Populaţia îmbătrâneşte şi, potrivit statisticilor realizate la nivel global, una din zece persoane cu vârsta de peste 65 de ani suferă de o formă de demenţă, atrag atenţia medicii specialişti, în cadrul celei de-a VIII-a ediţii a Conferinţei Naţionale de Alzheimer de la Bucureşti, din 21 - 24 februarie.

„Acum avem o abordare de tip pasiv. Sistemul de sănătate aşteaptă ca pacientul, când se simte rău, să se prezinte la consultul medical. Se pierd foarte mulţi pacienţi în faze incipiente de boală. Această reţea de geriatrie, cum a conceput-o şi doamna profesor Ana Aslan, avea rol profilactic în primul rând, adică să evalueze screening persoanele în vârstă pentru a identifica problemele, inclusiv cele legate de fragilitate, şi a sugera intervenţii într-o echipă multidisciplinară”, explică prof. dr. Gabriel Prada, preşedintele Societăţii Române de Gerontologie şi Geriatrie.

Prof. dr. Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române Alzheimer, a menţionat că Ordonanţa de Urgenţă 18/2017, care stipulează dezvoltarea unei reţele de asistenţă comunitară pe întreg teritoriul ţării, reprezintă un mare pas înainte, însă procesul de implementare este foarte la început. Prof. dr. Tudose subliniază, de asemenea, necesitatea înfiinţării unor centre de intervenţie în criză, a centrelor de zi şi a unor echipe mobile (care să ofere servicii de asistenţă psihiatrică la domiciliu), mai ales în mediul rural unde populaţia este drastic privată de asistenţa psihiatrică.

Prof. dr. Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române Alzheimer
Prof. dr. Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române Alzheimer

„Dorim să atragem atenţia asupra legii asistenţei medicale comunitare şi a normelor ei de aplicare, dar şi asupra faptului că psihiatria şi psihogeriatria nu sunt menţionate explicit în documentul legii. Pentru a veni în sprijinul pacientului credem ca este necesară armonizarea acestei legi cu Legea Sănătăţii Mintale, cu Strategia Naţională de Sănătate şi cu Legea Asistenţei Medicale Comunitare, dar şi stabilirea unor parteneriate între Centrele Comunitare Integrate şi Centrele de Sănătate Mintală, care au atribuţii comune”, a declarat prof. dr. Cătălina Tudose.

Un an de specializare pentru asistenţii medicali

Un important pas înainte, conform prof. dr. Tudose, este faptul că din acest an, prin ordin de ministru, asistenţii medicali care vor dori să lucreze în domeniu sunt nevoiţi să urmeze încă un an de pregatire în psihiatrie, cu focus pe psihogeriatrie, pe lângă cei trei ani de facultate.

De asemena, Conferinţa Naţională de Alzheimer a oferit, şi în acest an, un curs adresat studenţilor din anii mari de studii clinice, având ca temă abordarea persoanelor vârstnice şi recunoaşterea simptomelor cognitive discrete, şi un curs de iniţiere în îngrijirea persoanelor vârstnice adresat asistenţilor medicali.

„În 1990, cam 1 din 10 persoane din România avea peste 65 de ani. La recensământul din 2011 s-a constat că peste 16% din populaţie avea peste 65 de ani şi acum se estimează că s-a trecut de pragul de 17%. Deci, putem să estimăm în acest context numărul persoanelor cu boli neurocognitive”, declară prof. dr. Gabriel Prada explicând că la nivelul României nu există o statistică a persoanelor cu tulburări neurodegenerative.

Îngrijirea la domiciliu, specifică spaţiului balcanic

Accesul la medici specialişti şi la tratament se realizează cu uşurinţă în ţara noastră, spun medicii psihiatri, însă mulţi din pacienţii cu boli neurodegenerative vin la consult doar pentru a-şi însuşi certificatul de handicap.

Dr. Ileana Mihaela Botezat-Antonescu şi prof. dr. Gabriel Prada
Dr. Ileana Mihaela Botezat-Antonescu şi prof. dr. Gabriel Prada

„Din păcate, vă spun din experienţă personală, multe cazuri vin la prima diagnosticare pur şi simplu pentru a obţine certificatul de handicap, indemnizaţia de handicap. Familia solicită certificatul şi nu se preocupă de ce să mai facă, cum să mai abordeze, cum să fie consiliată. Accesul la diagnostic, accesul la tratament este facil, medicamentele sunt la preţuri mici, sunt compensate integral. Perioada post diagnostic - aici intervin dificultăţile”, declară dr. Ileana Mihaela Botezat-Antonescu, directorul Centrului Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog.

O altă caracteristică a îngrijirii pacienţilor cu demenţă din ţara noastră, la fel ca în alte ţări balcanice sau est-europene, este că aceasta se realizează, de multe ori, la domiciliu, explică dr. Ileana Mihaela Botezat-Antonescu.

„Acum, ne ocupăm de redactarea unui ghid – aflat în faza de implementare în una dintre instituţiile partenere în proiect - care să prevadă modalităţi de reducere a tratamentului antipsihotic în cazurile de episoade psihotice. Pentru că în bolile neurodegenerative, cortexul cerebral alterat favorizează unele episoade psihotice, delirant-halucinatorii şi s-a observat că medicamentele neuroleptice, antipsihotice, care se folosesc de obicei, ameliorează pe moment, dar nu constitue un avantaj pentru evoluţia ulterioară. Şi atunci se pune mult mai mare accentul pe intervenţiile psiho-sociale. Dar ca să faci intervenţii psiho-sociale, trebuie să ai personal calificat şi resurse numeroase, ceea ce la noi, din păcate, se află la un nivel deficitar”, explică dr. Ileana Mihaela Botezat-Antonescu.

Incidenţa demenţei este în creştere

Statisticile nu aduc veşti îmbucurătoare. Populaţia îmbătrâneşte, deci şi incidenţa afecţiunilor neurodegenerative este în creştere, şi la fiecare 3 secunde, la nivel global, cineva dezvoltă o formă de demenţă, ceea ce se traduce în aproximativ 10 milioane de cazuri noi anual.

În 2015, erau 367.000 de paturi în secţiile de psihiatrie în statele membre ale Uniunii Europene, totalizând 14% din totalul paturilor de spital. Între 2010 şi 2015 numărul paturilor de spital din secţiile de psihiatrie a scăzut în aproape toate ţările membre, cu câteva excepţii notabile, respectiv Germania şi România unde s-a înregistrat o creştere a numărului de paturi (peste 80 de paturi la suta de mii de locuitori).