A fost şi în acest an o mare înghesuială (virtuală) la a XII-a Ediţie a Forumului Psihiatru.ro. Numeroşii participanţi (peste 400) au fost interesaţi de multitudinea de subiecte abordate, acoperind arii tematice vaste, de la noile schimbări nozografice din ICD-11 la problemele organizatorice cărora trebuie să le facă faţă în pandemie serviciile de psihiatrie din România.
Programul a fost structurat pe cinci secţiuni, cuprinzând fiecare cinci‑şase comunicări, care au servit apoi ca bază de reflexie, analiză şi concluzii pentru lectori şi participanţi. Derularea sesiunilor a fost următoarea:
Sesiunea I – Implementarea ICD-11 în România – o urgenţă postpandemică (I)
Sesiunea II – Serviciile de psihiatrie în timpul pandemiei de COVID-19
Sesiunea III – Interferenţe între pandemia de COVID-19 şi sănătatea mintală
Sesiunea IV – Implementarea ICD-11 în România – o urgenţă postpandemică (II)
Sesiunea V – Perspective postpandemice în sănătatea mintală din România.
Glasul societăţii civile nu a fost ignorat, mai ales că se ştie că psihiatria, ca specialitate medicală, este stigmatizată, încă, de societatea românească. Pentru a da curs acestui glas, organizatorii au apelat la patru invitaţi speciali provenind din domenii extrapsihiatrice şi chiar extramedicale (prof. dr. Emilian Popovici, prof. dr. Răzvan Cherecheş, Bianca Brad, preotul Constantin Necula), alcătuindu-se astfel o masă rotundă cu titlul „Sănătatea mintală în dezbatere publică”. Această abordare extra muros a psihiatriei a adus un suflu de autenticitate şi empatie în discursul participanţilor la masa rotundă, empatie transmisă şi auditoriului format din profesioniştii din sănătatea mintală românească.
În contextul pandemiei de COVID-19, constatăm că de specialitatea psihiatrică s-au (re)apropiat medicii somaticieni, dar şi oamenii din diverse alte medii sociale, apelând la ajutorul competent şi calificat al psihiatrului şi psihoterapeutului.
Perspectivele postpandemice din sănătatea mintală, deşi discutate la forum cu oareşicare sfială de psihiatri, totuşi există!
Ele sunt reprezentate de informatizarea şi tehnologizarea îngrijirilor din sănătatea mintală, de folosirea pe o scară tot mai largă a telepsihiatriei, de colaborarea reală cu celelalte specialităţi medicale şi, nu în ultimul rând, de introducerea realităţii virtuale în evaluarea şi terapiile acordate pacienţilor cu afecţiuni psihice. Motivaţia şi iniţiativele pentru modernizarea psihiatriei româneşti nu lipsesc. E nevoie de o mai strânsă colaborare şi coeziune profesională între psihiatri, pentru a nu permite ca distanţarea fizică să se transforme într-o distanţare socială.