Preşedinte al Societăţii Române de Pneumologie, prof. dr. Ruxandra Ulmeanu se luptă, ca orice specialist pneumolog, cu viclenia afecţiunilor respiratorii, asimptomatice în primele stadii de boală.
Dacă bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) nu era foarte bine definită acum 30 de ani, specialiştii înţeleg acum ameninţarea acestei boli cu simptome pe care pacienţi le pun de multe ori pe seama fumatului sau ale înaintării în vârstă.

MedicHub: Este spirometria, un test uşor şi rapid, o unealtă în diagnosticul BPOC-ului?

Prof. dr. Ruxandra Ulmeanu: Ideea esenţială este că în diagnosticul BPOC-ului , dar pacientul nu poate să facă acest  singur test – spirometria  să “ i se pună un diagnostic”. El trebuie să facă un consult la medicul specialist care judecă într-un anumit context pacientul respectiv.

Există multipli factori de risc pentru BPOC. Pe primul loc este fumatul, dar sunt şi expuneri în afara fumatului. Expuneri la poluarea din atmosferă, popularea intradomiciară – mai ales pentru cei care locuiesc la ţară şi care se încălzesc şi gătesc cu combustibil fosil, care produce fum. Şi atunci poţi să ai surpriza ca nişte simple femei cuminţi de la ţară să facă BPOC.

Toate sobele în care se folosesc cărbuni şi lemnul ud fac fum şi fumul acesta poate duce la BPOC.

În al doilea rând, sunt pacienţi care au simptome cu zeci de ani înaintea instalării BPOC.

Marea majoritate a fumătorilor tuşesc şi expectorează. Şi pentru că sunt fumători consideră normal să expectoreze. E clar că nu este normal!

Dacă trec 20 de ani de când fumează, tuşeşte şi expectorează, ce mai apare în plus atunci când se instalează BPOC-ul? Încep să obosească. Toleranţa la efort nu mai este aceeaşi. Dar, având în vedere că au trecut atâţia ani, pacientul consideră că această toleranţă la efort este mai scăzută datorită vârstei şi kilogramelor în plus. Acesta este momentul în care aceşti pacienţi ar trebui „prinşi” şi ghidaţi către medicul specialist.

Ar trebui trimişi la medicul specialist pneumolog, măcar o dată pe an, cei care fumează , cei care trăiesc într-un mediu cu fum, cu expunere la diverse substanţe poluante, cei care se încălzesc si gatesc  cu combustibil fosil ce degajă fum.

Diferenţa esenţială între bronşita cronică simplă, tabacică să-i spunem, şi BPOC este că niciodată un pacient cu BPOC nu va avea spirometrie normală.

Această boală este foarte vicleană pentru că pacientul începe să facă BPOC, încep să apară leziuni ireversibile la nivelul plămânului, pe care nu mai ai cum să le readuci la stadiul iniţial, după 45-55 de ani.

Oamenii în jurul acestei vârste sunt foarte ocupaţi şi greu îi poţi prinde la un consult. Dar de fapt boala a apărut şi dacă leziunile nu sunt tratate şi continuu să şi fumezi, atunci leziunile  degradează plamanul si functia pulmonara din ce în ce mai rapid.

Şi această degradare a funcţiei pulmonare va fi cea mai rapidă,mai ampla  când funcţia pulmonară este mai mare de jumătate. Deci, aici pacienţii pierd foarte mult, în jurul vârstei de 50 şi 60 de ani, când greu îi prinzi pentru că nu prea au timp să meargă la consult şi nu sesizează toleranţa la efort mai scăzută.

Când boala este severă şi foarte severă şi funcţia pulmonară este sub jumătate din ce ar trebui să fie, pacienţii continuă să piardă din performanta respiratorie, dar nu mai pierd atât de mult pentru că nu prea mai au de unde!

Şi atunci, esenţial este ca BPOC să fie diagnosticată cât mai devreme şi în momentul acela două intervenţii sunt esenţiale: prima, trebuie să se lase de fumat. Abandonul fumatului la această categorie de pacienţi încetineşte dramatic, în sens pozitiv, degradarea funcţiei pulmonare. Şi al doilea lucru – trebuie să institui tratamentul inhalator bronhodilatator cât mai devreme cu putinţă.

Viclenia pare să fie caracteristica principală a multor afecţiuni pulmonare, iar pacienţii nu reuşesc de multe ori să identifice corect simptomele pe care le au.

Da. Cea mai rea dintre toate este cancerul pulmonar. Atenţie, mulţi dintre cei care fac cancer pulmonar au şi BPOC. Se zice că BPOC-ul sporeşte riscul de cancer cu 6 până la 8 ori, faţă de un fumător care are doar tabagism cronic. Deci, ca risc pentru declanşarea cancerului, BPOC-ul este chiar înaintea fumatului, evident având drept numitor comun tot fumatul.

Viclenia bolii vine din faptul că pacienţii tuşeasc şi expectorează, încep să mai şi obosească, dar pun aceste simptome pe seama vârstei. E foarte viclean cancerul pulmonar, nu are nimic specific la început. E silenţios, astfel încât pacientul va veni la medic atunci când se întâmplă ceva dramatic. Fie că scuipă sânge, fie că îl doare foarte tare, a răguşit sau înghite mai greu, deci când boala este foarte avansată.

Oriunde în lume, trei sferturi din pacienţii care sunt diagnosticaţi cu cancer pulmonar sunt deja în stadii avansate.
 

"Tratamentul la care are acces pacientul cu astm şi BPOC în România este de ultimă oră, dar esenţial este să îl şi ia în fiecare zi."

Inclusiv în România, statistica este valabilă şi la noi în ţară. Ce programe naţionale există pentru a combate aceste statistici sumbre?

Programe naţionale există în sfera de tratament pentru cancerul pulmonar pentru că acolo lucrurile stau foarte rău şi tratamentul costă foarte mult. Povestea de screening, când vorbim de bolile respiratorii, nu se pune în discuţie decât pentru categoriile de risc. Pentru că altfel costurile ar fi foarte mari fără un beneficiu evident.

Mai mult decât atât, se fac foarte multe cercetări şi nu s-a ajuns la nici o concluzie clara privind screening-ul radiologic in populatia generala pentru depistarea  cancerului pulmonar, aşa numitul low dose CT – tomografia computerizată cu iradiere scăzută. Şi aici lucrurile sunt încă nu foarte clar în favoarea demarării acestor programe de screening prin low dose CT, deoarece CT-urile arată micronoduli care, de multe ori, îi determină pe pacienţi să se gândească la ce e mai rău.

Dacă un pacient va da un search pe Google legat de micronoduli, va fi tentat să ia de acolo informaţia cu cea mai grava, respectiv cancer. S- au făcut studii pe cohorte foarte mari de pacienţi pentru a evalua impactului negativ sau pozitiv al  acestei proceduri. Şi s-a constat următorul lucru: impactul psihologic – ştiind că o dată la 3 sau 6 luni trebuie iar să te duci şi să vezi dacă acel nodul a mai crescut sau s-a dezvoltat în cancer – creează o dramă, care din punct de vedere al calităţii vieţii pare să fie mult mai de impact decât randamentul pozitiv al procedurii de CT. Deci, trebuie foarte mare atenţie şi aici. Eu existat chiar rare cazuri de tentative suicidare în momentul în care pacientul a aflat că are un simplu nodul.

E clar bine să faci aceste evaluări CT la persoanele cu risc. Nu cred că programele de screening sunt benefice pentru că ar costa foarte mult, în populaţie pur şi simplu, dar cred cu tărie că tomografia computerizată, testarea spirometrică şi bronhoscopia îşi au rost la aceste persoane cu risc, la cei care simptomatici, cei care sunt mari fumători şi cei care au expuneri profesionale.

Cum era privit BPOC-ul acum 30 de ani, când dvs. tocmai terminaţi studiile?

Una din marile mele necunoscute, când am terminat facultatea, era BPOC-ul. Era o mare nebuloasă în capul meu pentru că atunci când vorbeai de BPOC, vorbeai de ceva emfizem, de ceva astm, de ceva bronşectazii, de bronsita,dar  nu înţelegeam ce are în plus acest pacient faţă de unul care doar tuşeşte şi expectorează.

Atunci, boala nu era foarte bine definită. Diferenţa esenţială este aceasta: într-adevăr există o inflamaţie la nivelul plămânului, o inflamaţie rea în care domină neutrofilele, macrofagele, care creează leziuni ireversibile. Repet: nu există spirometrie normală la pacientul cu BPOC, deci la pacientul cu BPOC dispneea este din ce în ce mai accentuată.

O altă diferenţă apare din punct de vedere al simptomelor. Pacientul cu BPOC oboseşte repede şi asta îi impactează calitatea vieţii. Dacă funcţia pulmonară – spirometria – este sub 50%, e dramatic. Dacă este sub 30%, adică în sfera insuficienţei respiratorii, devine un invalid, devine o povară pentru el însuşi. Devine depresiv pentru că inclusiv activităţile uzuale – să te îmbraci, să mergi până la baie – devin o aventură.
 

"E foarte viclean cancerul pulmonar, nu are nimic specific la început. Este silenţios."

Cât de mult contează poluarea aerului în declanşarea sau agravarea afecţiunilor respiratorii?

Este clar că joacă un rol, dar ca să ştim mai multe ar trebui să avem studii în acest sens. Şi mai ales ar trebuie să avem informaţii legat de gradul de poluare. Ceea ce în România este foarte greu de aflat în acest moment.

Dar Societatea Română de Pneumologie vrea să realizeze astfel de studii şi tragem un semnal de alarmă în această direcţie inclusiv la Congresul Naţional din luna octombrie, unde tema centrală este ”Plămânul şi calitatea aerului”. Şi acolo exact asta dorim, să chemăm specialişti nu numai din domeniul medical, dar şi extra medical pentru a dezbate împreună cât de importantă este calitatea aerului sau poluarea pentru sănătatea plămânului.

Ce planuri şi proiecte are Societatea Română de Pneumologie pentru viitorul apropiat?

Unul dintre proiecte tocmai s-a încheiat şi îi vom prezenta rezultatele la Congresul Naţional, respectiv proiectul de aderenţă ”Inspiro”, realizat în colaborare cu Societatea Naţională de Medicina Familiei. Prin acest proiect am făcut un lucru inedit, am realizat workshop-uri pentru medici de familie, ghidate de  grupuri de specialisti pneumologi si cate un medic de familie cu activitate focalizata pe patologia respiratorie , care au prezentat ultimele ghiduri în astm şi BPOC, dar în acelaşi timp au avut discuţii libere cu medicii de familie pentru a afla cauzele de non-aderenţă la tratament ale pacienţilor. Pentru că tratamentul la care are acces pacientul cu astm şi BPOC, în România, este de ultimă oră, dar esenţial este să îl şi ia.

Apoi, am realizat mici workshop-uri cu pacienţii cu astm şi BPOC pentru a le prezenta informaţiile în limbaj non-medical, le-au fost aplicate chestionare şi am încercat să aflăm care sunt cauzele de non-aderenţă.

Un alt proiect foarte important este Evaluarea Naţională a prevalenţei BPOC-ului, proiect aflat acum în a 2-a editie. Această evaluare sa va incheia in curant aducand date esentiale pentru problema uriasa de sanatate publica in Romania:Bpoc -ul.

Apoi ne dorim tare mult - pentru că nu s-a realizat niciodată - să începem evaluarea pacienţilor cu astm. Sunt pacienţi tinerie ce pot avea boala total controlată, deci să aibă un fel de remisiune a bolii ,sub un tratament esenţial, corect,luat în fiecare zi. Dar apropo de aderenţă, în momentul în care pacientul cu astm nu mai are simptome, el nu prea îşi mai ia pacientul. Şi atunci el trebuie convins că boala este încă acolo şi el trebuie să ia tratamentul tocmai pentru a simţi în continuare că nu are nimic. E ca şi cum un pacient cu tensiune sau diabet ar zice la un moment dat ”nu îmi mai iau tratamentul pentru că glicemia mea este normală.”

Cred că este foarte important să investigăm câţi pacienţi cu astm sunt exact pentru că s-ar putea să aflăm că sunt mai mulţi decât acel 6% din populaţia României, pe care îl estimăm.

Şi astfel putem să îi ajutăm pe aceşti pacienţi cu astm pentru că, aşa cum spunem noi, medicii, ei au tendinţa să îşi supraevalueze boala.

Pacientul cu astm poate „uita ca are astm”,conditia esentiala fiind aceea de a nu uita sa si ia tratamentul conform indicatiilor medicului specialist.