Născut în Teheran, capitala Iranului, şi medic al cunoscutei Clinici Mayo încă din 1963, prof. dr. Hossein Gharib a schimbat practica medicilor endocrinologi prin descoperirea testului care şi astăzi face parte din procedura standard. În 1971, la 31 de ani, a descoperit, alături de echipa sa, metoda de măsurare a hormonului T3 (triiodotironina) în serul uman. În prezent, în vârstă de 79 de ani, prof. dr. Gharib primeşte des întrebarea „De ce nu luaţi o pauză, să vă relaxaţi, să faceţi ceea ce vă place etc.”, dar recunoaşte că medicina şi schimbul de experienţă cu ceilalţi medici îl menţin tânăr şi sunt secretul vitalităţii sale. „Deja fac ceea ce îmi place”.

Am povestit cu profesorului Hossein Gharib despre cercetare şi puterea acesteia de a învinge cancerul tiroidian, în cadrul cele de-a şasea sa vizită în România, cu ocazia Congresului Naţional de Endocrinologie de la Bucureşti.

MedicHub: Nu este prima dată când vizitaţi România, corect?

Prof. dr. Hossein Gharib: Este a şasea sau a şaptea oară când vin în România. Prima dată am fost aici în urmă cu 20-25 de ani, la invitaţia profesorului Mihail Coculescu, iar acum este a treia sau a patra oară când particip activ şi susţin prezentări în cadrul Congresului Naţional de Endocrinologie. Deci, am mulţi prieteni în Societatea Română de Endocrinologie.

Care sunt cele mai importante aspecte şi practici medicale pe care doriţi să le transmiteţi medicilor endocrinologi români?

În primul rând, aş vrea să menţionez calitatea ştiinţifică a acestui congres, care este remarcabilă. Deci, este vorba de un schimb de informaţii între noi, speakerii internaţionali, şi medicii români. Noi aflăm care este situaţia din România – ce medicamente şi teste sunt disponibile, care este direcţia principală în cercetare etc. –  şi, în acelaşi timp, împărtăşim din experienţa noastră.

Deci, este vorba de un schimb bidirecţional de informaţii, mai degrabă...

Da, este vorba de un schimb de informaţii şi practici.

Care sunt principalele dificultăţi cu care se confruntă medicii endocrinologi americani? Dar cei români, din ce v-au povestit în cadrul congreselor?

Medicii endocrinologi români înregistrează dificultăţi precum lipsa sprijinului şi a finanţării proiectelor de cercetare sau accesul la serviciile de sănătate. Cu alte cuvinte, dacă un medic specialist enodcrinolog recomandă realizarea unei investigaţii radiologice sau a unei tomografii computerizate, există limitări în acest sens. Spre exemplu, câteodată aceste investigaţii nu sunt acoperite de bugetul de stat.

„În următorii 5-10 ani, markerii moleculari vor determina cum tratăm cancerul tiroidian.”

În Statele Unite, ne confruntăm cu limitări similare. Câteodată comand un test pentru un pacient, iar statul american nu consideră investigaţia respectivă ca făcând parte din pachetul de bază. Şi atunci trebuie să contactăm compania de asigurări sau să rugăm pacientul să plătească din buzunarul propriu. Deci, există similarităţi între cele două ţări, deşi, clar, endocrinologii români se confruntă cu mai multe dificultăţi.
 

Care sunt ariile de cercetare pe care vă axaţi în cadrul Clinicii Mayo, din Rochester, Statele Unite ale Americii?

Ne concentrăm pe ariile noi, cum ar fi testarea genetică. Cum influenţează testarea genetică rezultatele terapeutice în cancerul tiroidian, spre exemplu. Ar trebui să recurgem la o intervenţie chirurgicală mai agresivă sau nu? Ar trebui să tratăm cu iod radioactiv sau nu? Acestea sunt ariile pe care ne axăm în prezent.

Care este aria de cercetare ce prezintă cel mai mare potenţial pentru tratarea cancerului tiroidian?

Markerii moleculari. În viitorul aproapiat, în următorii 5-10 ani, markerii moleculari vor determina cum să tratăm cu precizie cazuri de cancer tiroidian. Dacă markerii moleculari indică un cancer agresiv, atunci recurgem la o terapie agresivă. Dacă boala este insidioasă, atunci tratăm corespunzător. Deci, aria markerilor moleculari este foarte importantă şi trebuie să ne concentrăm, în continuare, asupra ei.

Prima descoperire majoră din cariera dvs. a avut loc în 1971, când aţi descoperit cum să măsuraţi nivelurile hormonului tiroidian triiodotironina, T3. Aveaţi doar 31 de ani.

Eu eram într-un fellowship de cercetare de un an la Clinica Mayo, aşa cum se cere pentru pregătirea noastră de medici specialişti. Echipa noastră lucrase la măsurarea nivelului T3 în serumul uman, dar dăduseră greş. Şi cumva, în timpul cercetării, am descoperit că poţi face ceva ca să măsori nivelul hormonului T3. A fost vorba de mult noroc şi de câteva insight-uri, dar a funcţionat. Şi asta a deschis uşa pentru multe studii care au urmat atât în clinica noastră, cât şi în alte instituţii.

De asemenea, am realizat unul din primele rapoarte asupra secreţiei TSH, care, în prezent, este folosit foarte des în practica medicală. Medicii utilizează acest test, pacienţii ştiu de el, de asemenea, dar Mayo a fost una din primele instituţii care a testat clinic nivelul de TSH, care ne indică dacă avem de-a face cu hiper sau hipotiroidism, sau cu o funcţionare normală a glandei tiroide.
 

Care a fost prima reacţie a comunităţii medicale când aţi prezentat aceste descoperiri?

Prima dată când am prezentat datele, medicii şi cercetătorii au fost destul de critici. „Nu are cum să fie atât de simplu, nu avem încredere în datele prezentate” etc. Dar comunitatea medicală a reacţionat astfel şi în cazul altor descoperiri.

În 1987, am făcut o altă descoperire care acum este implementată în practica medicală de zi cu zi. Atunci, am realizat un studiu şi am demonstrat că hormonii tiroidieni nu erau eficienţi în tratarea nodulilor benigni. În următorii 30 şi ceva de ani, practica medicală s-a schimbat şi nu mai folosim tratamentul cu hormoni tiroidieni pentru noduli tiroidieni benigni.

Am putea implica mai mult medicii de familie în diagnosticarea cancerului tiroidian. Cum procedaţi în SUA?

Boala tiroidiană este o boală comună şi este clar că nu avem suficienţi medici specialişti endocrinologi, care să se ocupe de această patologie. Deci, evident, avem nevoie de ajutorul colegilor noştri, medici de familie şi medici generalişti. Deci, ceea ce ar trebui să se implementeze universal este educarea colegilor medici din alte specializări. Prin urmare, în State Unite, organizăm multe seminarii pentru medicii de familie şi internişti şi îi învăţăm ABC-ul pentru testarea hormonilor tiroidieni şi tratament. Şi apoi, lucrăm împreună pentru tratarea şi managementul pacienţilor cu tulburări tiroidiene.

Sunt convins că această colaborare între medici se întâmplă şi în România

Deci, primul pas este educarea colegilor medici, ca să ştie ce teste sunt disponbile. Apoi, colaborarea. „Dacă ai întrebări sau neclarităţi, uite numărul meu de telefon sau emailul meu. Scrie-mi, contactează-mă”. Interacţiunea socială, colaborarea este foarte importantă.

În final, v-aş întreba dacă aveţi un motto sau un principiu după care vă ghidaţi viaţa?

Tatăl meu a fost medic, fiul meu este medic, de asemenea. Şi eu sunt nororcos că am ales profesia medicală şi sunt onorat să am grijă de pacienţi, să predau şi să fac ceea ce fac. Deci, sunt foarte mulţumit cu ceea ce am făcut şi ceea ce continui să fac.

Mesajul meu pentru colegii mai tineri este acesta: poate vrei să lucrezi mai puţin sau să faci mai mulţi bani, dar profesia medicală este o profesie onorabilă şi eşti norocos că faci parte din această breaslă. Şi, la final, ţi-ai slujit comunitatea şi ai făcut-o bine. Şi este o onoare să ai grijă de pacienţi, care au încredere în tine.