Prescrierea eronată în infecţia cu SARS-CoV-2 şi automedicaţia influenţată de fake news se numără printre cauzele creşterii consumului de antibiotice în 2020. Informaţia a fost prezentată în cadrul conferinţei „Antibioticele între acces şi exces: utilizăm responsabil – oprim rezistenţa”, organizată de Societatea Română de Microbiologie.

Conferinţa a avut loc cu ocazia Săptămânii mondiale a conştientizării asupra utilizării antibioticelor (18-24 noiembrie), se arată într-un comunicat.

Informaţiile au fost prezentate de către:

• Prof. dr. Alexandru Rafila – Preşedinte Societatea Română de Microbiologie;
• Prof. dr. Gabriel Popescu - Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”;  
• Dr. Roxana Şerban – Institutul Naţional de Sănătate Publică;
• Dr. Sandra Alexiu - Preşedinte Asociaţia Medicilor de Familie Bucureşti – Ilfov;
• Carmen Mazilu - Preşedinte OAMGMAMR – Bucureşti.

Conferinţa online a fost accesată de 678 de profesionişti în sănătate care au urmărit rapoarte la zi, privind problema rezistenţei la antibiotice în România, ca pericol real şi imediat precum şi abordarea unei probleme spinoase: comunicarea cu pacienţii, în contextul în care aceştia au acces limitat la consult de specialitate, dar nelimitat la reţele sociale, TV, opinii populare dar nefundamentate ştiinţific, mituri si fake-news.

„Milioanele de vieţi salvate ale pacienţilor cu infecţii severe sau prevenite sunt dovada clară a faptului că antibioticele reprezintă cel mai mare progres în domeniul medical al secolului trecut. Din nefericire, unele erori în administrarea de antibiotice au generat rezistenţa la antimicrobiene care a devenit în timp o ameninţare din ce în ce mai mare pentru sănătatea publică, în toată lumea”, se arată în comunicat.

Rezistenţa la antimicrobiene (AMR) apare atunci când microbii supravieţuiesc unui tratament  insuficient sau neadecvat, dobândesc rezistenţă şi nu mai răspund la acel tip de tratament.

Primul afectat de aceasta rezistenţă este chiar pacientul care a luat antimicrobiene în mod eronat. Acesta nu va putea fi tratat la infecţiile următoare şi, în plus, va transmite microbii rezistenţi şi către alte persoane, propagând această problemă, se mai arată în document.

Fără antibiotice eficiente, infecţiile sunt mai greu de tratat şi creşte riscul de răspândire a bolilor, a formelor severe de boală şi riscul de deces.

Se estimează că 700.000 de oameni mor în fiecare an din cauza infecţiilor cu bacterii multirezistente, dintre care 33.000 în Uniunea Europeană.

România se află în topul ţărilor privind această ameninţare, iar trendul nu este unul optimist, ci din contră. Pe parcursul ultimului deceniu, inclusiv în ultimul an, s-a înregistrat o creştere a consumului de antibiotice cu spectru larg, antibiotice cu un risc mai mare de rezistenţă bacteriană. Astfel, ţara noastră, alături de ţări precum Bulgaria şi Grecia, se situează în top 3 atât în privinţa consumului de antibiotice cu spectru larg, cât şi al rezistenţei la antimicrobiene (AMR).

Deşi virozele nu se tratează cu antibiotice, în România, în anul 2020, consumul de macrolide (o clasă de antibiotice) a crescut cu 44% în contextul infecţiei cu SARS-CoV-2. Dintre acestea, consumul azitromicinei, în special, a înregistrat o creştere de 193% faţă de 2019.

„Ceea ce s-a întâmplat la noi anul trecut, când cel puţin în prima parte a pandemiei, antibioticele erau invocate ca tratamente în infecţia cu SARS-CoV-2, probabil că a creat un anumit pattern care a continuat şi s-a amplificat în anul 2021. Asta vizavi de tratamentul cu macrolide al acestui tip de infecţie virală, lucru care s-a dovedit neadevăr şi, din păcate, şi periculos”, a spus prof. dr. Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.  

„Vorbind de evoluţia consumului de macrolide, la noi se folosesc eritromicina, spiramicina, azitromicina, claritromicina, iar virozele nu se tratează cu antiobiotice. Ce s-a întâmplat la noi în 2020? Iată, aproape o triplare a consumului de azitromicină, care ajunge la valorile consumului întregii clase de macrolide din anul 2019. Brusc, de la o poziţie aflată undeva pe la jumătatea clasamentului în UE, sărim pe locul 3, exact din cauza acestui consum ridicat de azitromicină”, a declarat şi prof. dr. Gabriel Popescu, Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”.

Pe când media ponderată, raportată la numărul de locuitori din UE, arăta o utilizare 37% (2019) şi 38,6% (2020), România a înregistrat un procent de utilizare de 55,4 % în 2019 şi 55, 1% în 2020, ceea ce ne situează pe locul 2 în UE la acest capitol, cu aproape 20% peste media europeană. 

Pentru anul 2020, au fost colectate datele de la 16 laboratoare care fac parte din sistemul de supraveghere de tip sentinelă din România, prin care se poate caracteriza profilul de rezistenţă la principalele opt specii bacteriene care determină infecţiile invazive.

Astfel, specialiştii din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică (INSP) au constatat că nivelul de rezistenţă este şi rămâne unul ridicat pentru aproape toate speciile bacteriene la antibioticele analizate.

„Suntem pe locul 2 în UE în topul rezistenţei extinse la antibiotice când vine vorba de bacterii precum: Pneumonia aeruginosa, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae. Pe locul 3 în UE ne situăm în privinţa rezistenţei la antibiotice în cazul bacteriei Acinetobacter spp, iar şi pe locul 5 la Enterococcus faecium”, a menţionat Dr. Roxana Şerban, INSP. 

„Se estimează că, până în 2030, consumul uman global de antibiotice va creşte cu peste 30%. Cele mai pesimiste estimări arată o creştere chiar de 200% dacă ratele actuale de consum vor continua să crească”, a declarat Carmen Mazilu, preşedinte OAMGMAMR – Bucureşti.

Fenomenul consumului de antibiotice „cu pumnul”, chiar şi la o banală infecţie respiratorie sau o afecţiune dentară, este răspândit în România, pe de-o parte din cauza prescrierii eronate din partea medicilor prescriptori, iar de cealaltă parte, într-un procent semnificativ, din cauza automedicaţiei realizate pe considerente nefundamentate ştiinţific, mituri şi fake-news. Sunt extrem de des întâlnite situaţiile când pacienţii vin, mai ales în cabinetele medicilor de familie, şi cer chiar ei antibiotice pentru că „asta ştiu că trebuie”.

Dr. Sandra Alexiu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti – Ilfov, a declarat: „Lăsând la o parte faptul că pacienţii au pe acasă nişte antibiotice păstrate, iau de la vecini sau primesc din farmacii fără reţete, există şi această prescriere eronată din partea medicilor, iar excesul se înregistrează mai ales în ambulatoriu. Dacă vorbim de exemple de boli în care nu avem nevoie de tratamente antibiotice şi totuşi dăm tratamente antibiotice, cele mai frecvente sunt infecţiile acute de căi respiratorii şi includem aici şi COVID-19. Despre această situaţie spunem că, atunci când se va trage linia şi se va face o socoteală, vor fi înregistrate prescrieri de antibiotice cu kilogramele pentru această boală în ambulatoriu, şi mai nou, în unităţile de primări urgenţe şi la Salvare”.  

„Pentru că antibioticele sunt considerate panaceu (...) medicii care nu le prescriu nu mai sunt consideraţi medici adevăraţi. Noi, având un tip special de comunicare cu pacienţii, suntem puşi în doua situaţii, în acest ultim an şi jumătate. Una în care pacienţii primesc, de exemplu în cazul COVID, un antibiotic sau medicaţie de la camerele de gardă sau de la serviciile de ambulanţă. Atunci, întreabă: «Doamna doctor, ce să fac, să iau aceste medicamente sau să nu le iau?» Asta este partea bună, când pacientul are încredere şi te sună să te întrebe, iar tu poţi să intervii şi sa faci cumva ajustarea medicaţiei. A doua situaţie este de genul: «Dar soţul meu a primit aceste medicamente, dumneavoastră de ce nu vreţi să mi le daţi?»”, a adăugat Dr. Sandra Alexiu.