Promovarea sănătăţii orale prin dietă la adolescenţi

Introducere

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), sănătatea nu mai este văzută doar ca o stare de bine din punct de vedere fizic, ci şi din perspectivă emoţională şi socială^(1,2). Pentru a adopta un stil de viaţă sănătos nu este nevoie de decizii radicale, de multe ori sunt suficiente câteva iniţiative ferme şi consecvente, care în timp vor îmbunătăţi considerabil calitatea vieţii individului. Totuşi, trebuie amintit şi recunoscut că însuşirea unui stil de viaţă sanogen, echilibrat, este, de fapt, o opţiune personală, reprezintă responsabilitatea individuală a fiecăruia dintre noi, desigur, alături de rolul personalului medical şi al comunităţii⁽²⁾. 

Sănătatea orală este un element important în cadrul sănătăţii generale, deoarece are implicaţii psihosociale şi influenţează calitatea vieţii. Sănătatea orală este definită ca fiind o stare caracterizată prin absenţa durerii în regiunea cavităţii bucale, a leziunilor orale, a defectelor congenitale, a bolilor parodontale, a cariilor dentare, a edentaţiei şi a altor afectări şi tulburări din sfera orală. Este de subliniat faptul că absenţa afecţiunilor anterior amintite nu înseamnă şi o stare generală de bine, având în vedere că aceasta implică şi factori psihologici, dar şi sociali^(1,2).

Corelaţia dintre sănătatea orală şi cea generală vizează factorii de risc comuni, în special cei legaţi de stilul de viaţă, care includ o dietă bogată în zaharuri şi anumite obiceiuri vicioase, precum consumul exagerat de alcool, consumul de tutun şi de droguri^(3,4). Afecţiunile cavităţii orale pot cauza boli digestive, deficienţe în fonaţie, halitoză şi modificări estetice, care pot produce stări depresive sau schimbări în comportamentul social.

Obiceiurile alimentare sunt factori intrinseci pentru bolile orale, precum boala parodontală sau cancerul oral. Strategiile preventive ale sănătăţii orale cuprind controlul dietei şi al factorilor de risc nutriţionali, ce fac parte din factori socio-comportamentali care pot fi modificaţi^(3,4).

Bolile orale, din cauza incidenţei şi prevalenţei crescute în toată lumea, au o importanţă deosebită pentru sănătatea publică, în special pentru grupele populaţionale defavorizate. Caria dentară afectează mulţi şcolari şi majoritatea adulţilor, în special din cauza consumului exagerat de zaharuri şi a lipsei factorilor de protecţie, precum consumul de apă fluorurată şi igiena orală personală corectă. Dieta cu alimente procesate şi aport mic de micronutrienţi favorizează inflamaţia gingivală. În schimb, o dietă cu un conţinut scăzut de zaharuri, care cuprinde fructe, legume, leguminoase, acizi graşi Omega-3 şi micronutrienţi, oferă beneficii atât pentru structurile parodontale şi ţesuturile dure dentare, cât şi pentru sănătatea generală^(3,5).

Principala barieră în asigurarea unei bune stări de sănătate orală ţine de lipsa educaţiei cu privire la realizarea unei igiene corecte, a cunoaşterii factorilor de risc şi a importanţei prevenţiei. De aceea, prevenţia trebuie realizată printr-o acţiune combinată, individuală, comunitară şi profesională^(2,6).

Adolescenţii sunt un grup populaţional ce ridică interes, pentru că trec printr-o perioadă de autocunoaştere şi dezvoltare în care pot avea o dietă dezechilibrată şi pot deprinde obiceiuri nesanogene, printre care se numără consumul de produse alimentare de tip fast-food şi/sau cariogene, alcool sau tutun. Am abordat această temă deoarece sănătatea, în prezent, ar trebui să se axeze din ce în ce mai mult pe strategii de prevenţie în rândul tinerilor, care să identifice nevoile de educaţie pentru sănătate ale acestora şi să ia în considerare implicaţiile asupra calităţii vieţii.

Rolul alimentaţiei în relaţie cu starea de sănătate orală

Există o relaţie de cauzalitate între preferinţele alimentare şi starea de sănătate orală şi generală⁽⁷⁾. Capacitatea de a mesteca şi înghiţi poate fi afectată de modificările de la nivelul cavităţii bucale, deci afectează alegerile alimentare, care la rândul lor pot influenţa vindecarea sau progresia bolilor. Malnutriţia şi o dietă inadecvată pot influenţa negativ integritatea şi funcţionalitatea ţesuturilor, ducând la boli sistemice cronice⁽⁸⁾. De asemenea, unele afecţiuni generale se manifestă clinic la nivel oral, menţin sau cresc severitatea bolilor orale şi reduc capacitatea funcţională⁽⁹⁾.

Deşi mortalitatea asociată bolilor dentare este scăzută, acestea influenţează considerabil stima de sine şi funcţia digestivă. Dinţii joacă un rol important în fonaţie şi comunicare. Sondajele în rândul copiilor şi adulţilor au relevat evitarea râsului sau a zâmbetului din cauza aspectului dinţilor⁽¹⁰⁾. Un studiu la pacienţi edentaţi a arătat că pierderea dinţilor este asociată cu reducerea plăcerii de a mânca, restrângerea consumului de anumite alimente sănătoase şi cu scăderea încrederii în sine şi de integrare în colectivitate⁽¹¹⁾.

Din punct de vedere stomatologic, există o strânsă legătură între alimentaţie şi rezistenţa ţesuturilor dentare, concretizată prin apariţia unor afecţiuni orale precum caria dentară, bolile parodontale şi afecţiunile mucoasei orale⁽⁸⁾. Deşi numeroase studii arată că reducerea cariilor dentare a fost asociată cu consumul de apă fluorurată şi îmbunătăţirea igienei orale, o dietă cariogenă este factorul principal local pentru dezvoltarea lor⁽¹²⁾.

Factorii decisivi pentru apariţia bolilor cavităţii orale sunt similari celor implicaţi în apariţia bolilor generale şi sunt legaţi de dietă, obiceiuri vicioase şi stres^(2,3,5). Din cauza faptului că majoritatea populaţiei pe parcursul vieţii va suferi de carii dentare, se poate spune că factorii comportamentali, socioeconomici şi stilul de viaţă sunt esenţiali, iar populaţia trebuie educată conform unui tipar asemănător celui de gestionare a bolilor cronice generale⁽¹³⁾.

Costurile pentru tratamentul cariilor dentare sunt între 5% şi 10% din totalul cheltuielilor de îngrijire a sănătăţii, de unde rezultă că afecţiunile cavităţii orale sunt o problemă majoră de sănătate publică^(2,3,11).

Aspecte ale comportamentului alimentar

Alimentaţia reprezintă un factor foarte important pentru a susţine creşterea şi dezvoltarea adecvată a organismului, precum şi pentru a-l ajuta împotriva eventualelor îmbolnăviri⁽¹⁴⁾. Deprinderea timpurie a unui comportament alimentar sănătos este o măsură de prevenţie pentru bolile cronice, printre care obezitatea, diabetul şi bolile cardiovasculare, ce reprezintă aproximativ 63% din totalul deceselor la nivel mondial⁽¹⁵⁾. Factorii de dietă sunt răspunzători de aproximativ unul din cinci decese⁽¹⁶⁾. Factorii de risc pentru bolile netransmisibile pot fi modificaţi prin abordarea unui stil de viaţă sănătos, ce implică şi creşterea activităţii fizice şi au ca rezultat reducerea factorilor de risc în sindromul metabolic⁽¹⁵⁾.

Părinţii sunt primii care au impact asupra alimentaţiei copilului şi îi pot supraveghea comportamentul alimentar, asigurând accesul preferenţial la alimentele sănătoase⁽¹⁷⁾. Nevoile calorice variază în funcţie de vârstă. Datorită creşterii rapide în copilărie, şi necesarul de calorii este mai mare. Odată cu încetarea creşterii, şi numărul de calorii pe kilogram corp scade. Pentru unii nutrienţi, cum este calciul, nevoia crescută se menţine şi în timpul pubertăţii⁽¹⁷⁾. Dieta copilului şi adolescentului este condiţionată de o multitudine de factori, precum calitatea alimentelor şi a băuturile ingerate, modul de luare a mesei şi interacţiunile lor cu părinţii şi alţi copii⁽¹⁸⁾. Este recomandat ca mesele să fie luate în familie, în urma unui program regulat pentru fiecare masă şi gustare (formarea unei rutine)⁽¹⁵⁾ şi nu trebuie distrasă atenţia cu mijloace media în timpul mesei, pentru a evita riscul de dezvoltare a obezităţii. După vârsta de 4 ani şi până la 12 ani, ritmul de creştere somatică este mai mic faţă de perioada precedentă şi perioada adolescenţei⁽¹⁷⁾. În timp, copiii devin independenţi în alegerile alimentare, de aceea este foarte important ca părinţii să deprindă copiii cu obiceiuri alimentare sănătoase înainte de perioada adolescenţei, unde autonomia se manifestă pe deplin⁽¹⁷⁾.

Recomandările alimentare la adolescent includ promovarea aportului de fructe, legume, fibre, fructe de mare şi proteine⁽¹⁷⁾. Aportul de alimente bogate în calciu trebuie să fie o prioritate pentru această perioadă⁽¹⁴⁾. Cercetările au arătat că cele mai îngrijorătoare excese sunt reprezentate de deserturile şi băuturile cu zahăr, care furnizează 40% din nivelul caloric; în plus, sunt sărace în nutrienţi şi bogate în calorii. Mai mult, adolescenţii au tendinţa de a elimina alimentele benefice care conţin vitamine şi minerale⁽¹⁷⁾.

Schimbările fiziologice împreună cu maturizarea cognitivă şi socio-emoţională marchează tranziţia spre adolescenţă⁽¹⁹⁾. Factorii sociali, precum sărăcia, şi cei proximali, precum violenţa intrafamilială, tulburările psihice şi abuzul de substanţe, contribuie negativ la sănătatea adolescenţilor⁽²⁰⁾. Adolescenţii fac parte dintr-un grup vulnerabil, deoarece atât cerinţele nutriţionale pentru creştere şi dezvoltare, cât şi tiparele lor alimentare şi stilul de viaţă sunt influenţate de mediu⁽²¹⁾. Riscul apariţiei bolilor netransmisibile la adulţi are legătură cu comportamentele riscante legate de sănătate care încep în adolescenţă. Printre acestea se numără consumul de tutun, alcool şi sedentarismul⁽²⁰⁾. La adolescenţi s-au observat creşterea consumului de tutun şi alcool şi probleme legate de imaginea corpului şi stima de sine⁽¹⁹⁾. Alimentaţia face parte din stilul de viaţă al indivizilor şi tiparele de interacţiune socială, care sunt modelate de normele şi tradiţiile propriei familii şi societăţi⁽²²⁾. Adolescentele tind să devină mai suple, în timp ce băieţii îşi doresc o constituţie atletică. Imaginea corporală eronată poate fi un pericol pentru controlul greutăţii şi poate fi asociată cu un comportament alimentar incorect⁽²³⁾. Planurile de dietă comercială promit în general pierderea în greutate în scurt timp, dar de cele mai multe ori nu se asociază cu menţinerea greutăţii mai mult de 6-12 luni⁽²⁴⁾. Statisticile au demonstrat că adolescenţii care consumă băuturi energizante prezintă un risc mai mare de consum de alcool şi droguri⁽²⁵⁾.

Malnutriţia cronică în copilărie poate întârzia maturizarea sexuală în adolescenţă, iar în asociere cu un stil de viaţă nesanogen poate creşte riscul pentru unele boli cronice. Adolescenţa este o fază a vieţii în care indivizii dau dovadă de curiozitate şi interes, iar oportunităţile pentru sănătate sunt mari⁽²¹⁾. Luând în considerare lupta pentru autonomie, alimentaţia adolescenţilor este uneori compromisă de obiceiuri precum mâncăruri rapide şi gustări bogate în energie, săritul peste micul dejun sau consumul de băuturi îndulcite⁽¹⁸⁾.

Obiceiurile alimentare dobândite în adolescenţă pot dura toată viaţa, de aceea adolescenţii sunt ţinta ideală pentru educaţia nutriţională. În timpul copilăriei timpurii, părinţii sunt responsabili pentru alegerile alimentare, urmând ca în adolescenţă alegerile personale să dobândească prioritate⁽²¹⁾. Aceste alegeri sunt influenţate de colegi, familie sau ceilalţi membri ai comunităţii şi pot avea consecinţe asupra eventualelor boli legate de alimentaţie, precum cancerul, bolile de inimă sau diabetul⁽²⁵⁾. Un motiv esenţial îl constituie promovarea şi susţinerea adoptării unor practici dietetice sănătoase, dezvoltate timpuriu în viaţă, care pot persista şi la maturitate, scăzând apariţia unor afecţiuni cronice⁽²⁶⁾. Cercetările realizate arată că adolescenţii care iau în mod regulat masa cu familia au rezultate educaţionale mai bune şi sunt mai puţin predispuşi la obiceiuri alimentare riscante pentru sănătatea orală şi generală⁽²²⁾.

Activităţi de promovare a sănătăţii orale la adolescenţi

Asistenţa medicală primară pentru sănătatea orală trebuie să integreze acţiuni de prevenire a bolilor, inclusiv coordonare clinică, intervale de reevaluare şi supravegherea realizării corecte a periajului, precum şi recomandări adecvate de folosire a fluorului^(6,27). Trebuie realizată o abordare interdisciplinară, în care personal calificat, precum medicii de familie, medicii dentişti, asistentele medicale şi pediatrii, să ofere consiliere în principal pentru persoanele vulnerabile sau din grupuri defavorizate⁽²⁷⁾.

Chiar dacă încercările de prevenire a afecţiunilor orale realizate de sănătatea publică au fost numeroase, consumul de zahăr este în creştere, ceea ce a condus la creşterea incidenţei cariilor⁽²⁸⁾. Se semnalează că scăderea cantităţii şi frecvenţei consumului de zahăr este fundamentală pentru reducerea apariţiei cariilor⁽²⁹⁾.

De-a lungul timpului s-a pus problema eficacităţii lecţiilor de educaţie pentru sănătate realizate de profesori sau de colegii grupului studiat. S-a demonstrat că lecţiile prezentate de elevi, profesori sau medici au aceeaşi eficienţă. Într-un studiu realizat la adolescenţi s-a demonstrat că grupul de adolescenţi condus de colegi a avut aproximativ aceeaşi performanţă pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor şi comportamentului ca a celui condus de medici şi mai bună decât a celui condus de profesori⁽³⁰⁾.

De câteva decenii, modelul alimentaţiei s-a schimbat, axându-se pe alimente procesate bogate în sare sau grăsimi saturate şi băuturi acidulate, iar consumul de legume şi fructe a scăzut. Câteva ţări au încercat să ia măsuri de prevenire. Guvernul din Chile a inclus legea etichetării produselor alimentare pentru a preîntâmpina creşterea cazurilor de obezitate. Produsele care trec peste norma de nutrienţi nesănătoşi precum zaharuri, sodiu, grăsimi saturate sau calorii trebuie etichetate corespunzător. Aceste produse nu vor fi promovate în cadrul reclamelor la orele când copiii se uită la televizor şi nu vor putea fi comercializate în şcoli. În urma acestei decizii, 20% din industria alimentară a revizuit comercializarea acestor produse⁽³¹⁾.

Un studiu a arătat importanţa repetării programelor de educaţie pentru sănătate orală. Studiul a fost realizat în rândul unui lot de adolescenţi cu vârste între 10 şi 11 ani. Aceştia au fost grupaţi în trei loturi, dintre care primii au fost expuşi doar la o lecţie de educaţie pentru sănătate orală, ceilalţi participând în fiecare lună, timp de şase luni. În urma studiului, s-a arătat o creştere a nivelului de cunoştinţe în grupurile expuse la educaţia pentru sănătate orală faţă de lotul de control. Starea sănătăţii orale observată la examenul clinic a fost îmbunătăţită. Totuşi, după o perioadă de 12 luni, unele noţiuni au fost uitate, dar nivelul de cunoştinţe a fost mai mare faţă de cel din lotul de control, de unde rezultă că repetarea informaţiei este esenţială pentru învăţare⁽³⁰⁾.

Concluzii

Adolescenţa este o perioadă delicată, în care riscul de a deprinde comportamente riscante pentru sănătate este mare. Comportamentele nesanogene sunt reprezentate de alimentaţia necoresunzătoare (cariogenă, dacă ne referim la sănătatea orală), consumul de alcool, tutun şi de sedentarism. Stilul de viaţă al adolescenţilor este de multe ori influenţat de factorii de mediu, precum prietenii, colegii, familia şi mass-media.

Adolescenţii sunt un grup populaţional în care posibilităţile pentru a îmbunătăţi sănătatea sunt mari, de aceea o înţelegere cât mai bună a conceptelor nutriţionale duce la obiceiuri alimentare sănătoase şi poate preveni eventualele afecţiuni dezvoltate la vârsta adultă. Odată ce aceştia dezvoltă interes pentru alimentaţia sănătoasă, îşi pot îmbunătăţi calitatea vieţii. Astfel că evaluarea cunoştinţelor nutriţionale ale adolescenţilor este un prim pas pentru a interveni asupra obiceiurilor acestora, prin programe de educaţie pentru sănătate, având drept ţintă aducerea la cunoştinţă a factorilor de risc şi a factorilor de protecţie legaţi de dietă. În plus, se impun motivarea şi susţinerea adolescenţilor pentru adoptarea şi menţinerea comportamentelor sanogene legate de dietă.

Direcţiile viitoare de cercetare ar trebui să includă schimbarea comportamentelor nesanogene faţă de sănătatea orală la adolescenţi, precum şi îmbunătăţirea nivelului de cunoştinţe privind alimentaţia cu potenţial cariogen. Se remarcă nevoia de educaţie pentru sănătate orală la adolescenţi şi motivarea lor pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos. Convingerile personale legate de obiceiurile alimentare şi percepţia privind starea de sănătate orală trebuie corectate.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii întâmpină provocări legate de promovarea sănătăţii orale. Printre acestea se numără asigurarea de asistenţă medicală în cadrul programelor de promovare a sănătăţii şi furnizarea de servicii care să satisfacă nevoile populaţiei. Direcţii viitoare au în vedere schimbarea politicilor de sănătate publică care să se axeze pe prevenţia bolilor şi mai puţin pe tratament.

Pe viitor, programele de promovare a sănătăţii la tineri trebuie implementate şi susţinute pe termen lung, deoarece adolescenţii reprezintă un pilon în cadrul societăţii şi sunt receptivi la informaţii noi. Mai mult, modificarea stilului de viaţă de la vârste tinere va contribui la scăderea ratei de morbiditate şi mortalitate în cadrul populaţiei adulte prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos.   

Conflict de interese: niciunul declarat 

Suport financiar: niciunul declarat 

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.