E greu să te poţi desprinde de imaginile difuzate permanent de televiziuni. Teribilul incendiu care a cuprins clubul „Colectiv“ din Bucureşti, în care au rămas captivi sute de oameni, constituie o psihotraumă majoră pentru toţi supravieţuitorii acestei tragedii, desigur în primul rând pentru cei implicaţi direct, dar nu numai pentru ei… Ca psihiatri ştim care este gravitatea tulburărilor de şoc acut, subacut, a tulburării posttraumatice de stres, care sunt repercusiunile pe termen scurt şi lung şi mai ales cum ar trebui să se intervină. Dar acest lucru nu înseamnă că suntem eficienţi, ajută fiecare pe cine poate, prieteni, colegi, vecini, răspundem unor solicitări individuale. De remarcat, e adevărat, disponibilitatea multora dintre profesionişti şi îndeosebi a psihologilor care oferă consiliere cât, cum şi unde pot; ajutorul este însă limitat în contextul în care centrele de sănătate mintală, instituţiile care ar fi putut să asigure organizarea asistenţei comunitare de sănătate mintală în general şi în situaţii de criză în mod special şi în a căror componenţă ar intra o gamă foarte largă de specialişti - psihiatri, psihologi, psihoterapeuţi, asistenţi sociali, terapeuţi de diverse formaţii etc., sunt inexistente. Absenţa lor blochează posibilităţile noastre de intervenţie, cât şi accesul populaţiei la resursele umane existente şi calificate. În situaţiile de urgenţă, reglementările internaţionale prevăd aplicarea neîntârziată a ghidurilor speciale de intervenţii de tip multisectorial, care au ca principal obiectiv protejarea sănătăţii mintale a oamenilor. Acestea sunt cuprinse în planurile naţionale de sănătate adoptate de guverne responsabile. După asemenea tragedii naţionale, îngrijirile destinate păstrării şi îmbunătăţirii stării de sănătate mintală a populaţiei sunt obligatorii. Oamenii care trăiesc în România ar trebui să ştie că ei au dreptul la aceste îngrijiri şi să le solicite guvernanţilor. În 15 martie 2011, în a cincea zi de la producerea cutremurului devastator de la Fukushima, Asociaţia Română de Psihiatrie a fost solicitată de urgenţă pentru traducerea în limba română a unui chestionar amplu, cu 127 de itemi, elaborat special pentru evaluarea tulburărilor de sănătate mintală a populaţiei româneşti din Japonia, cunoscătoare doar a limbii materne. A fost absolut impresionantă această grijă pentru o populaţie străină, în condiţiile în care dezastrul din Japonia s-a soldat cu moartea a 15.861 de persoane şi dispariţia a altor 3081. Căderea comunismului, nesfârşita tranziţie din societatea românească, criza economică, lipsa de voinţă politică, inconsistenţa leadership-ului medical, migraţia masivă a medicilor au anulat toate planurile de modernizare a psihiatriei româneşti. Cu două luni în urmă am putut constata că nu avem reţele de intervenţii în criză pentru conduitele suicidare. Acum deficienţele devin şi mai evidente, iar „arsurile sufleteşti“ vor fi cumplite. Iată însă că în aceste zile am putut constata că societatea civilă există în România, comunitatea ar putea funcţiona - oamenii se ajută, se protejează, se solidarizează pentru rezolvarea problemelor comune. Şi atunci, putem spera la o adaptare a psihiatriei la nevoile actuale ale societăţii? Oare forţele politice înţeleg în aceste momente că promovarea şi păstrarea sănătaţii mintale sunt esenţiale pentru o societate? Dacă nu, sperăm că „Strada“ va cere şi aceste drepturi fundamentale ale demnităţii umane.