Un studiu al Universităţii Edith Cowan (ECU) din Australia arată că exerciţiile fizice pot să încetinească sau să suprime dezvoltarea tumorilor, la pacienţii cu cancer de prostată - dar nu numai.

Contracţiile musculaturii scheletice duc la elibererea unor substanţe specifice, numite miokine, cu rol important în semnalizarea celulară şi în răspunsul imunitar. Cercetătorii ECU au constatat că miokinele, secretate în urma exerciţiilor fizice regulate, pot să suprime dezvoltarea tumorilor şi chiar să contribuie la combaterea activă a celulelor canceroase, relatează Science Daily, preluat de Agerpres.

În cadrul unui studiu clinic, pacienţi obezi, diagnosticaţi cu cancer de prostată, au urmat un program de exerciţii preţ de 3 luni. Li s-au recolatat probe de sânge, înainte şi după programul de exerciţii. Cercetătorii au aplicat apoi probele direct pe celulele vii de cancer de prostată.

Profesorul Robert Newton, supervizorul proiectului, a declarat că rezultatele ajută la înţelegerea motivului pentru care cancerul progresează mai lent la pacienţii care fac mişcare. „Nivelul de miokine anticancer al pacienţilor a crescut în cele trei luni”, a adăugat el.

„După ce le-am recoltat probe de sânge înainte şi după exerciţii şi le-am plasat peste celulele vii de cancer de prostată am observat o suprimare semnificativă a creşterii acestor celule, în probele de sânge post-antrenament. Acesta este un indicator destul de substanţial, conform căruia exerciţiile de durată creează un mediu de supresie a cancerului în organism”, a precizat cercetătorul.

Conducătorul studiului, Jin-Soo Kim, a spus că, în timp ce miokinele ar putea semnala celulelor canceroase să se crească mai lent sau să înceteze să se dezvolte, ele nu au reuşit să distrugă aceste celule. Cu toate acestea, a precizat Jin-Soo Kim, miokinele pot fi asociate cu alte celule din sânge pentru a combate în mod activ cancerul.

„Miokinele în sine nu semnalizează celulelor să moară. Însă, ele semnalează celulelor noastre imune, celulele T, să atace şi să distrugă celulele canceroase”, a explicat cercetătorul.

Potrivit profesorului Robert Newton, exerciţiile fizice vin în completarea altor tratamente pentru cancerul de prostată, cum ar fi terapia de deprivare androgenică, prescrisă în mod obişnuit, dar care poate duce la reducerea semnificativă a masei musculare şi la creşterea masei de ţesut adipos. Toţi participanţii la studiu au fost supuşi acestui tip de terapie şi prezentau obezitate, programul de antrenament vizând menţinerea masei musculare şi scăderea cantităţii de ţesut adipos.

Studiul s-a axat pe cancerul de prostată, însă profesorul Newton a declarat că aceste constatări ar putea avea un impact mai larg. „Credem că acest mecanism se aplică tuturor tipurilor de cancer”, a spus el.

ECU efectuează studii suplimentare, inclusiv o cercetare în care pacienţii cu cancer de prostată în stadiu avansat sunt supuşi unui program de exerciţii fizice de şase luni. Datele preliminare sunt încurajatoare, spun specialiştii.