În 2021, activitatea reţelei sanitare şi de ocrotire a sănătăţii a fost marcată de evoluţia pandemiei de COVID-19 şi, în consecinţă, de măsurile autorităţilor centrale şi locale pentru prevenirea răspândirii virusului, arată raportul Institutului Naţional de Statistică. Activitatea din sistemul sanitar, public şi privat, s-a desfăşurat în peste 65.000 de unităţi sanitare, din care 53.000 în mediul urban şi 12.000 în rural - cu circa 2.000 de unităţi mai multe decât în anul anterior.


Pe principalele categorii de unităţi, reţeaua sanitară a dispus, în 2021, de: 543 spitale, faţă de 535 în 2020; 160 unităţi asimilate spitalelor, care oferă numai servicii de internare de zi sau servicii ambulatorii şi internare de zi, mai mult cu 10 unităţi faţă de anul precedent; circa 14.000 de cabinete medicale independente de specialitate, cu 1.276 unităţi mai multe decât în 2020; peste 16.000 de cabinete stomatologice independente, cu 527 unităţi mai multe decât în anul precedent; peste 10.000 de cabinete de medicină de familie, în scădere cu 182 cabinete faţă de 2020.

Reţeaua farmaceutică a furnizat servicii printr-un număr de 9.900 de farmacii, drogherii şi puncte farmaceutice, în creştere cu 97 de unităţi faţă de 2020, se arată într-un comunicat al INSEE.

Dintre cele 703 de spitale, centre de sănătate cu paturi de spital şi unităţi asimilate spitalelor care şi-au desfăşurat activitatea în anul 2021, numai 350 au fost unităţi medicale mari - cu peste 100 de paturi - , iar 272 au fost unităţi medicale mici (cu mai puţin de 50 de paturi).

 

Medicina primară

Cele mai multe cabinete de medicină de familie au funcţionat în mediul urban -  6.300 de cabinete, comparativ cu 4.100 cabinete în mediul rural.

În mediul rural, unui cabinet de medicină de familie i-au revenit de 1,3 ori mai mulţi locuitori aparţinând populaţiei rezidente, comparativ cu un cabinet din mediul urban.

 

Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate

Asistenţa medicală ambulatorie de specialitate este asigurată prin unităţi specializate de tipul ambulatoriilor de specialitate, centrelor medicale şi stomatologice, policlinicilor, centrelor dediagnostic şi tratament etc., unităţi care sunt situate, în majoritate, în mediul urban, se arată în comunicat.

Reţeaua cabinetelor medicale independente de specialitate şi cea a cabinetelor stomatologice independente – parte a sistemului de asigurare a asistenţei medicale ambulatorii – este situată, de asemenea, în cea mai mare parte a sa în mediul urban.

În timp ce, în 2021, în mediul urban au funcţionat 12.900 cabinete medicale independente de specialitate, în rural numărul acestora a fost de 20 ori mai mic (doar 646 cabinete). Numărul mediu de locuitori care a revenit unui cabinet medical independent de specialitate a fost de 17 ori mai mare în mediul rural, faţă de mediul urban.

În 2021, la 10.000 locuitori, în mediul rural au revenit, în medie, numai 0,7 cabinete medicale independente de specialitate (faţă de 0,6 în anul 2020), comparativ cu 12,5 cabinete în mediul urban (11,3 cabinete în anul 2020).


durata_internare

Asistenţa medicală cu internare

Cele 703 spitale şi unităţi asimilate spitalelor au dispus, anul trecut, de 135.100 de paturi pentru internare continuă (124.900 de paturi în mediul urban şi 10.200 de paturi în mediul rural) şi de 9.900 paturi de spital pentru internare de zi (numai 410 paturi în mediul rural).

Spitalele şi unităţile asimilate au acordat servicii de internare continuă unui număr de 2,7 milioane pacienţi şi servicii de internare de zi unui număr de 3,6 milioane pacienţi, cu 0,5 milioane pacienţi mai mulţi comparativ cu anul 2020.

Cele mai multe paturi de spital (133.000 de paturi, reprezentând 91,4%) aufost puse la dispoziţia pacienţilor în spitalele mari (unităţi cu peste 100 de paturi fiecare), 7.000 de paturi (4,9%) au fost disponibile în spitalele de dimensiune medie (unităţi cu 50-99 de paturi), iar 5.000 de paturi (3,7%) în spitale mici (cu mai puţin de 50 de paturi).

Prin Ordinul ministrului sănătăţii 434 din 26 martie 2021 privind aprobarea Planului de măsuri privind organizarea spitalelor şi a unităţilor de dializă în contextul pandemiei de COVID-19, a fost reorganizată o reţea de unităţi care să asigure asistenţa medicală pacienţilor confirmaţi pozitiv sau suspecţi cu COVID-19. În funcţie de evoluţia numărului de cazuri a fost necesară redimensionarea numărului de paturi atât pentru internarea continuă cât şi pentru secţiile de ATI.

Aceste măsuri au făcut ca activitatea şi resursele spitalelor să fie puternic influenţate, structura paturilor pe specialităţi fiind unul dintre indicatorii relevanţi pentru analiza impactului acestei perioade asupra unităţilor spitaliceşti. Astfel, un număr de 17.629 paturi pentru spitalizare continuă au fost alocate pentru tratarea pacienţilor COVID-19, reprezentând 13,1% din totalul paturilor pentru internare continuă. Dintre acestea, cele mai multe au fost distribuite către specialitatea boli infecţioase, reprezentând 23,6% din totalul paturilor COVID-19 (68,9% din totalul paturilor alocate acestei specialităţi) şi către specialitatea pneumologie, reprezentând 12,7% din totalul paturilor COVID-19 (26,7% din totalul paturilor alocate acestei specialităţi).

În cadrul secţiilor de ATI a fost alocat un număr de 1.435 paturi pentru pacienţi cu COVID-19, reprezentând 8,1% din totalul paturilor COVID-19 (24,9% din totalul paturilor ATI).

Sectorul public a preluat cea mai importantă parte a activităţii de îngrijire a pacienţilor COVID, 98,4% din paturile de îngrijire continuă alocate COVID-19 aparţinând spitalelor publice, iar sectorul privat a contribuit la îngrijirea pacienţilor COVID-19 cu 282 de paturi de îngrijire continuă.

Durata medie de internare a fost de 7,7 zile/pacient internat în spital. Prevenirea şi combaterea tuberculozei, precum şi tratarea bolnavilor stabilizaţi s-a realizat cu internare continuă, în medie, 151,4 zile/pacient în cele două preventorii, iar bolnavii cu TBC au fost trataţi, înmedie, 25,6 zile/pacient în cele două sanatorii specializate.

personal_sanitar_insee

Personalul medico-sanitar

Din punct de vedere al asigurării cu personal medico-sanitar în anul 2021, sistemul de sănătate a dispus de 68.800 de medici, în creştere cu 3.000 de medici faţă de anul precedent; de 20.000 de medici stomatologi, în creştere cu 1.500 faţă de anul 2020; de 21.500 farmacişti, în creştere cu 2.000 faţă de anul precedent; de 155.600 personal cu pregătire sanitară medie, în creştere cu 2.900 faţă de anul 2020, şi de 76.100 personal sanitar auxiliar, în creştere cu 2.100 faţă de 2020.

Au asigurat îngrijirea medicală în unităţile din sistemul sanitar public şi privat un număr de 2.400 fiziokinetoterapeuţi (cu 200 mai mulţi faţă de 2020) şi 18.000 asistenţi medicali cu studii superioare (cu 1.200 mai mulţi faţă de 2020).

Structura personalului sanitar a fost preponderent feminină, ponderea femeilor în rândul medicilor şi al medicilor stomatologi fiind de 70,6%, respectiv 66,2%, iar în rândul farmaciştilor de 89,8%.

În anul 2021, faţă de anul precedent, numărul de medici (exclusiv medici stomatologi) a crescut cu 3.020, din care, 2.080 medici rezidenţi (68,9%), cele mai evidente creşteri fiind direct corelate cu pandemia de COVID-19 şi evidenţiate de creşteri ale numărului de specialişti în principalele specialităţi medicale implicate în tratamentul pacienţilor COVID-19 şi în activităţile de gestionare a răspândirii virusului.

Specialităţile medicale cu rol important în gestionarea pandemiei COVID-19 care au înregistrat creşteri ale numărului de medici, în anul 2021 faţă de anul 2020, au fost: boli infecţioase, unde numărul medicilor a crescut cu 14,3%, pneumologie -  cu o creştere de 11,9%, anestezie şi terapie intensivă - cu o creştere de 8,7%, epidemiologie - cu o creştere de 8,6%, specialităţile sănătate publică şi management - cu o creştere de 14,6% şi igienă - cu o creştere de 19,0%.

Distribuţia personalului sanitar pe medii de rezidenţă a fost determinată de repartizarea teritorială a unităţilor sanitare, păstrându-se discrepanţele majore existente.

Din totalul medicilor, aproximativ o cincime au fost medici de familie, două treimi dintre aceştia desfăşurându-şi activitatea în mediul urban.

În anul 2021, la fel ca în anul precedent, discrepanţele pe medii de rezidenţă privind asigurarea populaţiei cu personal medical sunt evidenţiate de numărul mai mare de locuitori1 (aparţinând populaţiei rezidente) care au revenit unui cadru medico-sanitar, astfel: în mediul rural au revenit de 10 ori mai mulţi locuitori unui medic (de 1,7 ori mai mulţi locuitori unui medic de familie), de 7 ori mai mulţi locuitori unui medic stomatolog şi de 4 ori mai mulţi locuitori unui farmacist, faţă de mediul urban.

Sursă grafice: Institutul Naţional de Statistică 




Medic