SARS-CoV-2 a infectat peste 2,1 milioane de oameni din întreaga lume şi a ucis aproximativ 150.000 de persoane de la apariţia sa, în decembrie, în China. Cercetătorii studiază tot ce se ştie până acum despre noul coronavirus. „The Guardian” se întreabă, însă, dacă informaţiile pe care le avem sunt suficiente pentru a opri pandemia şi face o analiză a acestora, răspunzând la cele mai importante cinci întrebări despre SARS-Co-V-2.

Coronavirusurile au provocat probleme de sănătate de mult timp. Mai multe versiuni sunt cunoscute ca provocând răceli banale, iar, mai recent, două tipuri de coronavirus au provocat epidemii care pot duce la decese: este vorba despre sindromul respirator acut sever (SARS) şi sindromul respirator coronavirus din Orientul Mijlociu (MERS).

Însă, precizează „The Guardian”, impactul acestora a fost blând comparativ cu dezastrul dezlănţuit la nivel global de către noul coronavirus, care a provocat pandemia de COVID-19. În doar câteva luni, boala produsă de SARS-CoV-2 a obligat zeci de state să intre în carantină, iar aproape 150.000 de oameni au murit. Şi boala continuă să se răspândească în lume.

Materialul genetic îmbrăcat în lipide, care a reuşit să pună în genunchi umanitatea, era un organism necunoscut mediului ştiinţific, până acum cinci luni. Astăzi, este subiectul cercetărilor la o scară fără precedent. Au fost lansate proiecte de creare a vaccinului, dar şi teste pentru tratamente antivirale, iar noi teste de diagnosticare continuă să apară.

Mai jos aveţi cele mai importante cinci întrebări despre noul coronavirus, la care oamenii de ştiinţă dau răspunsuri:

De unde provine SARS-CoV-2 şi cum s-au infectat primii oameni?

Sars-CoV-2 provine, aproape sigur, de la lilieci, care au dezvoltat imunitate la virus, potrivit studiilor. Acest sistem de apărare al liliecilor a făcut ca virusul să se multiplice foarte rapid ca să poată rupe bariera de apărare a liliecilor. În schimb, acest lucru a transformat liliacul într-un rezervor de reproducere rapidă a virusului, acesta devenind extrem de contagios. Aceste virusuri s-au transferat la alte mamifere, creaturi care nu au sisteme imunitare cu un răspuns rapid, pentru a se răspândi rapid în noile lor gazde. Cele mai multe dovezi sugerează că SARS-CoV-2 a început să infecteze oamenii prin specii intermediare, precum pangolinii.

„Virusul, cel mai probabil, a sărit de la liliac la alt animal, iar acel alt animal era apropiat de om, poate într-o piaţă de alimente”, a spus virusologul Edward Holmes de la Universitatea din Sydney, care a adăugat că modul în care omul a manipulat acel animal l-a infectat. Ulterior, omul a dus virusul acasă şi de acolo în lume.

Cum se răspândeşte virusul şi cum afectează oamenii?

Particulele de virus sunt inhalate de oameni şi intră în contact cu celulele care îmbracă gâtul şi laringele. Acele celule au un mare număr de receptori pe suprafeţe.

„Acest virus are o suprafaţă cu proteine care sunt pregătite să se blocheze pe acel receptor şi să îşi strecoare ARN-ul în celule”, afirmă virusologul Jonathan Ball de la Nottingham University.

ARN-ul intră în maşinăria de reproducere al celulelor şi face copii ale virusului. Copiile ies din celulă şi se răspândeşte infecţia. Anticorpii generaţi de sistemul imunitar al corpului ţintesc virusul şi în cele mai multe cazuri opresc progresul. „O infecţie cu SARS-CoV-2 este, în general, uşoară, iar acesta este secretul succesului virusului”, a adăugat Ball. „Mulţi oameni nu îşi dau seama că sunt infectaţi şi se duc la muncă, la rude, la supermarket şi îi infectează pe alţii”, adaugă specialistul, pentru „The Guardian”.

Prin contrast, SARS - care este, de asemenea, provocat de coronavirus - face ca pacienţii să se simtă mult mai rău şi ucide aproape una din zece persoane infectate. În cele mai multe cazuri, aceşti pacienţi sunt spitalizaţi şi asta opreşte răspândirea infecţiei la alţii, oprind lanţul transmiterii. Cu SARS-CoV-2 nu este acelaşi lucru.

De ce virusul provoacă moartea uneori?

Cu toate acestea, uneori, virusul poate crea probleme severe. Acest lucru se întâmplă când se mişcă pe tractul respirator şi infectează plâmânii, care sunt şi mai bogaţi în celule cu receptori. Multe dintre aceste celule sunt distruse, iar plămânii devin congestionaţi cu bucăţi de celule distruse. În aceste cazuri, pacienţii au nevoie de terapie intensivă.

Mai grav, în anumite cazuri, sistemul imunitar al persoanelor este suprasolicitat până la epuizare, atrăgând celule în plămâni pentru a ataca virusul, rezultând inflamarea. Acest proces poate ieşi de sub control şi intră şi mai multe celule în plămâni, inflamaţia agravându-se. Acest lucru poartă numele de furtună de citokine. În unele cazuri, acestea ucid pacientul.

De ce au loc furtunile de citokine doar la unii pacienţi şi nu la majoritatea, nu este clar. O posibilitate este că unii oameni au versiuni ale receptorilor Ace 2 (Enzima de conversie a angiotensinei 2) care sunt mai vulnerabile la atacurile coronavirusului decât au alţi oameni.

Suntem protejaţi pe viaţă dacă am fost infectaţi?

Medicii care examinează pacienţi convalescenţi COVID-19 găsesc în sângele lor niveluri foarte mari de anticorpi care neutralizează virusul. Anticorpii care aparţin sistemului imunitar blochează abilitatea virusului de a intra în celule.

„Este clar că răspunsurile imune cresc la persoanele infectate”, spune virusologul Mike Skinner de la Imperial College London. Potrivit acestuia, „anticorpii creaţi vor proteja împotriva viitoarelor infecţii, dar ar trebui să ţinem cont că este puţin probabil ca această protecţie să fie pentru toată viaţa”.

Pe de altă parte, cei mai mulţi virusologi cred că imunitatea împotriva SARS-CoV-2 durează un an sau doi.

„Chiar dacă majoritatea oamenilor sunt expuşi virusului, în cele din urmă, este foarte probabil să devină endemică - ceea ce înseamnă că va avea vârfuri sezoniere ale infecţiei”, mai spune Skinner.

Şi, totuşi, SARS-CoV-2 îşi va putea schimba virulenţa? Unii cercetători au sugerat că ar putea deveni mai puţin letal, în timp ce alţii spun că ar putea suferi noi mutaţii şi să ducă la şi mai multe decese.

Skinner, pe de altă parte, spune că, într-un final, va fi dezvoltat un vaccin eficient care ne va elibera de ameninţarea COVID-19.

Când vom avea un vaccin?

În data e 9 aprilie, revista „Nature” a scris că au fost lansate 78 de proiecte de vaccin la nivelul globului, iar alte 37 sunt în dezvoltare. Există un program privind realizarea unui vaccin aflat în faza 1 la Oxford University, două la corporaţii americane de biotehnologie şi alte 3 programe sunt derulate de grupuri de cercetare din China. Mulţi dintre cei care lucrează la un vaccin spun că plănuiesc să înceapă testarea anul acesta.

Acest lucru duce la creşterea speranţei că un vaccin va putea fi disponibil cât de curând, dar pentru asta sunt necesare studii de eficacitate şi de siguranţă la scară largă. Mii de oameni ar urma să primească vaccinul sau un placebo pentru a determina eficienţa acestuia. Dar, asta înseamnă timp, e un proces de lungă durată.

Unii cercetători au încercat să grăbească pasul şi să expună voluntari virusului pentru a determina eficacitatea vaccinului. „Această abordare nu este fără risc”, spune Nir Eyal, profesor de bioetică la Rutgers University.