Medic endocrinolog și profesor, Prof. Dr. Cătălina Poiană este preşedintele şi mâna de fier a Colegiul Medicilor din Municipiul București (CMMB). Ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a produce o schimbare pozitivă în viaţa profesională a medicilor? Povestim cu domnia sa în „Interviul Săptămânii”. „Să stabilim noi ce așteptări avem, să ne luptăm împreună. Subliniez cu majuscule, dacă se poate, ÎMPREUNĂ pentru ele.”

MedicHub: Povesteaţi în ultimul dvs. editorial din Viaţa Medicală, publicaţie care a intrat recent în portofoliul MedicHub, despre campania anti-medici și despre cum această imagine negativă afectează inclusiv relația medic-pacient. Cum putem îmbunătăţi această imagine defectuasă pe care media și pacienţii o au despre medici?

Prof. Dr. Cătălina Poiană: Pentru a câștiga un premiu, în primul și în primul rând, trebuie să intri în concurs: să cumperi bilet de loterie, să îți depui CV-ul sau să participi la preselecție. Până de curând, noi, medicii, doar am constatat această nedreptate și, eventual, ne-am plâns unul altuia. Cei responsabili s-au ferit să intre în joc, s-au limitat la a reacționa la acuzații, când și când. Nimeni nu s-a angajat într-un efort sistematic, fundamentat pe realități, care să schimbe imaginea pe care o avem în societate. Evident că nu putem reproșa nimic medicilor. Așa cum am subliniat, este necesar un efort organizat, sistematic, profesionist, coordonat de o organizație a breslei. Colegiul Medicilor din Municipiul București și-a asumat această sarcină, în numele celor 13.000 de membri. Am fost obligați să intrăm în joc, pe de o parte fiindcă aceasta era o problemă importantă identificată de membrii noștri. Știți că noua conducere a CMMB a deschis, imediat ce a fost posibil, dialogul cu membrii organizației, prin consultări periodice online. Pe de altă parte, am simțit că trebuie să intervenim pentru întregul sistem medical, deoarece suntem organizația Capitalei, având nu doar cea mai mare forță, dar și cea mai mare deschidere, prin media cu acoperire națională. Subiectul este deosebit de important și trebuie detaliat, poate ar merita o discuție doar despre ceea ce am făcut în zona de comunicare și cum intenționăm să continuăm.

Dar, cel mai puternic mesaj pe care îl puteți transmite este că nici o campanie nu are șanse de reușită dacă nu este susținută din interior. Vom avea succes doar dacă vom conștientiza forța acestei organizații profesionale, dacă vom reuși să trecem peste orgolii, peste dezamăgiri mai vechi sau suspiciuni mai noi, și dacă vom fi uniți. Dezbinarea breslei - rezidenții împotriva specialiștilor, generaliștii împotriva universitarilor, toți împotriva tuturor - a fost o capcană în care mulți au căzut. Adversarii noștri sunt cei care vor să dea vina pe medici pentru lipsurile din societate, care vor să-și scuze incompetența administrativă găsindu-ne pe noi drept țap ispășitor. Ei au reușit, până acum, pentru că am fost dezbinați, pentru că ne-am acuzat unii pe alții înainte să ne acuze mass media sau publicul. De la simplul gest de a contesta autoritatea unui coleg în faţa pacientului, prin tradiționala formulă ”Bine că ai ajuns la mine, ăla te omora”, până la contestarea globală a autorității formatorilor și liderilor profesionali, totul afectează, până la urmă, imaginea tuturor medicilor. Trebuie să recunoaștem că această campanie anti-medici se face, din păcate, cu sprijinul unora dintre medici.

Studiul CMMB a relevat că sarcinile birocratice sunt principala cauză a burnout-ul în rândul medicilor. Cum pot fi aceste sarcini birocratice reduse? Care ar fi primii pași?

Primul pas în orice demers ar fi să intrăm în normalitate și să recunoaștem că nu putem realiza lucruri ”ca afară” cu resurse ca...în secolul trecut, ca să fiu politicioasă și să nu dau numele unor țări din lumea a treia. Dorim performanțele medicilor din Vest, dar nu le putem avea dacă nu acordăm și resurse pe măsură. Se poate medicină de vârf cu fonduri de mizerie? Poate doar cu sacrificiul medicilor, care lucrează de două ori mai mult, care rezolvă și sarcini administrative, birocratice și medicale, în același timp, sau uită de viața personală, de familie, își epuizează resursele fizice și psihice pentru a suplini lipsa de resurse materiale. Iar mai devreme sau mai târziu, societatea, care ignoră această realitate, va constata că tot mai puțini profesioniști rămân să accepte sacrificiul, pentru că au opțiunea de a lucra în străinătate. Afară, ca afară!

Mă întrebați ce trebuie făcut? În primul rând, să eliberăm medicul de sarcinile birocratice. Managerul de caz ar fi o soluție. În spitalele moderne, un funcționar preia sarcinile birocratice pe care la noi le prestează un medic. Acesta se ocupă de partea administrativă, de la întocmirea foilor de observație până la aranjamentele pentru externare, eventuale deconturi, transferuri între spitale etc. Aceasta ar fi și o soluție la criza de personal medical. Un funcționar se formează într-un timp infinit mai scurt decât un medic bun și costă mult mai puțin. Deci, dacă ar fi finanțate astfel de posturi și ar fi pregătiți administratori care să preia sarcinile birocratice efectuate astăzi de medic, acesta ar avea mai mult timp să trateze pacienți. Deci, cu același număr de medici ai rezolva mai multe cazuri. Totuși, dacă vine vorba de alocarea de resurse pentru registratori, pentru dactilografe, care să scrie la dictarea medicului, așa cum se face în multe țări avansate, care va fi răspunsul Casei, al Ministerului, al societății? La fel ca în cazul altor solicitări de investiții care ar crește eficiența, asigurând o mai bună utilizare a resurselor, vor spune că nu se poate!

Ar putea fi importul de medici o soluţie pentru lipsa de cadre medicale din România? Profesioniști din domeniul Sănătăţii au numit Colegiul Medicilor drept principal vinovat pentru îngreunarea fluxului de medici din ţara noastră, pentru birocraţia și multitudinea de documente de care un medic străin are nevoie pentru a putea profesa în România. Cum comentaţi?

Nu comentez. Am acționat, atunci când unele cerințe din partea structurii naționale a Colegiului Medicilor ne-au îngreunat și nouă activitatea, dar am preferat să nu o facem public, ci să găsim soluții în interiorul organizației. Ca reprezentanți ai medicilor și pacienților din București, noi nu putem spune că ne confruntăm cu o criză, dimpotrivă, capitala este o țintă a migrației interne. De aceea, gestionarii politici și profesionali care răspund la nivel național ar trebui să comenteze situația. Totuși, permiteți-mi să remarc faptul că și astăzi vin mulți medici din străinătate să profeseze în România. Fără a fi o soluție, ci mai degrabă o problemă, întrucât sunt acțiuni cu scop comercial, făcute pentru profit, care scot resurse din țară și au rezultate îndoielnice în ceea ce privește sănătatea pacienților. CMMB a semnalat astfel de situații și va acționa pentru stoparea unor acțiuni de acest tip, de câte ori vor încerca să manevreze în aria noastră de competență.  

Cum credeţi că va arăta sistemul medical românesc în 20 de ani? Care sunt acţiunile pe care medicii/ autorităţile/ cadrele universitare ar trebui să le întreprindă, astfel încât viitorul “să sune bine”?

Înainte de a solicita societății un pact pe Sănătate, ar trebui ca acest acord să existe între toate categoriile profesionale din interiorul breslei. Să stabilim noi ce așteptări avem, să ne luptăm împreună, subliniez cu majuscule, dacă se poate, ÎMPREUNĂ pentru ele. Ca răspuns direct la întrebare, aș porni de la... măsurarea păturii. ”Nu te întinde mai mult decât pătura”, spune un proverb românesc. Or, societatea are așteptări, are solicitări care iau ca reper Vestul, în timp ce efortul pe care este dispusă să-l facă ia ca reper Estul comunist, nici măcar cel geografic. Dacă nu reușesc să crească alocările, măcar să își modereze pretențiile - aceasta ar fi prima măsură pentru a nu escalada tensiunile din sistem. Tensiuni care se vor răsfrânge dramatic asupra pacienților, odată ce acestea escaladează, iar medicii sunt siliți să-și continue exodul în occident.

Societatea trebuie să decidă dacă vrea în viitor să mai fie medici români, în România, sau dacă preferă să ne lichideze așa cum a lichidat industria în anii ’90. Firește că, după aceea, tot politicienii care azi ne atacă vor declara că trebuie reînființată medicina românească, așa cum astăzi, cei care au distrus industria vorbesc de reindustrializare.

Ce planuri şi proiecte de viitor aveţi în calitate de preşedinte al CMMB?

Cred că prima etapă, de reformare a organizației și de punere în acord cu noua realitate administrativă din sistem, s-a încheiat. Societatea cere mult nu doar de la medici, ci și de la instituții: noile reglementări, tot mai stricte, de la regulile ISU la formularistică, de la arhiva de hârtie la bazele de date online, au impus un volum mare de muncă, în paralel cu sarcinile pe care ni le-am asumat, de la comunicarea internă la cea cu mass media și societatea. Odată făcută ordine în propria grădină, ne putem angaja mai puternic în a răspunde atacurilor din exterior și a impune societății solicitările membrilor noștri.