Oamenii care fac sport par să aibă o capacitate sporită de a procesa sunetele din jurul lor, potrivit noilor cercetări citate de Medical News Today. Cercetătorii de la Universitatea Northwestern din Evanston (SUA) au măsurat activitatea cerebrală referitoare la prelucrarea sunetului la sportivi şi non-sportivi şi au publicat rezultatele în revista „Sports Health: A Multidisciplinary Approch”. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, datorită unei abilităţi mai puternice de a reduce zgomotul electric în capul lor, atleţii sunt mai buni la procesarea semnalelor provenite de la surse externe.

„Nu contestă nimeni că sportul duce la o formă fizică mai bună, dar nu ne gândim întotdeauna la fitness-ul creierului şi la sport. Ceea ce spunem noi este faptul că practicarea unui sport  poate regla creierul pentru a înţelege mai bine mediul senzorial”, a declarat  Nina Kraus, profesor de ştiinţele comunicării şi neurobiologie la Universitatea Northwestern şi director al Laboratorului de neuroştiinţe auditive de aici.

Pentru acest studiu, cercetătorii au măsurat activitatea creierului legată de procesarea sunetului. Ei au folosit o măsură numită „răspunsul care urmează frecvenţa” (FFR). Pentru a măsura FFR-ul unei persoane cercetătorul plasează electrozii pe scalpul acesteia şi înregistrează o electroencefalogramă (EEG) a activităţii în partea creierului care procesează sunetul.

În studiile lor anterioare, cercetătorii conduşi de prof. Kraus au descoperit că FFR-ul se schimbă adesea cu experienţa. În particular, ei au observat că îmbogăţirea poate creşte amplitudinea sau mărimea răspunsurilor, iar vătămarea le poate reduce. Pentru noul studiu cercetătorii au vrut să testeze ipoteza că practicarea unui sport este o formă de „îmbogăţire” care duce la o amplitudine mai mare a FFR. Pentru aceasta, oamenii de ştiinţă au comparat rezultatele obţinute de la 495 de atleţi studenţi, femei şi bărbaţi,  de la Universitatea Northwestern, cu cele obţinute de la un număr similar de non-atleţi. Studenţii practicau fotbal şi hochei.

Pentru fiecare participant, cercetătorii au măsurat trei valori ale amplitudinii FFR: mărimea răspunsului la un sunet de testare, dimensiunea zgomotului de fundal din creier şi raportul dintre cele două măsuri. Sunetul testului a fost „silaba de discurs - da”, iar participanţii au ascultat-o în cască.

Rezultatele au arătat că, în comparaţie cu non-sportivii, sportivii au avut răspunsuri mai semnificative la sunetul de testare, pe care cercetătorii le notează ca fiind datorate „reducerii nivelului de zgomot neuronal de fond”.

Cercetătorii aseamănă rezultatele lor cu ascutatul radioului. Rezultatele arată că mintea atleţilor micşorează statica de fundal pentru a auzi mai bine ascultătorul.

„Muzicienii şi oamenii care vorbesc fluent mai mult de o limbă străină sunt, de asemenea, mult mai abili să audă sunetele externe. Oricum, felul în care creierul lor le receptează este diferit de cel al atleţilor. Ei o fac prin deschiderea sunetului, în timp ce atleţii prin stingerea zgomotului de fundal în creier”, a explicat  prof. Kraus.