Prof. dr. Doina Anca Pleşca, Preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, arată, într-un interviu acordat MedicHub, cum se manisfestă infecţia cu SARS-CoV-2 la copii şi cum ar trebui aceştia trataţi. Specialistul pediatru spune că, la copii, infecţia cu SARS-CoV-2 se transmite tot prin contact apropiat cu o persoană infectată, prin expunere la o zonă endemic cunoscută, sau prin ambele mecanisme. Prof. dr. Doina Anca Pleşca explică şi de ce infecţia cu noul coronavirus se manifestă mai uşor la copii, în comparaţie cu adulţii.

MedicHub: Ce sunt coronavirusurile?

Prof. dr. Doina Anca Pleşca: Coronavirusurile (CoVs) aparţin familiei Coronaviridae şi reprezintă o familie de virusuri care conţin ARN monocatenar. Aceste virusuri pot infecta diverse animale (pisici, cămile, rozătoare, bovine, lilieci, etc.) şi păsări, provocându-le boli pulmonare, digestive, cardiovasculare şi neurologice de gravitate variabilă. La om, CoVs provoacă diverse manifestări clinice ,preponderent respiratorii (de la răceala comună la boli respiratorii severe, cum ar fi bronşita, pneumonia, sindromul de detresă respiratorie acută severă (ARDS), dar şi manifestări gastrointestinale, hematologice (coagulopatii, etc.). În formele severe, poate apărea un tablou clinic şi paraclinic sugestiv pentru insuficienţă multiplă de organe, urmat de deces. Coronavirusurile umane (VHC) au fost, de asemenea, asociate cu exacerbări ale bolilor pulmonare cronice (BPOC, astm bronşic, fibroză chistică, etc. ) CoVs suferă mutaţii frecvente, care vor determina apariţia de noi tipuri de virusuri mai agresive. De cele mai multe ori, acestea se pot răspândi de la animale la om. O astfel de mutaţie a determinat apariţia, în China (2002), a unui tip de coronavirus extrem de agresiv care a produs sindromul respirator acut sever sau SARS-CoV. Câţiva ani mai târziu, în Arabia Saudită (2012), apare un alt tip de CoV, care a determinat aşa-numitul sindrom respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV). Acest nou virus s-a transmis de la cămilele dromate la oameni. Sindromul CoV (SARS-CoV-2), caracterizat printr-un tablou clinic de pneumonie severă, urmat de detresă respiratorie gravă a fost produs de un nou betacoronavirus. Acest nou virus a apărut pentru prima dată în provincia Hubei (Wuhan) din China, la sfârşitul anului 2019. În 11 martie 2020, OMS declară infecţia produsă de COVID-19 pandemie.

MedicHub: Cum se transmite SARS-CoV-2? Cum îi poate afecta pe copii coronavirusul?

Prof. dr. Doina Anca Pleşca: Nu sunt cunoscute pe deplin toate modalităţile de transmitere ale infecţiei. Iniţial, s-a crezut că piaţa de fructe de mare din Wuhan (China) ar fi reprezentat principalul punct de plecare al pandemiei de COVID-19. Ulterior, s-au lansat teorii, potrivit cărora consumul de şerpi, liliecii sau alte animale este responsabil de transmiterea infecţiei. În prezent, transmiterea de la persoană la persoană a devenit modelul principal de diseminare a infecţiei. Aceasta se realizează prin intermediul picăturilor de salivă provenite de la o persoană infectată, prin atingerea de suprafeţe contaminate, prim materii fecale, sânge, etc. La copii, transmiterea infecţiei se realizează prin contact apropiat cu un membru al familiei COVID-19 pozitiv, prin expunerea la o zonă endemic cunoscută sau prin ambele mecanisme.

MedicHub: Sunt copiii mai sensibili la SARS-CoV-2?

Prof. dr. Doina Anca Pleşca: Pe măsură ce pandemia s-a extins la nivel global, au început să apară tot mai multe informaţii referitoare la epidemiologia infecţiei, dintre care informaţiile referitoare la rata de îmbolnăvire pe grupe de vârstă a reprezentat un element important. Ca şi adulţii, copiii expuşi la coronavirus vor fi infectaţi, urmând să dezvolte boala într-o manieră total diferită comparativ cu adulţii. Este foarte important să subliniem că, din totalul cazurilor înregistrate până în prezent în lume, copiii au reprezentat un procent foarte redus, de doar 2% din cazuri în China, 1,2% în Italia şi 1,7% în SUA. În acelaşi timp, datele obţinute din China, Europa şi SUA arată că infecţia cu COVID-19 la populaţia pediatrică se caracterizează prin manifestări clinice mai puţin severe în comparaţie cu populaţia adultă. Astfel, într-un studiu realizat în China pe un lot de 2143 de cazuri pediatrice a rezultat că peste 90% dintre pacienţi au fost asimptomatici sau au prezentat forme uşoare/medii de boală. 5,2% dintre copiii cuprinşi în studiu au prezentat forme severe şi doar 0,6% au prezentat forme critice de boală comparativ cu 19% în populaţia adultă. Un alt studiu preliminar, referitor la infecţia cu COVID-19, care a cuprins 2.572 de copii, publicat de Centrul de Control al Bolilor (CDC) din SUA, în aprilie 2020, menţionează că, în comparaţie cu adulţii, numărul copiilor internaţi a fost extrem de redus, aceştia fiind asimptomatici sau prezentând forme uşoare de boală. Pornind de la aceste constatări, oamenii de ştiinţă au lansat ideea potrivit căreia copiii sunt mai puţin vulnerabili la efectele infecţiei cu COVID-19 comparativ cu populaţia adultă. Trebuie subliniat că un rol important în progresia bolii către forme severe/critice îl reprezintă vârsta pacientului, sexul, rasa, statusul imunologic, comorbidităţile asociate, terapiile cronice administrate.

MedicHub: Care sunt primele simptome pe care le poate avea un copil şi pe care ar trebui să le recunoască un medic pediatru atunci când se confruntă cu un astfel de caz?

Prof. dr. Doina Anca Pleşca: Aşa cum am menţionat anterior, simptomatologia apărută la copii în cadrul infecţiei cu COVID-19 este mai puţin severă comparativ cu cea observată la adulţi. În studiul publicat de Dong şi colab., care a inclus 2143 de copii diagnosticaţi cu infecţie COVID-19 (istoric de expunere, manifestări clinice, teste de laborator), cele mai frecvente simptome descrise au fost tusea (48,5%), hiperemiafaringiană (46,2%) şi febră de cel puţin 37,5 grade C (41,5%). Alte simptome apărute au fost diareea (8.8%), astenia (7.6%), rinoreea(7.6%) şi vărsăturile (6.4%). Pe de altă parte, studiul realizat de CDC, care a inclus un număr de 2500 copii cu COVID-19 pozitiv, a arătat că aceştia prezintă febră, tuse şi scurtarea respiraţiei mai rar comparativ cu adulţii infectaţi. Acelaşi studiu a arătat că sugarii cu COVID-19 au fost spitalizaţi mult mai frecvent comparativ cu celelalte grupe de vârstă pediatrică, fiind principalii candidaţi la forme mai grave de boală. Tot în acelaşi studiu, s-a observat că 57% dintre pacienţi erau de sex masculin, sugerându-se că ar exista nişte „factori biologici specifici”, care determină o susceptibilitate crescută la bărbaţi.

MedicHub: Sunt specialişti care spun că, la copii, formele de COVID-19 sunt mai uşoare pentru că ei sunt încă în perioada de protecţie a vaccinurilor. Cât de adevărat este acest lucru?

Prof. dr. Doina Anca Pleşca: Majoritatea studiilor referitoare la infecţia cu SARS-CoV-2 converg către concluzia că infecţia are o evoluţie uşoară/moderată la copii. Cele mai frecvente explicaţii legate de comportamenul copiilor la infecţie ar fi:

• Expunerea repetată a copiilor la infecţii virale (VSR) induce răspunsuri imune semnificative, exprimate prin niveluri crescute de imunoglobuline, care pot să fie îndreptate şi împotriva noii infecţii cu SARS-CoV-2, comparativ cu adulţii.
• Maturarea imunităţii umorale/celulare la copii nu este complet dezvoltată. Acest comportament poate fi unul dintre mecanismele care conduce la absenţa răspunsurilor imune exagerate din cadrul infecţiei virale, respectiv eliberarea exagerată de mediatori proinflamatori (cytokine) care acţionează la nivelul plămânilor.
• S-a demonstrat că virusul SARS-CoV-2 aderă de receptorii Angiotensin-Converting Enzyme2 (ACE2) pentru a intra în celule. Expresia acestor receptori este redusă/imatură la copii. În plus, expresia acestor receptori se poate modifica în funcţie de vârstă, sex, rasă, comorbidităţi sau utilizarea unor medicamente.
• Copiii asociază rar comorbidităţi

MedicHub: Care este tratamentul pentru copiii care sunt infectaţi cu SARS-CoV-2? Se aplică acelaşi tratament ca pentru adulţii infectaţi?

Prof. dr. Doina Anca Pleşca: În prezent, nu există un tratament antiviral specific recomandat în infecţia cu SARS-CoV-2 şi, de asemenea, nu există un vaccin. Majoritatea nou-născuţilor, sugarilor şi copiilor prezintă forme uşoare/moderate de boală sau este asimptomatică. În acest context, terapia recomandată constă în măsuri generale (aport de lichide şi electroliţi, alimentaţie adecvată vârstei, antitermice (Paracetamol la valorile curbei termice de peste 38 grade C, oxigenoterapie - în caz de saturare, antibioterapie pentru situaţiile în care apar suprainfecţii bacteriene. Formele care evoluează cu detresă respiratorie severă impun abordări terapeutice, precum administrarea de surfactant, inhalaţii cu oxid nitric, ventilaţie mecanică (în cazuri critice).  Nou-născuţii şi copiii nu necesită, de regulă, terapie antivirală, deşi, în literatură, există păreri diferite. Administrare de plasmă obţinută de la pacienţii vindecaţi de COVID-19 poate să reprezinte o alternativă terapeutică de viitor. În unele ţări, au fost utilizate terapii cu Interferon, imunoglobuline administrate intravenos, thymosin alpha-1, levamisole, etc.

MedicHub: Care sunt soluţiile actuale pentru diminuarea transmiterii virusului?

Prof. dr. Doina Anca Pleşca: Pacienţii pediatrici infectaţi cu SARS-CoV-2 ar putea să nu aibă febră sau tuse, de cele mai multe ori fiind asimptomatici sau prezentând forme uşoare de boală. Distanţarea socială şi comportamentele preventive de zi cu zi rămân importante pentru toate grupele de vârstă, deoarece pacienţii cu boală mai puţin gravă şi cei fără simptome joacă un rol important în transmiterea bolii.