Din primele zile ale lui martie, un virus bântuie nu doar prin aer, ci şi prin gândurile şi preocupările corpului nostru medical. De peste 100 de zile, în fiecare dimineaţă, lucrătorul medical român – fie el medic, asistent sau infirmier – se trezeşte sub spectrul unei ameninţări copleşitoare prin persistenţă, o apăsare continuă, invizibilă, agasantă.

Incertitudinea, nesiguranţa, lipsa unei perspective clare, a unui final fericit, sunt elementele constitutive ale tabloului întunecat social şi medical. Pentru că a trecut 15 mai, cu „relaxarea”, care a fost interpretată ca un punct terminus al problemei. Gata cu coronavirusul. După 15 mai ne‑am relaxat, adică am scăpat. Gata cu izolarea, gata cu distanţarea, gata cu prostiile despre virusuri ucigaşe, gata cu interdicţiile de a-ţi pupa părinţii şi bunicii, adio „măsurilor staliniste” de restrângere a grupurilor şi de limitare a mişcării.

Şi ne-am relaxat.

O, Doamne! Şi încă cum ne-am relaxat!

Îmbrăţişări, pupături, grupuri, terase pline, mare, munte… libertate.

Dar parşivul virus, „creaţie” diabolică a laboratoarelor genetice chinezo-fantezisto-conspiraţioniste, nu a dormit şi nici nu s-a relaxat.

Şi pare că varianta românească de pandemie, faza pe „relaxare”, nu seamănă nici cu modelul suedez, dar nici cu cel sud-coreean. Şi acum, când vestul Europei are sub 100 cazuri pe zi (raportate la un număr uriaş de teste), România sare de 300 de cazuri confirmate, ca în plină stare de urgenţă.

Iar pentru medici, luminiţa de la capătul tunelului dezinfectant s-a cam stins. Pentru că, „forjaţi” zi de zi, oră de oră, minut de minut, medicii şi asistenţii medicali, care au făcut şi fac de mai bine de trei luni eforturi supraomeneşti – gărzi, ture, filtre epidemiologice, izolatoare, zone-tampon –, sunt epuizaţi.

Fizic, dar mai ales psihic. În limbaj academic medical, i se spune burnout. Ca şi cum mai interesează pe cineva terminologia.

Ce paradox! Obosiţi în relaxarea generală.

Şi, astfel, vara, aerul vacanţei, cu briza mării, par că nu pătrund prin combinezoanele, vizierele şi măştile FFP3.  

 

Iaşi, 23 iunie 2020