Cochrane publică un nou studiu comparativ între cele două standarde internaționale de tratament chimioterapeutic pentru pacienții cu limfom Hodgkin în stagiu incipient sau avansat: regimul BEACOPP în doze crescute (bleomicină/etopozid/adriamicină/ciclofosfamidă/vincristină/procarbazină/prednison) sau protocolul  ABVD (adriamicină, bleomicină, vinblastină, dacarbazină).

Pentru această actualizare a studiului, au participat 3427 de pacienți cu vârste între 16 și 65 de ani. Scopul studiului a fost de a stabili avantajele și dezavantajele celor două regimuri de tratament.

Analiza relevă un risc mai ridicat de leucemie mieloidă acută secundară și sindroame mielodisplazice la pacienții care au fost tratați prin protocolul BEACOPP în doze crescute, dar numărul total de malignități secundare nu arată o diferență majoră între cele două grupuri de pacienți. Totuși, cercetătorii menționează că timpul de investigații a fost prea scurt pentru a putea observa evoluția tumorilor solide secundare.

De asemenea, tratamentul prin protocol BEACOPP în doze crescute implică un risc mai ridicat ca pacientul să dezvolte simptome adverse, cum ar fi anemie, neutropenie, trombocitopenie și infecții.

Studiul arată clar că protocolul BEACOPP în doze crescute este mai toxic decât protocolul ABVD, dar efectele pe termen lung nu au încă analizate.

Nu este sigur cum chimioterapia prin cele două metode va afecta fertilitatea femeilor și bărbaților implicați în studiu, întrucât eșantionul a fost prea mic. Calitatea vieții nu a fost măsurată.

Studiul a arătat că rata de supraviețuire a crescut, totuși, pentru pacienții cu limfom în stadii timpurii și avansate care au fost tratați după protocolul BEACOPP în primul ciclu de tratament. Au scăzut și șansele de reapariție a tumorii.

Studiile randomizate controlate au inclus cazuri de tratament cu cel puțin două cicluri de BEACOPP în doze crescute și cazuri cu cel puțin patru cicluri de protocol ABVD în primul stadiul de tratament.

Sursa: Cochrane