Formează viitoarele generaţii de farmacişti în calitate de conferenţiar universitar şi prodecan al Facultăţii de Farmacie din cadrul UMF „Carol Davila” Bucureşti. În acelaşi timp, conf. dr. farm. Adriana - Elena Tăerel este preşedintele Societăţii Române de Istoria Farmaciei şi membru titular în Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Română.

Povestim cu dumneaei despre trecut şi viitor, dar şi despre probleme acute ale prezentului precum taxa de clawback. ”Consider că o taxă de peste 10 % dezechilibrează întreaga activitate a factorilor implicați pe piața farmaceutică. Este de dorit ca, pe viitor, această taxă să fie eliminată”, declară conf. dr. farm. Tăerel.
 

MedicHub: Sunteți dedicată profesiei dumneavoastră, învățământului universitar, dar și Istoriei Farmaciei. Cum a început totul? Cum ați ajuns să alegeţi această profesie?

Conf. dr. farm. Adriana Tăerel: M-am format firesc în spiritul profesiei de farmacist, mama fiindu-mi modelul la care m-am raportat încă din copilarie: profesionalism, rigoare, dar și o deschidere permanentă față de problemele omului care ajunge în farmacie.

În anii de studii universitare am devenit conștientă că aceste trăsături, care sunt definitorii pentru un farmacist, trebuie transmise și însușite de către tinerii care aleg această profesie. A fost perioada în care am decis să mă dedic formării profesionale și umane a acestora, optând pentru o carieră în învățământul universitar.

În privința istoriei farmaciei, am dorit să mă apropii de acest domeniu pentru că am simțit întotdeauna că noi, ca generație actuală, suntem doar o verigă a lanțului temporal: trecut, prezent, viitor. De asemenea, primind cu deschidere și responsabilitate lecțiile trecutului, putem să înțelegem mai bine prezentul și să generăm un viitor mai bun.

Directorul executiv al ARPIM, Dan Zaharescu, declara recent că doar prin dialog putem rezolva criza medicamentelor. Din punctul dvs. de vedere, cum putem trece peste acest impas?

Da, este corectă această afirmație. Numai prin dialogul autorităților cu toți actorii implicați în domeniul medicamentului se pot gasi soluții sustenabile ce trebuie să acționeze în beneficiul pacientului.

Este de dorit să se urmărească modificarea metodologiei de stabilire a prețurilor prin implicarea factorilor decizionali pentru găsirea unor soluții optime, de echilibru, prin care furnizorii de medicamente să fie stimulați pentru distribuția acestora în România, iar pacienții să aibă acces rapid la medicamentele necesare.

Taxa de clawback este contestată de mulți jucători din piața farma care susțin că, la valori de peste 15% ale taxei clawback, medicamentele inovatoare fără alternativă terapeutică riscă să devină nesustenabile. Cum credeți că ar trebui să abordeze autoritățile această situație?

Politica națională a medicamentului trebuie să aibă ca obiective principale accesibilitatea și disponibilitatea medicamentelor. Astfel, deciziile luate la nivelul autorităților au impact asupra asigurării asistenței cu medicamente. Taxa de clawback este o piedică în activitatea producătorilor de medicamente a căror activitate se bazează pe resurse materiale mari pentru a atinge standardele de calitate.

Taxă clawback generează probleme privind accesul pacienților la terapiile de ultimă generație ce nu au o alternativă generică pe piața medicamentelor și care reprezintă pentru mulți pacienți singura opțiune în lupta cu boala. Creșterea taxei clawback ar duce la dispariția unor medicamente care se adresează unor arii terapeutice de bază (boli cardiovasculare și digestive, cancer, boli ale sistemului nervos central și ale aparatului respirator). Totodată, ar fi pusă sub semnul întrebării și disponibilitatea medicamentelor generice, ieftine și mai ușor accesibile, pentru pacienții români.

Autoritățile trebuie să abordeze această problemă cu maximă responsabilitate. Consider că o taxă peste 10 % dezechilibrează întreaga activitate a factorilor implicați pe piața farmaceutică. Este de dorit ca pe viitor acestă taxă să fie eliminată și să se recurgă la alte mecanisme de impozitare.

Consider că taxa clawback prezintă un grad redus de predictibilitate, neavând o valoare clar stabilită și variind proporțional cu depășirea bugetului de referință alocat. Prin aplicarea acesteia ca procent fix și pentru alți furnizori de servicii medicale ar determina creșterea gradului de transparență și responsabilitate pentru sistemul sanitar.

Introducerea unei taxe pentru produsele care folosite în exces pot afecta sănătatea din cauza conținutului în zaharuri, cafeină, alcool ar putea fi luată în calcul. Această taxă poate contribui la implicarea mai bună a pacientului în decizii privind propria sănătate și calitatea vieții.

Istoria României este plină de personalități care au marcat și inovat domeniul farmaceutic. Cum a reușit țara noastră să ajungă, între timp, în centrul unui impas al vaccinurilor și medicamentelor?

În prezent, România se confruntă cu o criză a vaccinurilor din schema naţională de imunizare, problemă care nu trebuia să existe, ținând seama de trecutul nostru istoric.

Sincopele de aprovizionare reprezintă unul din motivele care au alimentat campaniile antivaccinare determinând astfel posibilitatea unor evoluţii epidemice de anvergură.
 

De când sunteți implicată în activitatea Societății Române de Istoria Farmaciei (SRIF)? Ce vă propuneți să realizați în calitate de președinte al Societății?

În cei 26 ani de activitate continuă (1991 – prezent), SRIF a urmărit realizarea obiectivelor propuse, respectiv colaborare și promovarea istoriei farmaciei în țară și străinătate. Societatea a fost reprezentată cu lucrări la toate Congresele Naționale de Farmacie, începând cu anul 1994 până astăzi.

În cadrul SRIF au fost organizate, în România, 26 Reuniuni Naționale Anuale, un Congres Internațional (Sinaia 2003) și 4 colocvii internaționale.

De la înființare, membri SRIF au participat cu lucrări la toate Congresele Internaționale de Istoria Farmaciei: Praga 1991, Heidelberg 1993, Paris 1995, Stockholm 1997, Florența 1999, Lausanne 2001, Sinaia 2003, Paris 2005, Sevilia 2007, Viena 2009, Berlin 2011, Paris 2013, Istanbul 2015, Varșovia 2017.

În anul 2017, la nivel național, SRIF a organizat a 26-a Reuniune Națională Anuală cu participare internațională,  la Drobeta Turnu Severin, în perioada 25-27 mai. Tot în acest an, s-a desfășurat la Varșovia (12 – 15 septembrie) cel de-al 43 –lea Congres Internațional de Istoria Farmaciei la care membrii ai SRIF au participat cu lucrări.

Avem onoarea ca cinci dintre membrii SRIF să facă parte din Academia Internațională de Istoria Farmaciei (Graziela Baicu, Honorius Popescu, Ana Carata, Elena Butnaru, Adriana –Elena Tăerel).

Ca președinte, îmi doresc menținerea activității neîntrerupte a SRIF privind colaborarea la nivel internațional și implicarea cât mai activă în promovarea patrimoniului național farmaceutic. Amenajarea unui muzeu deschis publicului este un obiectiv urmărit încă de la înființarea SRIF. Digitizarea obiectelor aflat în colecția „Colecţia Conf. Dr. Farm. Zisi. St. Fârşirotu” din cadrul Facultății de Farmacie reprezintă un alt obiectiv prin care se urmărește creșterea vizibilității patrimoniului.

Care sunt satisfacțiile și provocările muncii dvs. de profesor şi prodecan al Facultăţii de Farmacie din cadrul UMF „Carol Davila”?

Problematica domeniului farmaceutic este complexă și dinamică, obligând permanent la găsirea și aplicarea de noi soluții. Formarea resursei umane este esențială fiind fundamentul pe care ulterior se poate construi.

M-am implicat în tot ceea ce presupune pregătirea studenților și am promovat performanța. În calitate de prodecan pe problemele privind vizibilitatea Facultății pe plan internațional, am căutat oportunități pentru participarea la diferite programe de pregătire a studenților, tinerilor cercetători (programul de mobilitate Erasmus, colaborarea cu Serviciului German de Schimb Academic – DAAD etc.).

Se poate spune că alegerea de a forma resursa umană reprezintă o provocare ce aduce adesea satisfacții.

Cum sunt studenții Facultăţii de Farmacie din ziua de azi? Cum privesc aceştia profesia de farmacist?

Studenții Facultății de Farmacie se formează teoretic si practic pe parcursul a 5 ani de studii, ultimul semestru fiind alocat exclusiv pregătirii practice. Prin diferite proiecte, viitorilor profesioniști li s-a oferit oportunitatea de a experimenta specificul activităţii din principalele locuri de muncă: farmacie comunitară, farmacie de spital, industrie farmaceutică, companii multinaționale, laboratoare de control al medicamentului etc.

S-a urmărit, astfel, distribuția forței de muncă în aceste domenii precum și orientarea către piața muncii europene. Spre deosebire de colegii de la Facultatea de Medicină, emigrarea este mai puțin frecventă.
 

Ce nota de la 1 la 10 ați acorda sistemului medical românesc? Și de ce?

Evident, cu toții suntem asaltați de informațiile din mass-media care nu pun în fața sistemului sanitar românesc o oglindă măgulitoare, dar, pentru a nu ne plasa în derizoriu, întrebarea d-voastră implică stabilirea unui sistem de evaluare pe baza căruia să se realizeze o analiză complexă. Ulterior, rezultatele ar trebui comparate cu cele din alte țări, în special ale UE.

Aveți un mesaj pe care doriți să îl transmiteți cititorilor noștri, farmaciști și medici?

Să aibă puterea interioară de a nu-și părăsi idealurile care i-au determinat să-și aleagă aceste profesii.