Medicul psihiatru Vlad Stroescu explică într-un interviu pentru MedicHub de ce oamenii cred în teoriile conspiraţiei cu privire la coronavirus. „Ele vin pe o nevoie. Oamenii nu le ştiu pe toate şi au şi ei emoţii pe care ar trebui să le recunoască, li se poate întâmpla şi lor”, arată medicul. Profesioniştii din sistemul medical sunt la limita burn out-ului, iar pentru a evita o catastrofă ar trebui create grupuri de terapie de grup. „E un spaţiu sigur, în care medicii pot vorbi referindu-se la caz, dar din perspectivă personală şi subiectivă. Simplul fapt de a fi împreună şi de a ne sfătui ar putea să facă foarte mult bine”, spune dr. Vlad Stroescu.


Cum vedeţi situaţia actuală a îmbolnăvirilor cu noul coronavirus? Am trecut de la 2.000 de cazuri de infectări cu SARS-CoV-2 la peste 3.000 de infectări zilnic. De ce am ajuns în situaţia să nu mai respectăm regulile?

Dr. Vlad Stroescu: E un fenomen normal, dar dăunător, de fiecare dată când investim prea multă emoţie, fie că e ea pozitivă, fie că e negativă, în orice întreprindere riscăm să ne terminăm resursele emoţionale când încă mai avem nevoie de ele. Este ca un fenomen de burn-out la toată anxietatea care s-a adunat în prima perioadă a pandemiei. Şi sigur că lucrurile sunt în continuare volatile, periculoase, dar, după părerea mea, limitată de psihiatru, una dintre explicaţii este că oamenii nu-şi mai gestionează cum trebuie resursele emoţionale, nu le mai investesc cum trebuie, şi acolo unde ar trebui să investească o îngrijorare legitimă nu mai investesc nimic pentru că este un punct prea sensibil. Sunt convins că sunt mulţi alţi factori – sociali - la care nu mă pricep.


Ce ar fi de făcut ca lumea să respecte regulile şi să-şi gestioneze cum ar trebui aceste emoţii?

Dr. Vlad Stroescu: După părerea mea umilă, cred că nu mai putem miza mult pe cartea anxietăţii. S-a mizat foarte mult pe ea la început, dar acum, pur şi simplu, nu mai merge. Cred că trebuie să mizăm mai mult pe alte mijloace de motivare. Deşi frica este un motivator rapid, este unul prost şi limitat, nu poţi să-l porneşti şi să-l opreşti când ai tu chef. Şi, atunci, trebuie mers pe două fronturi, mai întâi, pe alte mijloace, de a motiva oamenii, deşi ar trebui să existe sancţiuni, să existe legi nu ştiu cât de mult efect vor avea acestea. Trebuie să stimulăm empatia şi responsabilitatea, ceea ce este o sarcină foarte dificilă. Şi nimeni nu s-a implicat în această direcţie de-a lungul timpului. Dar nu văd nicio soluţie pe termen lung. Al doilea front: este ok să încurajăm oamenii să-şi recunoască sentimentele. Chiar spuneam deunăzi că nici mie nu-mi place masca, dar o port pentru că aşa e normal şi bine în momentul de faţă, nu trebuie să ne şi placă şi să o şi purtăm cu bucurie. Cred că e şi un soi de copilărie la nivel de populaţie, avem sentimente negative faţă de mască, e o barieră de contact uman, e ca şi cum ni s-a luat ceva, ni s-a amputat un simţ pe care nici nu ştiam că îl avem, şi e ok să recunoaştem lucrul ăsta.


Există tot felul de teorii ale conspiraţiei că boala nu există. Ce le spuneţi celor care cred în teoriile conspiraţiei? Inclusiv unii dintre medici au aderat la astfel de teorii.

Dr. Vlad Stroescu: Profesioniştii sunt şi ei oameni, adică toţi avem şi emoţii rele şi, când avem o emoţie rea, cum e anxietatea, toţi simţim nevoia urgentă să găsim un sens sau o explicaţie. Şi atunci, toate conspiraţiile astea sunt nişte explicaţii facile, la îndemână. E ca şi cum ţi-ar fi foame şi în loc să mănânci sănătos ai băga repede un kilogram de bomboane pentru că sunt gustoase şi te şi satisfac. Dar, după cum ştim, asta va produce dependenţă în scurt timp, insulina o să-şi facă treaba. Dar o să scadă iar glicemia şi o să vrem mai multe bomboane. Deci, există o toxicitate şi o dependenţă a teroriilor conspiraţioniste. Ele vin pe o nevoie. Oamenii nu le ştiu pe toate şi au şi ei emoţii pe care ar trebui să le recunoască, li se poate întâmpla şi lor.


Colegii dumneavoastră, medicii, sunt cei mai tracasaţi şi epuizaţi în aceste zile. Cum i-aţi simţit dumneavoastră?

Dr. Vlad Stroescu: Sincer să fiu sunt foarte îngrijorat deoarece colegii mei, încă dinainte de pandemie, foarte mulţi dintre ei erau într-un sindrom de burn-out, mai mult sau mai puţin recunoscut. Acum, este o menghină pe toată societatea. La mine la clinică este burn-out în toate domeniile, lucru despre care se vorbeşte mai puţin. Mai ales în perioade de genul acesta, când se aşteaptă foarte mult de la medici – trebuie să fim toţi eroi, trebuie să ne sacrificăm – aşteptările sunt foarte mari, recompensa este foarte mică – medicul rămâne o figură mai controversată decât oricând în faţa publicului larg şi atunci sunt realmente foarte îngrijorat. Şi, ca de obicei, nu este nimic prevăzut pentru protecţia medicului. A fost şi o neglijenţă pe partea aceasta.


Care este sfatul dumneavoastră pentru medici şi pentru personalul medical, în general, astfel încât să treacă cu bine peste această perioadă? Sunt medici care spun că au avut un şoc când au văzut că starea pacienţilor cu noul coronavirus era bună, dar, după câteva ore, s-a deteriorat şi au murit.

Dr. Vlad Stroescu: O să fie cu adevărat extrem de îngrijorător atunci când astfel de situaţii nici măcar n-o să ne mai impresioneze. Acela este adevăratul burn-out. E normal să fim şocaţi de o asemenea situaţie. Dar, dacă ne întâlnim frecvent cu ea, efectul cumulativ al traumei va fi, pur şi simplu, epuizare emoţională, o să ne împietrim, ceea ce ar fi cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui om care lucrează în sănătate. Nu cred că ar trebui să avem foarte multe aşteptări de la instituţii, deşi cred că trebuie să le responsabilizăm. Dar cred că trebuie să ne organizăm şi noi. Să organizăm grupuri de suport, ceea ce este dificil şi delicat, pentru că medicii sunt obişnuiţi să nu vorbească despre suferinţa lor, când, de fapt, asta ar fi foarte benefic. Primul lucru care îmi vine în cap sunt grupurile de terapie de grup, acela e un spaţiu sigur, în care medicii pot vorbi referindu-se la caz, dar din perspectivă personală şi subiectivă. Simplul fapt de a fi împreună şi de a ne sfătui ar putea să facă foarte mult bine.


Dumneavoastră, ca profesionist, cum aţi trăit perioada aceasta? V-a schimbat în vreun fel?

Dr. Vlad Stroescu: Am trăit-o într-o mie de feluri şi, la început, vă spun sincer că m-am speriat îngrozitor, astfel că citeam compulsiv pentru a mă informa. Ţin minte că, la un moment dat, am început să citesc articole şi, când m-am oprit, trecuseră opt ore fără să-mi dau seama. După care, la început de tot, de fiecare dată când era o comunicare a grupului strategic, eram cu valiza făcută – pentru că aşa se pusese problema – medicii trebuie să facă, să se sacrifice, nu pot refuza detaşarea – era o chestie de armată. Şi atunci chestia asta, iniţial, m-a speriat şi pe mine, şi pe foarte mulţi colegi şi nu e nicio ruşine să spunem asta. Acum, eu ca psihiatru sunt în tranşee pentru că am foarte mult de muncă, la fel şi ceilalţi colegi. Practica noastră a explodat, avem mai mult de muncă decât am avut vreodată.