Actualităţi şi beneficii ale extractului de hamei (Humulus lupulus L.)

Introducere

Încă din Antichitate, extractul din Humulus lupulus L. (hamei) era folosit în principal pentru a trata tulburările de somn. De asemenea, inflorescenţele femele (denumite conuri) sunt utilizate ca agenţi de stabilizare şi aromatizare în industria berii, iar după studii îndelungate s-a dovedit că hameiul are efecte terapeutice, cum ar fi efectul antibacterian, antifungic, antioxidant, estrogenic, remediu pentru tulburări gastrice de natură nervoasă. Astăzi, extractele de hamei sunt constituenţii principali din multe suplimente alimentare şi dietetice.

Humulus lupulus L. este o plantă agăţătoare, perenă, dioică, aparţinând familiei Cannabaceae, care poate ajunge la o înălţime de 6-9 metri şi poate trăi 12-20 de ani. Hameiul îşi are originea în China, iar astăzi este o plantă spontană în Europa Centrală şi cultivată pe scară largă în toate regiunile temperate. Frunzele sunt opuse, peţiolate, pubescente, 3-5 palmat-lobate, cordate la bază şi cu marginea serat-dinţată. Inflorescenţele mascule sunt mici, verzi, fiind dispuse în ciorchine, iar cele femele în conuri (strobili). Conurile de hamei sunt în general izolate, au 2-5 cm lungime, peţiolate, ovoide, alcătuite din multe bractei ovale, galben-verzui, sesile, membranoase, care se suprapun. Bracteile exterioare sunt plane şi simetrice. Bracteile interioare sunt mai lungi şi mai asimetrice la bază datorită unor pliuri care înconjoară în general un fruct indehiscent (achenă) ⁽¹⁾.

Acţiunea sedativă, preanestezică şi anxiolitică a extractelor de hamei a fost demonstrată ştiinţific, în anul 2012, la şobolani⁽²⁾. 

Compoziţia chimică a extractului de hamei

Compoziţia chimică este reprezentată în principal de aşa-numiţii acizi amari (5-20% din greutatea conurilor de hamei), constituiţi din -acizi (humulonă, cohumulonă, adhumulonă) şi din -acizi (lupulonă, colupulonă, adlupulonă), precum şi acizi amari în cantitate mai mică (posthumulon/postlupulon, prehumulon/prelupulon, adprehumulon), cu o structură acil-floroglucidică. De asemenea, hameiul este bogat în flavonozide şi aglicon flavonici (kaemferol, quercetin, quercitrin, rutin)⁽³⁾, catechine (galatul de catechină, galatul de epicatechină)⁽⁴⁾, calchone prenilate (xanthohumol şi izoxanthohumol)⁽⁵⁾. În uleiul volatil au fost identificate sute de componente terpenoide (0,3-10% din greutatea unui con – cariofilină, farnesen, humulen, mircene)^(6,7), esteri (acetat, propionat şi izobutirat de geranil), cetone (2-undecanonă), acizi liberi (acid valerianic) şi 2-metil-3-buten-2-ol, al cărui conţinut creşte odată cu durata conservării⁽⁸⁾.

Printre principiile amare identificate în strobulii de hamei, cele mai importante din punct de vedere terapeutic sunt xanthohumolul şi isoxanthohumolul, acesta din urmă transformat prin tratament termic şi valori crescute ale pH-ului. Drept urmare, isoxanthohumolul este principalul prenilflavonoid prezent în bere, care îi conferă, de altfel, şi gustul amar⁽⁹⁾. Totodată, au fost identificaţi şi alţi compuşi, calchone prenilate, care apar la concentraţii de 10 ori mai mici decât cele ale xanthohumolului, care se izomerizează la flavonele corespunzătoare (xanthogalenol, desmetilxanthohumol, 8-prenilnaringenin, 6-prenilnaringenin).

Întrebuinţări tradiţionale ale hameiului

Hameiul este cunoscut încă din Antichitate ca o alternativă la Myrica Gale (aditivul de bere predominant în zona europeană). Ulterior s-a dovedit că hameiul este un conservant mult mai bun datorită proprietăţilor sale antimicrobiene şi gustului amar pe care-l prezintă. Industria berii preia  98% din consumul mondial de hamei.

Mai mult, inflorescenţele femele de hamei au reprezentat o sursă naturală de condiment pentru cereale, sosuri, tutun şi băuturi alcoolice altele decât berea, iar frunzele şi caliciile erau folosite pentru a produce un colorant fin, maroniu. De asemenea, hameiul a fost folosit în parfumuri, creme şi loţiuni, iar tulpina se folosea la fabricarea unui tip de pânză grosieră şi la fabricarea hârtiei.

Ca remediu medicinal era folosit în diverse afecţiuni, pentru efectele sale: sedativ uşor, antispastic, anafrodisiac, antireumatic, analgezic, diuretic şi ca adjuvant în litiaza urinară.

Mecanisme de acţiune

Pe baza cercetărilor ştiinţifice complexe, hameiul are următoarele acţiuni:

• Acţiunea sedativă: efectul se datorează acizilor amari prezenţi în componenţa extractului de hamei, în principal -acizilor, determinând o sedare semnificativă, îmbunătăţind somnul fără a produce efecte reziduale semnificative sau insomnie de rebound. Cercetările par să sugereze capacitatea reglatoare a -acizilor asupra activităţii inhibitorii a sistemului GABA^(7,10).

• Acţiunea estrogenică: efectul este atribuit, în principal, compusului 8-prenilnaringenin (izomerizat din izoxanthohumol), cu o capacitate de legare semnificativă de receptorii estrogenici (ER şi ER). În urma cercetărilor clinice s-a dovedit că extractul standardizat de hamei împiedică parţial resorbţia osoasă la femeile aflate la menopauză⁽¹¹⁾, de asemenea, reduce incidenţa bufeurilor şi a altor disconforturi asociate cu deficitul de estrogen (transpiraţie, insomnie, palpitaţii, iritabilitate), fără a avea efectele adverse ale tratamentului hormonal, asociate cu un risc crescut de cancer dependent de hormoni (cancerul de sân, carcinomul endometrial)⁽¹²⁾.

• Acţiunea antioxidantă: într-un studiu axat pe analiza calitativă şi cantitativă a compuşilor flavonici din hamei, s-au identificat şi cuantificat din lăstarii din hamei kaemferolul şi quercitinul, având rol de captare a radicalilor liberi, cum ar fi radicalul superoxid O₂⁽¹³⁾.

• Acţiunea antiproliferativă: capacitatea antiproliferativă se bazează pe studii in vitro privind capacitatea prenilflavonoidelor de a inhiba proliferarea cancerului de sân uman (MCF-7), a cancerului de colon (HT-29), a cancerului ovarian (A2780)⁽¹⁴⁾ şi a cancerului de prostată (PC-3 şi DU145)⁽¹⁵⁾.

• Acţiunea antibacteriană şi antifungică: activitatea antibacteriană, în special pentru bacteriile Gram-pozitive, a fost atribuită humulonei şi lupulonei⁽¹⁶⁾, iar cea antifungică a fost alocată acizilor amari care acţionează împotriva speciilor de Candida albicans, Trichophyton,  Fusarium şi Mucor; totodată, xanthohumolul este prezentat ca un agent antiinfecţios cu spectru larg şi un mecanism de acţiune în curs de investigare.

• Acţiunea anticoagulantă: printr-un studiu in vitro s-a demonstrat că extractul de hamei, bogat în compuşi flavonici, acizi hidroxicinamici, oligomeri proantocianidinici şi glicozide flavonice, inhibă agregarea plachetară indusă de ADP şi ameliorează activitatea anticoagulantă a celulelor endoteliale umane pentru a reduce semnificativ reactivitatea plachetară⁽¹⁷⁾; de asemenea, s-a demonstrat că xanthohumol previne tromboza venoasă şi arterială prin inhibarea activării trombocitelor, fără risc de sângerare⁽¹⁸⁾.

• Acţiunea de stimulare a secreţiei gastrice: efectul stomahic, de creştere a volumului sucului gastric, fără a afecta aciditatea, ar putea fi mediat de sistemul nervos colinergic.

Interacţiuni cu alte medicamente

CYP3A4 reprezintă 30% din enzimele citocromului P450 din ficatul uman şi este responsabilă pentru metabolizarea a 70% din totalul medicamentelor⁽¹⁹⁾. CYP1A2 reprezintă 15-20% din enzimele citocromului P450, iar substraturile includ acetaminofen, fenacetin, imipramină, teofilină, cofeină şi warfarină.

Compuşii de prenilflavonoid (cum ar fi 8-prenilnaringenin) şi calchonele prenilate (cum ar fi xanthohumol) nu au inhibat CYP3A4, dar au prezentat activitate inhibitorie asupra CYP2C8 (93%), CYP2C9 (88%), CYP2C19 (70%) şi CYP1A2 (27%), dar inactivarea dependentă de timp a fost observată numai pentru CYP1A2. Isoxanthohumolul din hamei a fost cel mai puternic inhibitor al CYP2C8, în timp ce 8-prenilnaringenin a fost cel mai puternic inhibitor al CYP1A2, CYP2C9 şi CYP2C19⁽²⁰⁾.

Drept urmare, trebuie să ţinem seama de medicamentele administrate concomitent cu hameiul şi care au metabolizare la nivelul acestor enzime, şi desigur de polimorfismul genetic enzimatic, deoarece acestea pot afecta siguranţa şi eficacitatea medicamentelor.

Concluzii

Conform datelor prezentate, se poate afirma că extractul de hamei prezintă numeroase proprietăţi care pot fi folosite în scop terapeutic. Rezultatele cercetătorilor evidenţiază importanţa hameiului ca sursă potenţială de compuşi activi, ce pot fi folosiţi pentru rolul lor adjuvant în tratarea diferitelor afecţiuni. Prin urmare, extractul de hamei reprezintă o nouă sursă de compuşi bioactivi fundamentată ştiinţific pentru obţinerea de produse nutraceutice sau de suplimente alimentare.