„Astăzi, medicina este translațională mai mult decât oricând”, ne-a confirmat doamna Olga Simionescu (foto), prof. univ. dr. la Catedra de Dermatologie a UMF „Carol Davila”, și știm cu toții că progresele în medicină au loc cu rapiditate, iar cunoştinţele obţinute din diferite studii către medicina clinică sunt transmise mai repede. Acest proces duce la îmbunătăţirea posibilităţilor de diagnostic şi la o terapie mai eficientă şi cu mai puţine efecte adverse pentru pacienţi.

Ce v-a determinat să vă alegeți profesia în specialitatea Dermatologie din multitudinea de discipline medicale?
Alegerea nu a fost a mea, pentru că aveam despre dermatologie o idee care, privită retrospectiv, mi se pare astăzi excentrică: dermatologul este medicul care tratează scabia, păduchii şi care vede în corticoidul topic un panaceu. Încrederea în judecata soţului meu, academicianul Laurenţiu M. Popescu, m-a făcut să trădez dorinţa de a urma Psihiatria şi Ginecologia, care mă atrăgeau foarte mult. Soţul meu mi-a dăruit primele text-bookuri ale diferitelor şcoli de dermatologie ale lumii şi m-a învăţat să nu rămân niciodată partizana unei singure cărţi. Mi-a trebuit un an şi jumătate ca să mă îndrăgostesc de dermatologie şi să încep să o înţeleg. Astăzi, soţul meu mă priveşte dintre stele, zâmbind probabil că încă nu m-am plictisit după atâtea ore de muncă pe zi. Dermatologia este complicată, atractivă şi nu te plictiseşte în nici un fel. Tegumentul uman este nu numai cel mai larg organ (are o suprafaţă de 1,75 metri pătraţi), dar este uşor de abordat pentru cercetare şi atunci disciplina necesită permanente ralieri la actualitate. 

Ce v-aţi propus să realizaţi ca „must” în viaţa profesională în viitorul apropiat?
Vreau să trimit spre publicare până la finele acestui an un studiu al echipei referitor la relaţia dintre iris şi cancerul de piele, un exemplu de putere fenotipică şi de predispoziţie individuală către cancerul epidermic. Şi în anii imediat următori, să reuşesc să finalizez cartea la care lucrez deja de ceva timp, „Dermatologie clinică”, o abordare exhaustivă din perspectiva celor aproape 25 de ani de practică dermatologică. Cartea mi se pare imperativă pentru rezidenţii în dermatologie şi pentru studenţii noştri, care ne întreabă la prima întâlnire despre bibliografie. Ei doresc ceva coerent, didactic, fără rămurele prea multe. Este un proiect provocator, dacă ne gândim că dermatologia are peste 2.000 de maladii, fiecare cu variante clinice şi histopatologice. 

Cât de importantă este medicina de familie în prevenția primară? Există o comunicare reală între medicul de familie și medicul specialist?
Medicul de familie este primul salvator de vieţi în melanom, deoarece cunoaşte pacientul, familia acestuia şi antecedentele heredocolaterale. Mai mult, el este aureolat de încrederea pacientului pe care îl cunoaşte de ani întregi şi pe care îl sfătuieşte şi îl monitorizează şi după etapa operatorie. Medicul de familie decide transferul corect la specialist atunci când este cazul şi este extrem de important pentru sistemul de sănătate, deoarece desfăşoară această profilaxie fără costuri suplimentare pentru sistem. Pacienţii vin de la medicul de familie cu diagnostice corecte de tumoră sau sindrom, şi acesta este primul care instituie tratamentul. Faţă de acum 10 ani, comunicarea între medicul de familie şi specialistul dermatolog s-a îmbunătăţit considerabil de facto (nu doar prin prisma echipelor pluridisciplinare deja create), însă totdeauna este loc pentru mai bine. 

Sunt pacienții români suficient de informați în privința afecţiunilor pielii? 
Având în vedere că poporul român este „internaut” şi tehnologic, pacienţii vin deja informaţi din mediul online şi studiază mult. Ştim că Internetul nu furnizează întotdeauna informaţii verificate. Pe de altă parte, site-uri ca PubMed-ul sunt minunate atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi. Medicul trebuie să ţină volanul şi să-l direcţioneze pe pacient spre conduita corectă, care înseamnă şi complianța la tratament. O fostă rezidentă care lucra în străinătate mi-a povestit cu umor că în serviciul de acolo erau două afişe pentru pacienţi: „Noi nu tratăm prin doctor Google!”, precum şi „Noi nu suntem zei, ci doar oameni! Templul se află în vecinătate”. În urmă cu 10 ani eram surprinsă că pacienţii mei veneau informaţi şi corelau inteligent simptomele, astfel că ridicau diagnostice pertinente. Astăzi, acest lucru se întâmplă foarte frecvent. 

Cât de importantă este echipa medicală medic - asistent în relația cu pacientul?
Esenţială. Rodajul, înţelegerea dincolo de cuvinte, viaţa petrecută împreună, în ore lungi, îţi dau confortul acurateţei. Lucrez cu asistenta de patologie de 21 de ani şi cu cea clinică de 12 ani. Ne-am maturizat împreună şi pacientul este abordat mult mai corect. Mi se pare necesar ca asistenta medicală să cunoască perfect dosarul pacientului, să nu greşească etichetarea flaconului de biopsie, să respecte imperativ sterilizarea, să îndeplinească parametrii de nursing. O echipă bună, rodată, disciplinată se înţelege fără cuvinte şi este totdeauna în beneficiul pacientului. 

Ați recomanda tinerilor mediciniști să se orienteze către dermatologie? 
Avem şase module de studenţi de anul VI, a câte trei săptămâni fiecare per an universitar. Împreună cu colegii din stafful Clinicii I Dermatologie Colentina, îndrum aşadar, anual, peste 550 de studenţi în an terminal. Cu fiecare modul port această discuţie şi le-o recomand ca specialitate celor care doresc să practice o medicină extrem de interesantă, care se updatează de la an la an cu tehnologie, proceduri şi metode noi. Celor interesaţi de un organ care ştie să spună foarte multe despre individ sau pacient. Faptul că echipa mea de rezidenţi şi tineri specialişti numără medici care au luat rezidenţiatul primii vorbeşte de la sine. 

Este adevărat că specialitatea Dermatologie are de suferit în fața esteticii?
Este loc sub soare pentru toată lumea. Astăzi, medicina este translațională mai mult decât oricând. Cu alte cuvinte, împărţim cu reumatologia bolile de ţesut conjunctiv şi psoriazisul, cu alergologia urticaria şi eczemele, cu pneumoftiziologia sarcoidoza şi tuberculoza, cu oncologia melanomul şi cu chirurgia plastică medicina estetică. Sunt doar câteva exemple. Având peste 2.000 de boli, fiecare cu variante, nu văd o problemă. Nu cred că există dermatolog care să nu ştie să injecteze în riduri. Dar nu cunosc alte specialităţi care să se lupte cu dermato-patologia, de pildă. Deci, răspunsul este nu. Personal am dezvoltat o metodă non-invazivă de beauty, care înseamnă şi estetică, precum şi o parte de metamorfoză plus coaching. Estetica reprezintă aşadar doar o subdiviziune în cadrul ramurilor groase ale arborelui dermatologic, aşa cum superb l-a descris celebrul Jean Louis Marc Alibert. Estetica este un folder al dermatologiei. Pot să remarc însă că românii cărora li se adresează revistele glossy din care îţi zâmbesc fete frumoase cu piele netezită de Photoshop sunt tot mai atenţi la felul în care arată. 

Ce notă de la 1 la 10 aţi da funcţionării sistemului medical din România în prezent?
Nota 8. Sistemul public are medici calificaţi, dedicaţi, în care pacienţii au încredere. În lipsa resurselor, aceşti medici nu numai că supravieţuiesc, dar fac minuni. Cunosc bine sistemele străine de sănătate şi nota nu este deloc incorectă. Acolo, un pacient poate aştepta o lună vizita la dermatolog şi încă două luni rezultatul biopsiei. Limitele acestei notări rezidă în faptul că pacienţii români sunt concentraţi pentru specialităţi în centrele universitare, astfel că abordarea unui pacient dintr-o comună, de pildă, neafiliată unei asemenea regiuni este mult inferioară. 
Sistemul privat se orientează de cele mai multe ori pe costuri, şi nu pe pacient, de aceea primeşte tot 8. În plus, medicii din clinicile private nu sunt aşa de selecţionaţi prin concursuri comparativ cu cei din sistemul public. Dacă un pacient are abonament pentru o sumă şi se îmbolnăveşte, el va fi analizat sau tratat astfel încât costul asigurării să acopere costul tratamentului. Este numai un exemplu. 

Aveți un motto după care vă ghidați în carieră?
Am un motto preluat de la un înţelept prieten israelian, care spune: „Dare and you will get there!” („Îndrăzneşte şi vei ajunge acolo!”). 

Pentru că medicina salvează vieți, aveţi un mesaj pe care să-l transmiteţi medicilor cititori ai revistei noastre?
Se poate face medicină de calitate în România, să tratăm lucrurile cu calm şi să ne păstrăm optimismul! Personal mă bucur că odată, demult, când am fost pusă în fața deciziei de a părăsi ţara, am ales să rămân. Cred în abordarea pluridisciplinară a cazului medical, acum şi în viitor.   n

Interviu realizat de Eugenia Budurea