsătură se aplică tuturor în grade diferite, nu categorial (prezentă sau absentă). O dimensiune a personalității care descrie o arie mai largă de tendințe și comportamente se numește domeniu. O gamă mai specifică și restrânsă de comportamente din cadrul unui domeniu al personalității se numește fațetă(1).
Sistemul actual de diagnosticare a tulburărilor de personalitate are o serie de limitări. Astfel, există situații în care criteriile generale de tulburare de personalitate sunt întrunite, dar nu avem suficiente criterii pentru o categorie anume de tulburare de personalitate. Mai mult, persoanele care întrunesc criterii pentru o tulburare specifică de personalitate tind să întrunească suficiente criterii pentru alte tulburări de personalitate, diagnosticul diferențial devenind foarte dificil și tranșat în practică prin indicii generate de alianța terapeutică și contratransfer(2).
Modelul alternativ al tulburărilor de personalitate propune o serie de criterii, evaluate dimensional, printre care: nivelul de funcționare al personalității, trăsăturile individuale predominante, măsura în care acestea sunt patologice, pervazive și dezadaptative. Acest model își propune să conducă la o înțelegere în context developmental a tulburării de personalitate ca proces patologic(2,3).
Acest model descrie cinci domenii ale personalității, fiecare domeniu având un pol de severitate extremă a patologiei și unul de adaptare ideală. Polul patologic al domeniului Afectivitate negativă vs. Stabilitate emoțională reprezintă trăiri negative variate, frecvente și intense, exprimate comportamental în raport cu sine și cu ceilalți. Polul patologic al domeniului Detașare vs. Extroversie presupune evitarea experiențelor socioemoționale, restrângerea comportamentelor prosociale și a expresivității sociale a emoțiilor. Polul patologic al domeniului Animozitate vs. Caracter agreabil presupune comportamente manipulative, grandioase, ostile, care exprimă atitudinea de superioritate a persoanei și o plasează în contradicție cu ceilalți. Polul patologic al domeniului Dezinhibiție vs. Conștiinciozitate presupune orientare spre recompensa imediată și reacții impulsive, fără a lua în considerare experiențe trecute de învățare socială sau eventuale consecințe viitoare ale acestei orientări. Polul patologic al domeniului Psihoticism vs. Luciditate presupune o paletă largă de convingeri și comportamente ciudate, excentrice, incongruente cultural, sub aspectul atât al conținutului, cât și al exprimării lor(1,3).
În careul de litere de mai jos, vă invităm să identificați, pe orizontală, verticală sau diagonală, cei nouă termeni-cheie referitori la abordarea dimensională a tulburării de personalitate:
