Procesul de îngrijire nutriţională, instrument de bază în dietetica aplicată

Procesul de îngrijire nutriţională

Profesia de dietetician are ca principal scop asigurarea unei alimentaţii echilibrate în vederea păstrării stării de sănătate şi a prevenirii bolilor influenţate prin nutriţie, prin mijloace dietetice specifice⁽¹⁾. În acest sens, înţelegerea procesului de îngrijire nutriţională, prin etapele sale clar definite, respectiv evaluare-diagnostic-intervenţie-monitorizare (EDIM sau engl. ADIME), este esenţială în practica dieteticianului.

Atât pentru dieteticianul nutriţionist experimentat, pentru cel la început de carieră, cât şi pentru studentul la programul de licenţă în Nutriţie şi Dietetică, utilizarea şi înţelegerea procesului de îngrijire nutriţională sau documentaţia EDIM sunt importante în menţinerea coerenţei şi organizarea practicii de specialitate.

Procesul de îngrijire a nutriţiei (PIN, eng. NCP) a fost dezvoltat de Academia de Nutriţie şi Dietetică din SUA şi în prezent este recunoscut şi utilizat la nivel internaţional^(2,3). A fost conceput pentru a crea coerenţă de la o etapă la alta a îngrijirii nutriţionale şi include o terminologie specifică, aplicabilă în documentaţia standardizată proprie dieteticii^(4,5).

Practic, PIN standardizează paşii de urmat atunci când se acordă îngrijire nutriţională pacienţilor/clienţilor. Urmărirea celor patru etape ale PIN va conduce la elaborarea unui plan eficient de îngrijire nutriţională, pe care dieteticianul îl furnizează pacientului/clientului^(6,7).

Etapele procesului de îngrijire nutriţională

• Evaluarea nutriţională

• Diagnosticul nutriţional

• Intervenţia nutriţională

• Monitorizarea/evaluarea (reevaluarea) nutriţională.

Evaluarea nutriţională

Rolul acestei etape este de a colecta informaţii relevante despre client/pacient. De calitatea informaţiilor individuale va depinde calitatea îngrijirilor oferite ulterior de către dietetician.

De exemplu, un dietetician care lucrează într-un cadru de terapie intensivă se va baza mai mult pe datele medicale curente ale pacientului şi pe echipa medicală implicată în terapie şi teste de laborator, în timp ce un dietetician care lucrează într-o practică privată axată pe alimentaţie va colecta în mare parte date calitative de la clientul însuşi⁽⁸⁾.

Colectarea corectă a informaţiilor va depinde de raţionamentul clinic al dieteticianului, iar categoriile relevante pentru evaluare includ^(9,10):

• Istoricul legat de alimentaţie/nutriţie – aportul alimentar şi nutriţional, suplimentele nutriţionale consumate, cunoştinţele nutriţionale, disponibilitatea alimentelor, activitatea fizică, calitatea vieţii etc.

• Măsurătorile antropometrice – înălţimea, greutatea, IMC, modificările de greutate dintr-o perioadă de timp anterioară mai lungă sau mai scurtă etc.

• Datele biochimice – teste medicale şi determinări de laborator relevante pentru evaluarea nutriţională a clientului.

• Examinările fizice relevante pentru statusul nutriţional – aspectul fizic, capacitatea de înghiţire, semnele fizice ale deficitelor de nutrienţi etc.

• Istoricul clientului – informaţii relevante obţinute despre istoricul personal, social sau medical al clientului.

• Instrumentele de evaluare – anchetele alimentare sub diferite forme (chestionare, jurnale, interviuri), instrumente validate pentru riscul de malnutriţie.

Odată înregistrate, toate informaţiile şi datele relevante se vor raporta la valorile normale pentru o anumită categorie populaţională, în vederea identificării cerinţelor de nutrienţi adecvate clientului/pacientului şi pentru starea sa de sănătate.

Evaluarea nu are loc o singură dată, ci necesită reevaluări în diferite etape ale PIN.

Diagnosticul nutriţional reprezintă etapa în care toate informaţiile adunate sunt analizate în vederea identificării „problemei” nutriţionale (sau diagnosticului nutriţional)^(9,10).

Un diagnostic nutriţional nu este acelaşi
lucru cu un diagnostic medical.

Pentru a identifica, stabili şi comunica un diagnostic nutriţional, se va folosi raportul PES, a cărui prescurtare provine de la cele trei componente ale sale: o problemă legată de nutriţie, etiologia (cauza sau originea problemei) şi semnele/simptomele.

PES = PROBLEMA legată de ETIOLOGIE evidenţiată de SEMNE şi SIMPTOME.

Acest raport reprezintă un rezumat al evaluării nutriţionale, oferă raţiunea intervenţiei nutriţionale şi permite stabilirea principalei preocupări nutriţionale pe care dieteticianul se va axa, respectiv prioritizarea intervenţiilor nutriţionale.

Intervenţia nutriţională reprezintă planul pentru rezolvarea sau îmbunătăţirea problemei de nutriţie identificată şi cuprinde mai multe puncte^(9,10):

• Livrarea de alimente şi/sau nutrienţi.

• Modificarea dietei, texturii, nutrienţilor sau a mediului de alimentaţie/hrănire.

• Educaţia nutriţională a clientului cu privire la un anumit subiect legat de dietă sau stil de viaţă.

• Consilierea nutriţională – utilizarea anumitor abilităţi de consiliere sau modele teoretice pentru a ajuta clientul să implementeze schimbări.

• Coordonarea îngrijirii nutriţiei.

Aceasta ar putea include colaborări cu alţi specialişti dieteticieni şi experţi din alte specializări medicale.

Intervenţia nutriţională poate să includă colaborări cu alţi specialişti dieteticieni
 şi din alte specializări medicale.

Intervenţia nutriţională va include şi obiectivul nutriţional pentru pacient/client, precum şi paşii necesari pentru implementarea planului nutriţional.

Intervenţia trebuie:

• să fie centrată pe client şi colaborativă cu acesta;

• să ţină cont de nevoile şi valorile pacientului/clientului, de abordarea interdisciplinară după caz;

• să fie realistă;

• să decurgă după un calendar agreat şi prestabilit;

• să prioritizeze urgenţele şi

• să stabilească un program posibil de urmărire.

Monitorizarea/evaluarea nutriţională

Odată ce planul de îngrijire nutriţională a fost elaborat şi implementat, urmează monitorizarea şi evaluarea. Diagnosticul nutriţional şi intervenţia nutriţională pot fi monitorizate prin diverse strategii create specific.

Monitorizarea şi evaluarea vor putea include^(9,10):

• Stabilirea unui plan iniţial pentru a preciza datele care vor fi colectate la următoarea întâlnire cu pacientul/clientul, utile pentru monitorizare.

• Colectarea oricăror date relevante pentru evaluarea clientului în această etapă.

• Monitorizarea modului în care intervenţia afectează clientul.

• Compararea informaţiilor colectate în această etapă cu datele anterioare, pentru a determina dacă trebuie făcute modificări în diagnosticul nutriţional şi planul de intervenţie.

• Se ia în considerare cât de des pot fi stabilite întâlnirile cu pacientul/clientul pentru monitorizarea progresului.

• Evaluarea modului în care clientul se descurcă din punct de vedere nutriţional pe parcursul intervenţiei.

Prin monitorizare se verifică dacă strategia de intervenţie nutriţională a funcţionat în gestionarea diagnosticului nutriţional, a etiologiei şi a simptologiei existente.

În concluzie, procesul de îngrijire nutriţională a fost acceptat şi încorporat treptat în practica clinică, devenind un instrument sistematic de rezolvare a problemelor legate de nutriţie şi dietetică, menit să vină în ajutorul dieteticienilor.

Utilizarea PIN contribuie la îmbunătăţirea gândirii critice şi a aplicării practice a nutriţiei şi dieteticii, la elaborarea unor documentaţii consecvente şi uşor de citit despre practicile clinice de care să beneficieze şi alţi dieteticieni sau membri ai asistenţei medicale.

Evaluarea orientată spre diagnostic şi tratarea problemelor de nutriţie prin planuri de intervenţie specifice deschid oportunităţi de comunicare atât între membrii echipelor multidisciplinare, cât şi cu pacienţii/clienţii.

Cea mai bună practică presupune o comunicare interactivă şi continuă cu echipele de asistenţă medicală şi pacienţii/clienţii.

PIN şi-a dovedit eficacitatea prin documentaţia axată pe diagnosticul nutriţional şi planuri specifice de intervenţie elaborate de către dieteticieni autorizaţi. Ratele de rezolvare a patologiei nutriţionale în unele unităţi clinice sunt dovada clară a importanţei activităţii dieteticianului în cadrul serviciilor medicale, procesul de îngrijire nutriţională reprezentând un instrument indispensabil practicii dietetice.  

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.