Din luna aprilie, Kasper Ernest reprezintă companiile farma ce realizează comerţ paralel la nivelul Uniunii Europene. Organizaţia pe care o conduce, EAEPC (European Association of Euro-Pharmaceutical Companies) numără 100 de distribuitori intracomunitari, în 24 de ţări din UE. Deşi comerţul paralel este văzut, de multe ori, ca o oaie neagră în România, responsabil pentru dispariţia unor medicamente de pe piaţa locală, Kasper Ernest declară că acest mecanism bidirecţional generează net mai multe beneficii decât dezavantaje, pentru pacienţi şi bugetele naţionale.

MedicHub: Cum este exportul paralel văzut în majoritatea ţărilor europene, în România fiind blamat, de multe ori, pentru lipsa de medicamente din piaţă?

Kasper Ernest: În primul rând, aş vrea să menţionez că există multe confuzii legate de comerţul paralel. Trebuie să facem o distincţie clară între exportul paralel, care este legal, şi exportul către ţări din afara Europei, precum China. Este important să nu confundăm şi să punem în aceeaşi oală două tipuri diferite de comerţ. Unul este ilegal, iar celalalt este un mecanism legal, aprobat în interiorul Uniunii Europene.

În majoritatea ţărilor europene, autorităţile au înţeles că cele mai multe discontinuităţi din aprovizionarea cu medicamente se datorează deciziei comercianţilor de a retrage un produs de pe piaţă sau variaţiilor în producţie, a cotelor de marfă; sunt multe motive pentru care apar discontinuităţi în piaţă. Autorităţile din multe ţări recunosc că exportul paralel nu este principala cauză.

Sunt multe ţări, de asemenea, care înţeleg că acest mecanism funcţionează în ambele sensuri (import-export) şi îşi concentrează atenţia asupra importului paralel şi a felului în care acest mecanism poate rezolva lipsa de medicamente dintr-un anumit moment. Importul paralel poate genera, de asemenea, economii pentru bugetele naţionale de sănătate, tocmai prin creare competiţiei între branduri.

Multe ţări din Uniunea Europeană acceptă că beneficiile generate de importul paralel de medicamente depăşesc orice potenţială problemă cauzată de export.

În general, EAEPC nu va exporta medicamente din ţările unde există deja un deficit, dar tocmai aceasta este una din problemele cu care ne confruntă, faptul că nu avem o definiţie clară pentru deficitul de medicamente. Au existat cazuri când s-a raportat lipsa unor medicamente, dar puteau fi găsite la farmacia următoare. Deci, medicamentul exista pe piaţă, nu era vorba de o lipsă, ci de o logistică deficitară. Iar pe parte de logistică cred că mai avem multe de îmbunătăţit.

Companiile farmaceutice din EAEPC exportă doar medicamente care se află în exces în ţara respectivă, ceea ce apoi generează o competiţie inter branduri în ţara importatoare. Ţări precum Germania, Danemarca, Olanda au recunoscut că acest mecanism de import-export este o situaţie win-win. Trimitem medicamente, dar şi primim.

Ne puteţi explica situaţia, poate surprinzătoare, a Norvegiei, care este unul din cei mai mari exportatori de medicamente la nivel european.

Nu este cel mai mare exportator din UE, dar înregistrează cea mai mare creştere a exportului paralel.
Norvegia are un sistem de stabilire a preţurilor impus de guvern, care nu le permite să plătească foarte multe pentru medicamente noi. Asta înseamnă că, de multe ori, medicamentele ajung în Norvegia cu 4-5 ani mai târziu decât în Danemarca, spre exemplu.

Aceasta a fost o decizie politică adoptată de statul norvegian şi din acest motiv medicamentele sunt mai ieftine decât în Danemarca sau în Germania.

Multe companii farmaceutice din România consideră exportul paralel un mecanism ce le pune în pericol afacerea şi prezenţa pe piaţă a unor produse. Cum comentaţi acest aspect?

În primul rând, înţeleg că majoritatea companiilor locale sunt producătoare de medicamente generice, iar EAEPC realizează comerţ cu generice într-un procent foarte redus. Preţul genericelor este, în general, unul mic, deci comerţ intracomunitar nu este profitabil pentru noi.

Comerţul paralel este 5.5 bilioane euro la nivelul întregii Uniuni Europene, iar comerţul paralel cu generice reprezintă doar 1% din această valoare. Deci, EAEPC nu reprezintă o competiţie pentru producătorii de generice.

Bineînţeles, în cazurile extreme în care, spre exemplu, un medicament generic lipseşte de pe piaţa din România, atunci EAEPC poate ajuta cu importul acestui produs. Dar aceasta este o excepţie, un astfel de import s-ar petrecere doar după ce producătorii locali confirmă că nu nici unul nu poate acoperi aceasta lipsă.

Ce părere aveţi despre Directiva Europeană a Medicamentelor Contrafăcute? Cum credeţi că va influenţa piaţa farma?

În primul rând, sperăm că implementarea directivei o să scoată toţi jucătorii ilegali din piaţa farma, mai ales că exportul paralel a fost blamat de unele voci ca fiind o poartă de intrare pentru aceste medicamente contrafăcute. Prin serializarea medicamentelor, va fi imposibil ca cele ilegale să ajungă în lanţul de distribuţie. Deci, EAEPC salută implementarea Directivei Europene pentru că noi reprezentăm toate companiile care acţionează legal şi just.

EAEPC impune un audit, o dată la 3 ani, tuturor celor 100 de companii farma parte din asociaţia noastră, dar implementarea Directivei Europene va fi un mare pas înainte. Suntem pregătiţi, iar companii-membre ale asociaţiei noastre au fost printre primele care s-au înregistrat în Sistemului European de Verificare a Medicamentelor.

Ce schimbări intuiţi că o să producă implemenetarea Directivei Europeane a Medicamentelor Contrafăcute? Credeţi că o să crească exportul paralel?

Nu, nu va schimba modelul de business pentru că preţurile medicamentelor vor rămâne aceleaşi. Business-ul în sine nu se va schimba. Principalul efect va fi eliminarea acelor „oi negre” de pe piaţa comerţului paralel.

De asemenea, este posibil ca unele companii mici să nu facă faţă competiţiei şi să se retragă din piaţă.
 

Care sunt obiectivele de viitor ale Asociaţiei Europeane a Companiilor Distribuitoare Euro-farmaceutice (EAEPC)?

Cred că obiectivul principal este să explicăm şi să îi facem pe oameni să înţeleagă impactul pozitiv pe care îl putem genera prin importul de medicamente, la preţuri accesibile, şi crearea unei competiţii între branduri. Bugetele de sănătate sunt sub presiuni enorme în toate ţările europene, nu este o problemă întâlnită doar în România.

Deci, vrem să subliniem beneficiile pe care le putem genera şi de aceea susţinem Directiva Europeană a Medicamentelor Contrafăcute, care va arată, încă o dată, care sunt companiile ce realizează un comerţ legal.