CERCETARE

Factori sociodemografici implicaţi în evoluţia depresiei monitorizate în ambulatoriu

 Socio-demographic factors involved in the evolution of depression monitored in outpatient unit

First published: 08 ianuarie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Psih.51.4.2017.1362

Abstract

Depressive disorder is now one of the most important pathologies worldwide, affecting not only the mental health of the patient, but also his social status, as well as the community he belongs to. In the case of depression followed-up in ambulatory setting, the sociodemographic factors proved not only to be the onset elements of the disease, but also the significant mediators of the evolution. Risk behaviours had a significant influence on the clinical picture of depression (alcohol consumption and smoking). In this context, the careful monitoring of the effect that these factors have on the patient diagnosed with depressive disorder becomes a necessity in the efficient therapeutic and prevention programs.

Keywords
depression, functional deficiency, risk behaviour, disabilities, psychosocial factors

Rezumat

Tulburarea depresivă reprezintă azi una dintre cele mai importante patologii la nivel global, afectând nu doar sănătatea mintală a persoanei afectate, ci și statusul său social, precum și comunitatea din care aceasta provine. În cazul depresiei monitorizate în ambulatoriul de specialitate, factorii sociodemografici s-au dovedit a fi nu doar elemente declanșatoare ale bolii, ci și moderatori semnificativi ai evoluției acesteia. O influență semnificativă asupra tabloului clinic al depresiei au prezentat și comportamentele de risc (consum de alcool, fumat). În acest context, monitorizarea atentă a efectului pe care acești factori îl au asupra individului diagnosticat cu tulburare depresivă devine o necesitate în cadrul unor programe de management terapeutic și de prevenție eficiente.

Introducere

Cercetările epidemiologice au evidențiat valori înalte ale prevalenței și incidenței depresiei, la nivel global peste 350 de milioane de persoane fiind afectate de această tulburare, cu rate ale prevalenței în studiile cross-secționale cuprinse între 2,3% și 4,9% din populația generală(1,2), cu 17% prevalență la 6 luni(3), respectiv 13,3-17,1% rată a prevalenței bolii pe întreaga durată a vieții(4). Deficitul social și funcțional generat de boală este și el extrem de important, cu 77,6% din nivelul normal de funcționare, mult mai ridicat decât cel din multe alte condiții medicale cronice, precum boala coronariană (65,8%), angina (71,6%), artrita, afecțiunile cervicale, diabetul zaharat și hipertensiunea arterială, cu valori cuprinse între 79%, respectiv 88,1%(5).

Din punctul de vedere al potențialului dizabilitant, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia reprezintă la nivel global cauza a 3,7% din totalul Disability Adjusted Life Years (DALYs) în anul 1990, respectiv 4,3% din totalul DALYs în anul 2004, precum și principala cauză pentru Years of Life Lost (YLL)(6). Prognozele OMS privind tendințele în acest sens sunt și mai îngrijorătoare, pentru anul 2030 estimându-se că depresia va deveni principala cauză de dizabilitate la nivel mondial(7).

Povara bolii impusă de tulburarea depresivă este resimțită nu doar la nivelul individului afectat de această boală – prin evoluția trenantă, cu multiple recăderi și recurențe care impun un număr ridicat de spitalizări și un tratament de lungă durată, prin complexitatea impactului asupra sănătății mintale, asociind și alte tulburări psihiatrice, deficit cognitiv și comportament suicidar, importante comorbidități somatice care complică tabloul clinic și conduc la o evoluție și un prognostic defavorabile –, ci și la nivelul familiei persoanei suferinde, prin amplificarea stresului și scăderea calității vieții, efecte majore asupra statusului financiar, profesional și social, precum și la nivelul întregii societăți, printr-o serie de costuri sociale și economice uriașe.

Un alt efect medico-social important al tulburării depresive este rata înaltă a mortalității, în special din cauza actului suicidar finalizat prezent la 21% dintre persoanele diagnosticate cu depresie, comparativ cu 0,9% în populația generală, cu un risc de 20 de ori mai mare pentru pacienții spitalizați(8,9,10,11). La aceste date trebuie adăugate comportamentul heteroagresiv, mergând până la crimă, adicția la substanțe psihoactive(12,13) și agravarea evoluției și consecințelor comorbidităților somatice, în special ale bolilor cardio- și cerebrovasculare(14,15).

Tulburarea depresivă constituie totodată și un factor generator de disfuncții la nivelul familiei persoanei diagnosticate, afectând calitatea vieții la nivelul acestui microgrup, prin scăderea sau pierderea statutului social, profesional și financiar, nivelul ridicat al distresului emoțional generat de boală atât asupra individului, cât și asupra celorlalți membri ai familiei, conducând frecvent la separare sau divorț și având drept consecință, în special la bărbați, o evoluție defavorabilă, cu o severitate ridicată a simptomelor și risc înalt de comportament suicidar(16). Pentru femei, o problemă specială este constituită de tulburarea depresivă apărută pe parcursul perioadei de graviditate, cât și post-partum, cu o rată a prevalenței variind între 10% și 16%, și cu efecte directe asupra gravidei (lehuzei) și fătului, inclusiv consecințe medico-legale (pruncucidere, suicid)(17).

Vulnerabilitatea psihosocială pentru apariția și dezvoltarea tulburării depresive se bazează pe mai multe modele generate de orientările diferite ale școlilor psihologice și de analiză socială, iar în majoritatea lor acestea au drept cauză primară deficitul de abilități sociale, perceput de persoana afectată de boală în sine sau de către cei din jurul său(18). Mai mult, depresia constituie o reacție la inabilitatea de a controla o situație interpersonală(19) sau este un fenomen rezultat dintr-un deficit de interacțiune interpersonală(20,21) care poate afecta în mod negativ, la rândul său, persoanele cu care se află în contact(22). Deficiențele de comunicare la nivel de cuplu au fost considerate, de asemenea, ca posibile cauze ale depresiei(23-25), precum și interacțiunile mamă depresivă – copil(26), care influențează dezvoltarea ulterioară a acestuia(27,28).

Din punct de vedere social, vârsta, sexul și fundalul cultural al persoanelor afectate de boală sunt elemente care se pot constitui în predictori sau elemente caracteristice acestei tulburări. Până acum, depresia a prezentat cele mai scăzute valori ale incidenței la persoanele de peste 65 de ani, fapt explicabil prin afectarea generațiilor actuale de către fenomenele psihosociale de masă dramatice, cum ar fi alienarea modelului familial tradițional, expectanța socială ridicată, dar dificil de atins de către populația tânără(29). Au fost evidențiați, de asemenea, drept factori sociali vulnerabilizanți pentru debutul și evoluția tulburării depresive statusul socioeconomic scăzut, adicțiile alcoolice sau la substanțe psihoactive, comportamentul antisocial, discriminarea, în special sexuală, abuzurile fizice, sexuale sau psihologice(29-34). Nivelul cultural contribuie la unele diferențe semnificative privind prevalența depresiei la populațiile care și-au menținut stilul de viață tradițional (populația Amish din Statele Unite ale Americii)(35) și la populația din centrele urbane moderne, afectate de stresul cotidian, de mediul urban industrializat(36,37).

Materiale și metodă

Studiul nostru a avut drept obiective evidențierea corelațiilor existente între evoluția și prognosticul tulburării depresive unipolare diagnosticate conform criteriilor ICD-10, respectiv DSM-IV-TR, și monitorizată în ambulatoriul de specialitate, și factorii sociodemografici caracteristici lotului de studiu constituit din 338 de pacienți, cu vârste cuprinse între 40 și 65 de ani. Cercetarea a fost realizată în perioada 1 ianuarie 2013 – 30 iunie 2015 în cabinetele de specialitate din Centrul de Sănătate Mintală Craiova, Policlinica „Bunavestire“ și Cabinetul de psihiatrie Dr. Bogdan Stănia. Severitatea simptomatologiei depresive a fost evaluată în momentul externării prin Hamilton Rating Scale for Depression (HAM-D).

Studiul a fost aprobat de Comisia de Etică a Universității de Medicină și Farmacie din Craiova.

Rezultate și discuții

Lotul de studiu a inclus 246 de femei (72,78%), respectiv 92 de bărbați (27,22%), comparativ cu structura pe sexe a populației României, de 48,6% bărbați și 51,4% femei, comparația între cele două distribuții indicând o diferență înalt semnificativă între femeile și bărbații monitorizați în ambulatoriu pentru diagnosticul de depresie în intervalul de timp studiat, comparativ cu populația generală (p<0,0001).

Vârsta medie a subiecților din lotul de studiu (bărbați: 54,75+3,77 ani, respectiv femei: 52,45+3,17 ani) nu a influențat semnificativ evoluțiea simptomatologiei (p>0,05), fiind identificată însă o diferență înalt semnificativă între vârstele subiecților și distribuția lor pe sexe, bărbații prezentând o vârstă medie semnificativ mai mare (p<0,001).

Totodată, din punctul de vedere al distribuției pe sexe și grupe de vârstă, a fost evidențiată o diferență înalt semnificativă din punct de vedere statistic, cele mai multe dintre femei încadrându-se în grupa de vârstă 50–54 de ani (57,32%), în timp ce bărbații se regăsesc în cel mai mare procent în grupa de vârstă 55–59 de ani (53,26%) (p<0,001). Se remarcă astfel similitudini cu datele din literatura de specialitate, care indică intervalul 50–54 de ani ca predilect pentru apariția tulburării depresive, precum și un raport de 1,7 între numărul femeilor, respectiv al bărbaților afectați de această tulburare(38-41).

Mai mult, au fost evidențiate diferențe semnificative statistic (p<0,05) privind distribuția pe grupe de vârste a pacienților și evoluția tulburării depresive, subiecții cu depresie ușoară (HAM-D<13) fiind predominanți în grupa de vârstă 55-59 de ani (43,23%), în timp ce persoanele cu depresie moderată (HAM-D<18) pe parcursul monitorizării în ambulatoriu au fost mai frecvente în grupa de vârstă 50-54 de ani (55,74%).

Mediul de rezidență a constituit un alt indicator sociodemografic care a condus la evidențierea unor elemente specifice lotului studiat (urban – 92,31%, respectiv rural – 7,69%), în contextul în care, la nivel național, populația generală locuiește în proporție de 54% în mediul urban și 46% în mediul rural, comparația între cele două distribuții indicând o diferență înalt semnificativă între cele două medii de rezidență, în raport cu distribuția din populația generală (p<0,0001).

Putem astfel susține afirmația că pentru populația din mediul urban există o vulnerabilitate semnificativ mai mare pentru apariția depresiei, determinată și de unii factori de psihostres social caracteristici societăților preponderent urbane contemporane (roluri sociale și profesionale multiple, program de lucru încărcat, șomaj, stări conflictuale, dificultăți economico-financiare), dar și o mai mare adresabilitate către serviciile de specialitate, generată și de un nivel educațional și profesional mai ridicat, elemente pe care, de altfel, le găsim menționate și în literatura de specialitate(39).

Din punctul de vedere al evoluției depresiei, influența mediului de proveniență a fost, de asemenea, un factor semnificativ statistic (p<0,05), fiind identificate diferențe procentuale mari între subiecții cu rezidență în mediul rural (67,31% cu depresie moderată) și cei care au provenit din mediul urban (51,75% cu scor HAM-D<18), aceste date putând fi de asemenea corelate cu adresabilitatea către serviciile de specialitate, pentru populația urbană chiar și simptomele ușoare determinând consultul, în timp ce în mediul rural agravarea simptomatologiei constituind semnalul unei probleme de sănătate mintală.

Am menționat anterior nivelul educațional ca un potențial factor care influențează diferențiat accesul la serviciile de îngrijire a sănătății mintale pentru populația din mediul urban și cea din mediul rural, în cazul lotului nostru fiind evidențiate diferențe semnificative (p<0,05) privind distribuția pe sexe în funcție de nivelul educațional, bărbații fiind predominant absolvenți de studii profesionale (34,78%), în timp ce pentru femei studiile liceale au constituit nivelul final al procesului educațional (43,50%).

Statutul profesional a avut de asemenea un impact semnificativ asupra evoluției bolii, pe parcursul monitorizării în ambulatoriul de specialitate, nivelul ușor al depresiei fiind corelat cu o mai bună funcționalitate profesională (14,84% dintre subiecții cu scor HAM-D<13 fiind salariați), în timp ce întreruperea activității profesionale (pensie, șomaj etc.) a condus la evidențierea unei severități moderate a simptomatologiei depresive (93,99% dintre subiecți cu scor HAM-D cuprins între 13 și 18) (p<0,05). Aceste rezultate confirmă astfel efectele socioeconomice pe care tulburarea depresivă le are atât la nivel individual, cât și societal, efecte concretizate prin importante dizabilități socioprofesionale și o excesivă povară a bolii impusă comunității(7,42).

Literatura de specialitate menționează statutul marital drept un factor sociodemografic cu importanță în frecvența înaltă a depresiei, mai ales în cazul persoanelor singure sau divorțate(43,44). În lotul studiat am identificat diferențe semnificative în distribuția pe sexe și status marital, femeile fiind în măsură mai mare divorțate sau văduve (p<0,05), dar acest indicator nu a influențat semnificativ statistic evoluția bolii, cuantificată din punctul de vedere al severității simptomatologiei (p>0,05).

Factorii comportamentali cu potențial de risc atât pentru evoluția tulburării depresive, dar și a comorbidităților somatice asociate, reprezentați de consumul de alcool și de fumat(33,34), au prezentat o diferențiere înalt semnificativă din punct de vedere statistic al distribuției pe sexe, consumul de alcool fiind mai frecvent întâlnit la bărbați decât la femei (p<0,01), situație întâlnită și în cazul fumatului (p<0,01).

Aceste comportamente de risc au influențat, de asemenea, și evoluția bolii, severitatea simptomatologiei, consumul de alcool moderat sau abuziv fiind semnificativ asociat cu depresia moderată (HAM-D<18) (6,01%) (p<0,05), în timp ce diferența între fumători și nefumători și asocierea acestui comportament cu o severitate mai înaltă a simptomelor a fost de 10,10% (16,13% dintre cei cu depresie ușoară, respectiv 26,23% dintre cei cu depresie moderată) (p<0,05).

Concluzii

Analiza rezultatelor obținute pe baza indicatorilor sociodemografici demonstrează astfel importanța pe care aceste elemente o au în stabilirea profilului de vulnerabilitate al populației afectate, atât în ceea ce privește condițiile care favorizează debutul tulburării depresive, dar și evoluția ulterioară, influența lor răsfrângându-se asupra eficacității programului de management terapeutic, a evoluției și severității comorbidităților somatice asociate, dar și asupra unui posibil program de prevenție.  

Bibliografie

  1. Weissman MM, Bruce ML, Leaf PJ, Florio LP, Holzer. Affective disorders. In: Robins LN, Regier DA, editors. Psychiatric disorders in America: the epidemiologic catchment area study. New York (NY): The Free Press, 1991. pp. 53 – 80.
  2. Blazer DG, Kessler RC, McGonagle KA, Swartz MS. The prevalence and distribution of major depression in a national community sample: the National Comorbidity Survey. American Journal of Psychiatry, 1994, 151, 979–86.
  3. Lepine JP, Gastpar M, Mendlewicz J, Tylee A. Depression in the community: the first pan-European study DEPRES [Depression Research in European Society]. Int Clin Psychopharmacol 1997; 12(1):19 – 29.
  4. Carta MG, Carpiniello B, Kovess V, Porcedda R, Zedda A, Rudas N. Lifetime prevalence of major depression and dysthymia: results of a community survey in Sardinia. Eur Neuropsychopharmacol 1995;5: 103 – 7 (Suppl).
  5. Wells KB, Stewart A, Hays RD, Burnam MA, Rogers W, Daniels M, Berry S, Greenfield S, Ware J. The functioning and well-being of depressed patients. Results from the Medical Outcomes Study. JAMA, J Am Med Assoc 1989 Aug 18;262(7):914 – 9.
  6. Marcus M, Taghi Yasamy M, van Ommeren M, Chisholm D, Saxena S. Depression. A Global Public Health Concern, WHO Department of Mental Health and Substance Abuse.
  7. World Health Organization. The global burden of disease: 2004 update. 2004 http://www.who.int/entity/healthinfo/global_burden_disease/GBD_report_2004update_full.pdf
  8. Zheng D, Macera CA, Croft JB, Giles WH, Davis D, Scott WK. Major depression and all-cause mortality among white adults in the United States. Ann Epidemiol 1997;7(3):213 – 8.
  9. Bruce ML, Leaf PJ, Rozal GPM, Florio L, Hoff RA. Psychiatric status and 9-year mortality data in the New Haven Epidemiologic Catchment Area study. Am J Psychiatry 1994;151:716 – 21.
  10. Penninx BW, Geerlings SW, Deeg DJ, Van Eijk JT, Van Tilburg W, Beekman AT. Minor and major depression and the risk of death in older persons. Arch Gen Psychiatry 1999 Oct;56(10):889 – 95.
  11. Sartorius N. The economic and social burden of depression. J Clin Psychiatry 2001;62(Suppl 15):8 – 11.
  12. Marzuk PM, Tardiff K, Hirsch CS. The epidemiology of murder – suicide. JAMA, J Am Med Assoc 1992 Jun 17;267(23):3179 – 83.
  13. Nunes EV, Deliyannides D, Donovan S, McGrath PJ. The management of treatment resistance in depressed patients with substance use disorders. Psychiatr Clin North Am 1996 Jun;19(2):311 – 27.
  14. Lesperance F, Frasure-Smith N, Talajic M, Bourassa MG. Five-year risk of cardiac mortality in relation to initial severity and one-year changes in depression symptoms after myocardial infarction. Circulation. 2002;105:1049–1053.
  15. Gump BB, Matthews KA, Eberly LE, Chang YF; MRFIT Research Group. Depressive symptoms and mortality in men: results from the Multiple Risk Factor Intervention Trial. Stroke. 2005;36: 98–102.
  16. Rotermann M. Marital breakdown and subsequent depression. Health Rep. 2007;18:33–44.
  17. Marcus SM, Heringhausen JE. Depression in childbearing women: when depression complicates pregnancy. Prim Care. 2009;36:151–165.
  18. Lewinsohn, P., Mischel, W., Chaplin, W., & Barton, R. (1980). Social competence and depression: The role of illusory selfperceptions. Journal of Abnormal Psychology, 89, 203–213.
  19. Wolpe, J. (1979). The experimental model and treatment of neurotic depression. Behaviour Research and Therapy, 17, 555–566.
  20. Gotlib, I. H., & Colby, C. A. (1987). Treatment of depression: An interpersonal systems approach. New York: Pergamon Press.
  21. Joiner, T. E., & Coyne, J. C. (1999). The interactional nature of depression: Advances in interpersonal approaches. Washington, DC: American Psychological Association.
  22. Coyne, J. C. (1976). Depression and the response of others. Journal of Abnormal Psychology, 85, 186–193.
  23. Beach, S. R. H., & O’Leary, K. D. (1986). The treatment of depression occurring in the context of marital discord. Behavior Therapy, 17, 43–49.
  24. Jacobson, N. S., Holtzworth-Munroe, A., & Schmaling, K. B. (1989). Marital therapy and spouse involvement in the treatment of depression, agoraphobia, and alcoholism. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 57, 5–10.
  25. McLean, P. D., & Hakstian, A. R. (1979). Clinical depression: Comparative efficacy of outpatient treatments. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 47, 818–836.
  26. Gelfand, D. M., & Teti, D. M. (1990). The effects of maternal depression on children. Clinical Psychology Review, 10, 329–353.
  27. Cole, P. M., & Kaslow, N. J. (1988). Interactional and cognitive strategies for affect regulation: Developmental perspective on childhood depression. In L. B. Alloy (Ed.), Cognitive processes in depression (pp. 310–343). New York: Guilford.
  28. Zahn-Waxler, C., Cummings, E. M., Iannotti, R. J., & Radke-Yarrow, M. (1984). Young offspring of depressed parents: A population at risk for affective problems. In D. Cicchetti and K. Schneider-Rosen (Eds.), Childhood depression (pp. 81–106). San Francisco: Jossey-Bass.
  29. Klerman GL, Weissman MM. New Applications of Interpersonal Psychotherapy. Washington DC: American Psychiatric Press, 1993.
  30. Blazer DG, Kessler RC, McGonagle KA, Blazer DG, Kessler RC, McGonagle KA et al. The prevalence and distribution of major The prevalence and distribution of major depression in a national community sample. depression in a national community sample. American Journal of Psychiatry, 1994, 151, 979-986.
  31. Saluja G et al. Prevalence of and risk factors for depressive symptoms among young adolescents. Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine, 2004, 158: 760–765.
  32. Straus MA, Gelles RJ. Physical Violence in American Families: Risk Factors and Adaptations to Violence in 8,145 Families. New Brunswick, NJ: Transaction, 1990.
  33. Koss MP. Detecting the Scope of Rape: A Review of Prevalence Research Methods. Journal of Interpersonal Violence, 1993, 8 (June), 198−222.
  34. Koss MP, Kilpatrick D. Rape and sexual assault. In Gerrity E, Keane T, Tuma F. (Eds.), The mental health consequences of torture (pp. 177-194). New York: Luewer Academic/Plenum Publishers, 2001. (Report of the NIMH Working Group on Trauma and Extreme Stress prepared for the government of South Africa Tribunal on Truth and Reconciliation).
  35. Egeland JA, Hostetter MA. Amish study. I. Overview of affective disorders among the Amish, 1976-1980. Am J Psychiatry 1983, 140:56-61
  36. Cross-National Collaborative Group. The changing rate of major depression. Cross-national comparisons. JAMA. 1992 Dec 2;268(21):3098-105
  37. Lepine JP. Epidemiology, burden, and disability in depression and anxiety. J Clin Psychiatry. 2001;62 Suppl 13:4-10; discussion 11-2.
  38. Lepine JP, Gastpar M, Mendlewicz J et al.. Depression in the community: the first pan-European study. DEPRES. Int Clin Psychopharmacol; 1993, 12:19-29.
  39. Bromet E, Andrade LH, Hwang I, Sampson NA, Alonso J, de Girolamo G, de Graaf R, Demyttenaere K, Hu C, Iwata N, Karam AN, Kaur J, Kostyuchenko S, Lépine JP, Levinson D, Matschinger H, Medina Mora ME, Oakley Browne M, Posada-Villa J, Viana MC, Williams DR, Kessler RC: Cross-national epidemiology of DSM-IV major depressive episode BMC Medicine 2011, 9:90.
  40. Kanner AM. Depression in Neurological Disorders, The Lundbeck Institute; 2005.
  41. Sadock BJ, Sadock VA (Eds.) Kaplan & Sadock’s Comprehensive Textbook of Psychiatry, Lippincott Williams & Wilkins Publishers; 7th edition (January 15, 2000). 
  42. Simon GE, Vonkorff M, Barlow W. Health care costs of primary care patients with recognized depression. Arch Gen Psychiatry 1995 Oct;52(10):850 – 6.
  43. Weissman, M.M., Bland, R.C., Canino, G.J., Faravelli, C., Greenwald, S., Hwu, H.G., Joyce, P.R., Karam, E.G., Lee, C.K., Lellouch, J., et al. (1996). Crossnational epidemiology of major depression and bipolar disorder. JAMA 276, 293–299.
  44. Andrade L, Caraveo-Anduaga JJ, Berglund P, Bijl RV, Dragomericka E, Kohn R, Keller MB, Kessler RC, Kawakami N, Kilic C, O D, Ustun TB, Vicente B, Wittchen H: The epidemiology of major depressive episodes: results from the International Consortium of Psychiatric Epidemiology (ICPE) Surveys. Int J Methods Psychiatr Res 2003, 12(1):3-21.

Articole din ediţiile anterioare

DIAGNOSTIC MODERN | Ediţia 3 / 2016

Un diagnostic funcţional al tulburărilor depresive

Dragoș Cîrneci, Stanca Pleș, Gabriela Cătău

Pe măsură ce neuroștiinţele află tot mai multe despre creier, se apropie momentul în care diagnosticul se va baza mai degrabă pe scanarea creierulu...

19 aprilie 2017
MANAGEMENT TERAPEUTIC | Ediţia 2 57 / 2019

Tratamentul farmacologic al depresiei post-stroke

Octavian Vasiliu, Ileana Marinescu, Daniel Vasile

Depresia post-AVC reprezintă o provocare pentru clinician, din cauza terenului biologic şi psihologic vulnerabil pe care trebuie să-l evalueze, a r...

24 iunie 2019
SINTEZE TERAPEUTICE | Ediţia 2 53 / 2018

Intervenţii nefarmacologice în abordarea depresiei

Mariana Răducu, Ana Giurgiuca

Depresia unipolară reprezintă o afecţiune psihiatrică cu impact major la nivel mondial, care poate crea disfuncţionalitate marcată celor afectaţi, ...

18 iunie 2018
PSIHOPATOLOGIE | Ediţia 2 53 / 2018

Semnificaţia adaptativă a depresiei omeneşti

Mircea LĂZĂRESCU, Ioana-Alexandra Riviş

Articolul abordează specificul depresiei omeneşti din perspectivă evoluţionist-culturală. Depresia psihopatologică e concepută ca derivând din mani...

18 iunie 2018