Cu trei ani în urmă, dr. Mihai Ranete punea bazele asociaţiei Caravana cu Medici împreună cu alţi trei prieteni şi tineri absolvenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti. Până în prezent, Caravana cu Medici a organizat 30 de deplasări în zonele rurale și consultat peste 3500 de pacienţi, implicând sute de studenţi, medici rezidenţi şi specialişti. Toţi, voluntari.

“În caravană am învăţat ce înseamna comunicarea medic-pacient”, mărturiseşte dr. Mihai Ranete, care între timp a devenit tătic, şi-a terminat rezidenţiatul în Radiologie şi Imagistică Medicală la Institutul Fundeni şi este la a treia generaţie de studenţi ca asistent universitar. În continuare este preşedintele asociaţiei Caravana cu Medici.

În ”Interviul Săptămânii”, povestim cu dr. Mihai Ranete despre cum un model scalat la nivel naţional al Caravanei cu Medici ar putea fi soluţia pentru deficitul de cadre medicale din mediul rural.
 

MedicHub: Cum a luat naştere Caravana cu Medici? Ce contact aţi avut cu lumea satului înainte de a înfiinţa asociaţia?

Dr. Mihai Ranete: Când am înfiinţat Caravana, tocmai terminam facultatea şi eram proaspăt medici rezidenţi, dar lucrurile au pornit cu mult înainte. Cu vreo 2-3 ani înainte, ne-am lovit de un proiect similar organizat de studenţi.

Facultatea de Medicină, cel puţin pentru mine, rămâne destul de aridă. Se bazează foarte mult pe partea teoretică. Ai şansa să mergi în spitale şi să faci practică mai mult decât în alte ţări, dar, totuşi, rămâne un mediu destul de anost, destul de arid, care te poate plictisi. Eu mereu am simţit nevoia să fac ceva nou.

Pe la sfârşitul anului trei de facultate, am participat într-un proiect al Organizaţiei Studenţilor, asociaţie care nu îmi plăcea, recunosc. Proiectul era similar cu ceea ce face Caravana cu Medici, dar în nici un caz la nivelul de acum.

 

În ce zonă a ţării ai fost pentru prima dată cu acest proiect?

În Delta Dunării. Şi chiar mi-a plăcut! În acele cinci zile, mi-am dat seama de ce fac eu medicină. Până atunci nu simţisem. Aveam câteva principii, să iau note mari, să rămân la buget etc.

Aceea a fost prima mea apropiere de bolnav, primul contact cu responsabilitatea actului medical. Deşi nu făcusem un EKG în viaţa mea, a trebuit să fac EKG-uri şi să le mai şi explic pacienţilor.

Şi mi-am dat seama de impactul pe care proiectul l-ar putea avea dacă ar fi dezvoltat. Şi încet, încet am rămas în coordonarea acestui proiect, numit ”Împreună pentru Sănătatea Rurală”. În cei doi ani în care m-am implicat în proiect, mi-am dat seama de slăbiciunile lui şi am considerat că e cazul să facem ceva mult mai bine pus la punct. Şi aşa a luat naştere asociaţia ”Caravana cu Medici”.

 

A fost uşoară înfiinţarea asociaţiei? Din punct de vedere al resurselor umane, financiare etc.?

Din acest punct de vedere a fost chiar uşor pentru că nu aveam de nici unele, nici unul dintre noi. Nici nu conştientizam ce înseamnă banul atunci. Am pus fiecare dintre membrii fondatori câte un salariu, unul dintre primele noastre salarii de medic rezident, şi aşa am pus bazele asociaţiei. Nu aveam o viziune foarte clară, ştiam că vrem să organizăm caravane în zonele rurale.

Dar s-au aliniat planetele, au venit către noi persoane-cheie care ne-au ajutat să creştem exponenţial. De exemplu, o tânără care lucrează în publicitate şi care decisese ca în fiecare săptămână să îşi dedice două ore unui proiect social. Ea ne-a pus în contact cu anumiţi sponsori.

Aşa am ajuns la Synevo, deşi nu ştiam foarte multe despre ce înseamnă fundraising. Şi acum ţin minte cum managerul de atunci era foarte informat şi printase toată istoria asociaţiei noastre, deşi eram înfiinţaţi de două luni. Şi m-a întrebat ce vreau, bani? I-am zis că nu aş vrea bani, aş vrea ca pacienţilor noştri să nu le mai fac analize din sânge capilar, ci din sânge venos pentru că ştiam care este diferenţa şi ce reprezintă Synevo în industria analizelor de laborator. Şi mi-a zis, ţin minte şi acum: ”Tu eşti singurul care nu mi-a cerut bani. Spune-mi ce materiale vrei pentru analize şi primeşti nelimitat.”

Şi aşa a pornit Caravana cu Medici, cu un foarte mare pas înainte. Sprijinul sponsorilor ne-a responsabilizat foarte mult şi ne-a deschis ochii, lucrurile erau serioase.

Caravana cu Medici în Sf. Gheorghe, județul Tulcea (foto: Vlad Catana)
Caravana cu Medici în Sf. Gheorghe, județul Tulcea (foto: Vlad Catana)

Dar îţi pui vreodată întrebarea ”De ce trebuie să mă ocup eu, voluntar, de o problemă pe care ar trebui să o rezolve sistemul medical de stat”?

E clar că multe dintre ONG-uri apar ca alternativă la o problemă pe care sistemul nu poate să o rezolve. Multe dintre ele chiar se dezvoltă pe acest principiu, ca un watchdog al sistemului. Dar aşa se creează o tensiune foarte mare între sistem şi asociaţii, ca şi doi cai care trag fiecare în partea lui de căruţă.

D-asta mi-am dorit mereu să se înţeleagă că venim complementar sistemului. Nu suntem cei care demonstrează hibele sistemului pentru că în primul rând ceea ce facem noi, şi trebuie să recunoaştem, este în stadiul iniţial. Este multă muncă până să ajungem la un proces şi să pot spune ”faceţi ce facem noi şi problema se va rezolva”. Mi-aş dori să pot ajunge să spun asta, dar, cu fiecare an ce trece, îmi dau seama că nu este aşa de uşor.

Din acest motiv nu sunt genul care să arunce cu acuze în sistem pentru că şi eu fac parte din sistem, sunt mândru de asta, deşi e clar că are lacune. Sunt medic într-un spital public, sunt asistent într-o instituţie foarte, foarte rigidă şi feudală, dar numai noi putem schimba asta.

Eu consider că aceasta este singura modalitate prin care poţi să schimbi ceva, prin acţiuni precum Caravana cu Medici. Metode heirupiste, ”hai să facem screening la toată lumea”, analize pentru toţi şi zeci de milioane cheltuite de pomană, nu sunt eficiente. Doar acţiuni pe termen lung, unde ne asumăm greşelile. Şi în cadrul Caravanei cu Medici au fost lucruri pe care le-am schimbat pentru că ne-am dat seama că nu au nici un rost, nici un randament.

 

De exemplu?

Spre exemplu, nu avea rost să facem o echipă de 30-35 de medici voluntari, efortul era foarte mare, când am putea să restrângem numărul la maxim şi orientat către cele mai frecvente patologii. Era foarte greu şi financiar, şi organizaţional. Şi mai mult decât atât, nu va fi niciodată sustenabil la nivel naţional, e clar.

Aceasta este ţinta: să creăm un proces, astfel încât el să fie scalat la nivel naţional. Acesta este visul meu. Şi îmi doresc ca la un moment dat să nu mai existe Caravana cu Medici, asta e clar.

 

Lipsa medicilor din mediul rural este clar o problemă a zilelor noastre. Consideri că astfel de caravane, dar finanţate de stat, ar putea fi o soluţie?

Da, cred în această soluţie. Altfel nu m-aş mai chinui atât de mult. Cred că soluţia mobilă este singura şansă de a îmbunătăţi educaţia medicală şi a echilibra balanţa accesului la servicii medicale de bază între rural şi urban. Deci, în momentul de faţă, aceasta este singura soluţie, atlfel nu cred că se poate. La noi.

E adevărat, o soluţie utopică ar fi ca în fiecare comună să ai un centru de permanenţă bine pus la punct, unde să existe un EKG, un defibrilator, unde să existe un medic de familie şi, în fiecare săptămână, să se rotească un specialist. Dar e clar că acest scenariu nu o să devină realitate niciodată.

 

Cum funcţionează Caravana cu Medici? Toţi cei implicaţi sunt voluntari?

Până acum am fost toţi voluntari. Începând cu acest an am salarizat trei oameni cu minimul pe economie, strict pentru partea organizatorică. Asta ca să dăm o importanţă şi responsabilitate şi mai mari acestui proiect.

În rest, nu este nimeni plătit.

Dr. Mihai Ranete în comuna Naeni, județul Buzău (foto: Roald Aron)
Dr. Mihai Ranete în comuna Naeni, județul Buzău (foto: Roald Aron)

De ce resurse mai are nevoie Caravana cu Medici în acest moment?

Dacă mă întrebi pe mine, cea mai importantă în tot acest cerc este resursa umană. Studenţii şi rezidenţii sunt foarte deschişi şi doresc să se implice în proiect, dar este destul de greu să găseşti medici specialişti. Din acest motiv, ne-am dori foarte mult o modificare în legislaţie. Noi acum mergem pe un teren gri, nu există o legislaţie în momentul de faţă care să reglementeze activitatea de voluntariat, mai ales cea de tip caravană.

 

Ce ai schimba la sistemul univeristar de învăţământ ”feudal”, după cum îl numeai mai devreme, sistem din care faci şi tu parte acum ca asistent universitar?

Înainte ca rezidentul să îşi termine specialitatea, să aibă posibilitatea să dobândească anumite competenţe.

Aş schimba şi modul în care este evaluat profesorul. E clar că doar aşa ar putea şi profesorul să evolueze. Şi modul de evaluare al rezidentului, pentru că şi aici este o sincopă. Eu am terminat rezidenţiatul şi dau un examen de specialitate, dar în puţine cazuri se face o evaluare constantă până în momentul în care ajungem medici specialişti.

 

Care este profilul pacientului din mediul rural? Ce nevoie are, de ce patologii suferă, care este atitudinea lui faţă de “domnul doctor”?

Eu cred că patologia cea mai îngrijorătoare a pacientului din mediul rural, şi nu numai, este lipsa de educaţie medicală. Ei habar nu au ce înseamnă o hipertensiune, un test screening, care sunt efectele obezităţii sau dislipidemiei.

Dar pacientul din mediul rural este cel mai sincer, cel mai onest. Este pacientul care chiar te face să te simţi important, el ştie să îţi mulţumească. Nu are stilul revendicativ al pacientului care îţi vine în spital.

Bătrânul din sat o să aibă încredere şi respect pentru tine, medicul. Şi te învaţă foarte multe.

Eu am învăţat să fiu doctor în caravane. Am învăţat să comunic. Eu nu ştiam la început cum să zic ”Bună ziua!” pacienţilor. Nu văzusem asta la nimeni. Mi-am dezvoltat sindromul de Dumnezeu din start.

Un pacient bătrân, într-o caravană, nu vorbea cu mine, nu voia să îmi răspundă. L-am întrebat ”De ce nu vorbeşti cu mine, tataie?”. ”Păi, nici măcar nu mi-aţi zis bună ziua la intrare”, mi-a spus. Şi am înteles, de atunci, că e bine să le zâmbeşti pacienţilor şi să le zici ”Bună ziua”.

Aceste aspecte nu sunt relevante în tratarea afecţiunii, dar comunicarea medic-pacient te ajută foarte mult. Repet, sunt pentru medicii mai degrabă competenţi decât respectuoşi, dar este o parte pe care ţi-o poţi dezvolta şi este gratuit.

 

Ce notă de la 1 la 10 ai da sistemului medical de stat din România?

I-aş da nota 7. Eu am fost un elev de nota 7 la început, în primele clase. Şi ulterior am ajuns să fiu printre primii. La fel ca un elev de nota 7, sistemul medical are şanse să se resusciteze.

Dacă stăm să ne gândim, atributele sistemului sunt: un sistem foarte deschis, corupt, căpuşat, dar foarte, foarte permeabil pentru multă lume. Şi nu mai este sustenabil să acorzi acest gen de îngrijire tuturor.

Este un sistem construit invers, centrat pe spital, nu pe ambulator şi prevenţie. În stare terminală sau cu o răceală, pacientul tot la spital ajunge. Când lucrurile ar trebui filtrate în teritoriu.

Aceasta este problema pe care îmi doresc să o schimb prin Caravana cu Medici. Şi asta ar duce la o filtrare. De exemplu, din 100 de CT-uri pe care eu le fac într-o săptămână la Spitalul Fundeni, peste 50% sunt normale.

D-asta îi acord sistemului nota 7, dar are şanse să devină de nota 9. Dacă se vor schimba mentalităţi şi ne vom schimba noi. Pentru că sistemul suntem noi, e clar. Fiecare trebuie să îşi asume partea sa din sistem.

 

Mai multe detalii despre acţiunile Caravanei cu Medici puteţi citi pe site-ul asociaţiei: https://www.caravanacumedici.ro/