Dr. Ramona Gheorghe este medic primar psihiatru, cu un interes special pentru intervenţiile în rândul copiilor şi adolescenţilor. Ultimele sale studii s-au concentrat pe efectele nocive ale utilizării ecranelor de la vârste mici.

Eşti invitată în cadrul Conferinţei Internaţionale ABA. Adică, un medic psihiatru printre psihologi şi terapeuţi ABA. Cu ce vii tu nou în faţa publicului?

Dr. Ramona Gheorghe: Tema pe care am ales să o abordez în Conferinţa Internaţională ABA de anul acesta se referă la utilizarea dispozitivelor electronice sau, mai degrabă, la consecinţele pe termen scurt şi lung a utilizării fără moderaţie a ecranelor. Iar aici discutăm doar despre copii şi adolescenţi.

Am făcut o serie de cercetări şi am urmărit grupul ţintă, am parcurs cele mai recente studii publicate în lume cu privire la folosirea dispozitivelor electronice, iar concluziile sunt îngrijorătoare când vorbim despre accesul la internet şi despre expunerea copiilor nu doar la telefon şi tabletă. Am luat în calcul expunerea la televizor, pentru desene animate, de la vârste foarte mici, precum şi utilizarea fără moderaţie a internetului de către copiii mai mari şi adolescenţi.

Cum crezi că poate ajuta terapia comportamentală în echilibrarea tinerilor rebeli?

Dr. Ramona Gheorghe: Terapia comportamentală ABA ajută nu doar adolescenţii, ci sprijină efortul oricărui copil, al oricărei persoane care descoperă că are un comportament repetitiv, comportament care ar putea să o încurce prin consecinţele asupra sa, asupra altora sau prin ceea ce simte ca urmare a conduitei sale.

Terapia comportamentală este nu de puţine ori principala indicaţie pentru modelarea comportamentelor şi pentru îmbunătăţirea funcţionării unui copil şi adolescent.

Care crezi că este punctul de cotitură între adolescentul tipic rebel şi cel cu un comportament disfuncţional?

Dr. Ramona Gheorghe: Adolescenţa însăşi este o perioadă de cotitură din viaţa omului. Trecerea dinspre o stare firească a adolescentului, care înseamnă protest, care înseamnă negarea autorităţii adultului, care înseamnă testarea limitelor şi regulilor, până la apariţia unor comportamente care prin ele însele ar putea deveni criterii de diagnostic nu este deloc simplu de analizat.

Pentru anumite tulburări de externalizare, tulburări de conduită sau tulburări emoţionale care pot apărea în perioada dolescenţei, linia de demarcaţie poate fi foarte fină şi poate fi trecută cu foarte mare uşurinţă.

Ca pentru orice etapă de vârstă (copil, adolescent, adult), demarcaţia între ceva ce face parte din normalitate şi ceva ce depăşeşte limitele normalului este dată de intensitatea şi frecvenţa comportamentului şi gradul în această modificare produce persoanei respective o afectare a funcţionării şi a adaptabilităţii la condiţiile de mediu în care trăieşte. Pentru adolescent, în speţă, afectarea funcţionalităţii înseamnă afectarea funcţionării sale academice, afectarea relaţiilor în grupul de vârstă şi afectarea relaţiilor în familie.

Ce poate face terapia comportamentală ABA pentru aceste două tipuri de manifestări?

Dr. Ramona Gheorghe: Acest tip de terapie aplicată ca modalitate de lucru pentru modelarea comportamentală poate să aducă, în cazul adolescenţilor, o mai bună perspectivă asupra lucrurilor şi situaţiilor care stârnesc un anumit comportament. Orice facem în viaţă vine într-un context, şi aceste contexte pot să favorizeze anumite comportamente sau din contră, să le diminueze. Aşa încât, într-o strategie de analiză aplicată a comportamentului, înţelegând contextele în care apar anumite comportamente şi consecinţele lor, cu ajutorul unui terapeut care poate să aibă o viziune mai clară şi să ajute adolescentul în înţelegerea comportamentelor lui, acesta poate să-şi modeleze şi să structureze comportamentul în modalităţi mai acceptabile şi mai funcţionale şi deci mai adaptabile pentru viaţa lui.