Cristina Mirică este un medic stomatolog, pe care antreprenoriatul l-a format spre a deveni nutriţionist. Iar asta s-a întâmplat după mai mulţi ani în care a încercat un business în decoraţiuni. Atunci a dezvoltat o afecţiune ce şi-a găsit vindecarea doar după o serie de proceduri ce ţineau de intervenţii nutriţionale. Acum, medicul Cristina Mirică aplică abilităţile de antreprenor în propriul său cabinet şi dă mai departe pacienţilor şi clienţilor săi terapii alternative ce ţin de stilul de viaţă.

Când ai luat decizia de a da la Facultatea de Medicină Stomatologică, de ce ai făcut-o? Ce aşteptări aveai?

Dr. Cristina Mirică: Prin clasa a X-a, adică pe la 16 sau 17 ani. Nu aş zice că ştiam foarte bine ce vreau să fac mai departe, la facultate. Cred că a cântărit mult faptul că mama şi-a dorit ca eu şi sora mea, Camelia Şucu, să devenim medici. În plus, la mine, a contribuit foarte mult faptul că de mică am bătut la porţile cabinetelor stomatologice, am purtat aparat dentar, iar aceste locuri m-au fascinat, mai ales că nu semănau cu ce ştiam eu despre un spital.

Gândeşte-te că vorbim despre perioada de după Revoluţie, prin anii ’90, când ştii cum arătau spitalele. Aşa am ales stomatologie, îmi plăcea să stau singură în cabinetul meu, să am o independenţă faţă de spitale. Mai ales că, la medicină dentară, încă din anul trei lucrai cu pacientul, de la ortodonţie, la chirurgie, astfel încât îţi devenea foarte clar dacă acea muncă era pentru tine.

Ce s-a întâmplat după facultate?

Dr. Cristina Mirică: După facultate lucrurile nu erau chiar aşa roz. Existau cabinete particulare, dar nu erau nişte condiţii foarte bune. În plus, tocmai ce se născuse băiatul cel mare, cheltuielile crescuseră şi mi s-a oferit oportunitatea să îmi deschid o firmă. Astfel, puteam să câştig bani mai mulţi. Şi era şi un domeniu fascinant pentru mine, fiindcă atingea latura mea artistică. Îmi place să pictez, îmi place tot ce ţine de partea vizuală şi artistică. Aşa că am început această afacere în distribuţia covoarelor şi mi-a plăcut foarte mult.

Câţiva ani le-am făcut pe amândouă, şi stomatologia, şi firma, dar a fost foarte greu. Iar alegerea, atunci când a venit, a favorizat business-ul. Zece ani am lucrat în distribuţia covoarelor.

Cum crezi că te-a schimbat această experienţă?

Dr. Cristina Mirică: Cred că m-a schimbat radical. Numai dacă mă gândesc la ceea ce fac acum: gândesc altfel preţurile, comunicarea cu distribuitorii, deci am învăţat foarte, foarte mult în anii aceştia. Şi cred că am venit mai mult cu picioarele pe pământ; eram mai visătoare şi atunci am înţeles că viaţa e un pic altfel, mai dură. Viaţa în domeniul afacerilor e destul de dură.

De ce te-ai întors în medicină?

Dr. Cristina Mirică: Firma pentru care lucram a suferit nişte modificări şi a trebuit să mă retrag. Cumva asta s-a întâmplat la momentul potrivit. Eram destul de tânără, cred că aveam vreo 37 de ani şi eram uşor debusolată. Şi-atunci m-am îmbolnăvit, am făcut psoriasis.

Aşa începe povestea, de fapt, fiindcă atunci am început să umblu pe la tot felul de medici, în speranţa că o să-mi găsesc vindecarea. Dar lucrurile, în loc să se rezolve, se agravau şi mai tare. Am ajuns la diverse clinici, SPA-uri medicale, iar acolo am descoperit o altă abordare a bolii, care pe mine m-a influenţat radical.

Am descoperit aşadar că boala mea de piele nu e chiar o boală de piele, ci una care pleacă din intestine. Acolo am făcut prima dată hidrocolonterapie şi acolo am învăţat să-mi schimb şi stilul de viaţă şi dieta.

În toţi aceşti ani folosisem tot felul de creme, fără niciun efect. După câteva şedinţe de hidrocolonoterapie, la câteva săptămâni, o lună, pielea mea începea să se vindece.

Deci, era clar ceva legat de această terapie şi voiam să ştiu mai mult. Curiozitatea de doctor era încă în interiorul meu. Am mers la unul dintre SPA-urile din Anglia, unde am întâlnit o terapeută extraordinar de interesantă, pe care am întrebat-o dacă ştie sau poate să îmi recomande o şcoală de hidrocolonoterapie. Iar ea mi-a recomandat chiar o clinică şi un profesor foarte bun din apropierea Londrei, unde am mers să studiez.

Am crezut că o să urmez un curs de o săptămână-două, dar mi-a luat vreo 3 ani să fac şcoala şi mi-a fost de mare ajutor formarea mea de medic. Lucrurile erau foarte serioase, iar tipa care deţinea şcoala, Galina, o rusoaică foarte ambiţioasă mi-a influenţat foarte mult cariera şi modul în care practic hidrocolonoterapia.

După ce am terminat şcoala am reuşit să descopăr şi clinica din Bucureşti, un SPA medical unde lucrez şi acum. Aici a început şi cariera mea în acest domeniu, pe care l-am completat ulterior cu nutriţie, fiindcă mi se pare că nu se poate una fără cealaltă.

Ce înseamnă hidrocolonoterapie şi cum se combină aceasta cu nutriţia?

Dr. Cristina Mirică: Hidrocolonoterapia este o procedură neinvazivă de curăţare, de detoxifiere a intestinului gros cu ajutorul apei. Principalul scop este cel de a se detoxifia, de se curăţa intestinul gros. Dar nu este doar atât, ci o procedură complex, o terapie holistică, aşa încât pacientul poate să obţină în urma acestei terapii nu numai o stare de sănătate mai bună datorită detoxifierii, ci şi o eliberare de diverse emoţii negative pe care le are.

Tot ceea ce mâncăm, fie că e bun, fie că e rău, ajunge la nivelul intestinelor noastre şi afectează integritatea acestora. În momentul în care tu mănânci prost, alimente procesate, multe zaharuri, ele afectează microbiomul intestinal care are rolul de a apăra integritatea intestinală. Din cauza dizbiozei, dezechilibrului, care apare, intestinul suferă leziuni, dacă vrei să le numim aşa, mai mici sau mai mari, micro-leziuni, macro-leziuni. Iar mai departe, duce la multiple afecţiuni la care nici nu ne-am gândi că ar avea legătură cu intestinul: boli autoimune, depresie, anxietate. O nutriţie dezechilibrată duce la un intestin dezechilibrat, iar intesinul dezechilibrat duce la boală pe diverse zone.

Îmi place foarte mult şi partea de nutriţie terapeutică, am foarte multe paciente care suferă de balonare, de pildă, şi de constipaţie. Nouă paciente din zece se plâng de senzaţia de balonare, iar eu le sfătuiesc să-şi modifice şi dieta, deşi multe dintre ele mănâncă sănătos. În continuare, lumea vrea foarte mult să slăbească, dar nu ia în calcul neapărat un stil de viaţă sănătos, de lungă durată.