Prima promoţie

1933, iulie 1, Bucureşti (85 de ani) – La Institutul medico-militar, sub directoratul col. dr. N. Marinescu, s-a organizat sărbătorirea primei serii de absolvenţi intraţi în institut după reorganizarea lui din 1926 (53 de medici umani, 181 de medici veterinari şi 25 de farmacişti)(1).

Comemorări

1893, sept. 6, Bucureşti – 125 de ani de la decesul farmacistului şi medicului de naţionalitate austriacă Theofil Gottlieb Fabini (1839, feb. 20, com. Cincu Mare, comitatul Făgăraş)

Absolvent al facultăţilor de medicină şi farmacie din München, proprietarul farmaciei Apollo din Olteniţa (1863), pe care o va moşteni fiul său, farmacistul Carol Fabini (1878-1967)(2).

 

†1913, sept. 18, Piteşti – 105 ani de la decesul farmacistului Ludovic Mrazec (1836, apr. 9, Ober Cerekve, Boemia)

Absolvent al Universităţii din Viena, magistru în farmacie (1858), cu drept de liberă practică în România (1865), a lucrat 45 de ani în farmacia Aurora din Craiova, împământenit (1887); membru al Societăţii farmaciştilor din România; decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler; fiul său, Ludovic, absolvent al Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti (1888), a devenit unul dintre cei mai apreciaţi savanţi din ţara noastră(3).

 

†1938, sept. 5, Galaţi – 80 de ani de la decesul farmacistului Constantin Ţinc (1857, aug. 3, Giurgiu)

Licenţa în farmacie la Bucureşti şi libera practică (1883); naturalizat în 1886, când a înfiinţat în Galaţi Farmacia Română, ale cărei produse realizate în laborator au fost premiate cu prilejul Expoziţiei Universale de la Paris (1889), al Expoziţiei ştiinţifice (1903) şi al celei generale (1906) din Bucureşti cu medalii de aur; a făcut politică liberală, fiind în mai multe rânduri consilier comunal, primar al oraşului Galaţi şi senator; membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică al oraşului Galaţi; membru al Societăţii Farmaciştilor din România; decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer(4).

 

†1948, iulie 20, Bucureşti – 70 de ani de la moartea farm. israelit gen. de brigadă onorific în retragere Josef Cerbeanu (1870, aug. 7, Bacău)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1888); a obţinut licenţa şi libera practică (1894); împământenit (1903), a arendat Farmacia „Sf. Dumitru” din Tecuci, pe care a administrat-o câţiva ani(5).

 

†1948, aug. 19, Bucureşti – 70 de ani de la moartea farmacistului Alexandru Volanschi (1864, iulie 18, Tecuci)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1878); practica de elev a efectuat-o trei ani în Farmacia „Sf. Dumitru” din Tecuci; stagiul de doi ani, ca asistent în farmacia Foişorul de Foc din Bucureşti (1881-1883); licenţa şi libera practică (1885); arendator al farmaciei Înger din Iaşi până în noiembrie 1893; diriginte-administrator al Farmaciei „Curtea Regală” din Brăila (1894-1896); a înfiinţat o farmacie în Bucureşti, pe str. Ştirbei Vodă (1897), care din ordinul autorităţilor militare germane de ocupaţie a fost transportată în 1917 la Constanţa, unde a funcţionat pe tot timpul războiului ca „farmacie de stat” în localul Farmaciei Engleze; a editat publicaţia Buletin Farmaceutic (1897-1907), împreună cu farmaciştii Anton Altân şi Dimitrie Nicolau; a participat neoficial la al X-lea Congres internaţional al asociaţiilor farmaceutice de la Bruxelles (1-5.09.1910), când s-a propus înfiinţarea Federaţiei Internaţionale Farmaceutice (FIP) cu sediul la Haga; vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România; membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică al Capitalei; înmormântat în Cimitirul Bellu(6).

 

†1953, sept. 16, Bucureşti – 65 de ani de la moartea col. (r) conf. dr. farmacist galenist Aristide Mihalovici (1877, nov. 1, Bucureşti), cu teza de doctorat Cercetări asupra tincturei anticholerice „Dr. Davila”. O nouă prescripţie pentru prepararea ei (1914)(7).

 

Un farmacist participant la Primul Război Mondial

†1963, iulie 1, Bucureşti – 55 de ani de la decesul farmacistului, Doctor în Ştiinţe naturale, prof. univ. la Bucureşti şi Cluj, Ioan Grinţescu (1874, ian. 13, Broşteni, jud. Neamţ)

În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat de la 16 august 1916 până la 14 martie 1919; primele 10 luni le-a făcut pe front, cu ambulanţa Corpului 4 Armată şi la spitalele de contagioşi ale acestui corp; din 5 mai 1917, împreună cu Vasile Vârgolici, a fost însărcinat să meargă la Londra şi Petrograd pentru a urmări şi expedia în ţară materialele sanitare comandate de guvernul român de la Iaşi prin legaţiile din ţările ­respective; decorat cu Medalia „Răsplata muncii pentru învăţământ” cl. I; „Meritul Sanitar” cl. II-a; „Avântul Ţărei”; medaliile „Carol I”; „Bărbăţie şi Credinţă” cl. I; „Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”; Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler(8).

Un farmacist militar-profesor

†1968, aug. 25, Bucureşti – 50 de ani de la moartea conf. dr. Gheorghe-Daniel Herman (1902, iulie 22, Buzău)

Fiul farmacistului buzoian Daniel Herman, practicant în farmacia tatălui său din Buzău (1922-1923), locotenent-student al Institutului Sanitar Militar din Bucureşti (1927), a urmat cursurile Facultăţii de Farmacie din Capitală, devenind licenţiat la 9 martie 1928; a lucrat în spitalele militare din Bucureşti şi Iaşi; preparator onorific la Catedra de Botanică a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1924); asistent (1927); Doctor în Farmacie cu teza Periploca graeca L. – studiu botanic şi farmacognostic, cu menţiunea „Cum laude” (1932); şef de lucrări, conferenţiar (1949); şef de catedră (1952-1967); a publicat în colaborare Botanica farmaceutică. Morfologia şi fiziologia plantelor vegetative, Bucureşti, 2 vol., 1966; Plante şi ceaiuri medicinale, Bucureşti, 1951 ş.a.(9-11)

 

†1978, aug. 4, Bucureşti – 40 de ani de la moartea dr. farm. col. (r.) Victor Ştefănescu (1904, mai 27, Târgovişte)

Col. (r.) dr. farmacist chimist, farmacist-şef al Armatei, cu „contribuţii la înfiinţarea şi dotarea unui laborator nou, apoi a condus Laboratorul central de Chimie al Armatei, contribuind la specializarea multor ofiţeri farmacişti”. A adoptat un ţel nobil: „Ridicarea prestigiului farmaciei militare, a armatei şi a ţării noastre peste hotare”. Recunoştinţă şi pietate în acest rămas-bun!(12,13)

Un farmacist colecţionar şi muzeograf

†1988, aug. 28, Bucureşti – 30 de ani de la moartea farm. Nicolae Zahacinschi (1919, nov. 5, com. Mihăileni, jud. Botoşani)

A urmat liceul la Siret, Pomârla şi Rădăuţi (1934-1939); student al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1941-1945); a efectuat primul an de practică în farmacia lui Gheorghiu din Botoşani; a deschis o farmacie în comuna Lădeşti, jud. Vâlcea (1946); după naţionalizarea farmaciilor din mediul rural a lucrat la Farmacia nr. 43 Osica, jud. Olt (1953); director adjunct, apoi director al Oficiului Farmaceutic Centrofarm Craiova (1956-1967); a contribuit la dezvoltarea şi modernizarea reţelei de farmacii din Oltenia; preşedinte al Secţiei de Farmacie, USSM Filiala Craiova; membru în Comitetul Executiv al Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România; iniţiator şi fondator al Colecţiei de istoria farmaciei din Craiova, alături de farm. Gh. Cismărescu (1963); farmacist diriginte al Farmaciei nr. 2 din Bucureşti – Cartierul Titan (1967-1986), când s-a pensionat; a publicat două articole în revista Practica Farmaceutică: „Pagini din istoria farmaciei din Oltenia (I)”, vol. II, p. 149-155, şi „Colecţia muzeală de istoria farmaciei din Oltenia (II)”, vol. III, p. 137-139 (1970); Mihăilenii de altădată, Ed. Litera, Bucureşti, 139 p. (1982); Elemente de artă decorativă populară românească – Decorarea ouălor – meşteşug şi artă, Ed. Litera, Bucureşti, 128 p. 4, coautor Maria Zahacinschi (1985); s-a înfiinţat Muzeul de Artă Populară din oraşul Mihăileni (28 oct. 1986), având la bază colecţia Zahacinschi (cea mai mare parte este depozitată la Muzeul Ţăranului Român); la Sibiel, în Muzeul Icoanelor pe Sticlă, a fost organizată o expoziţie de ouă încondeiate, ceramică, icoane pe sticlă şi lemn, aparţinând familiei Zahacinschi; postum, a apărut lucrarea Ouăle de Paşti la români, Maria Zahacinschi, Nicolae Zahacinschi, Ed. Sport-Turism, Colecţia Spaţiul spiritual, Bucureşti (1992). La comemorarea celor 30 de ani de la trecerea sa în eternitate, ne facem o datorie de onoare, aducând în semn de omagiu omului, farmacistului, colecţionarului şi fondatorului de muzee, memorialistului, lucrarea noastră, o pagină biobibliografică pe care o alăturăm celor semnate până astăzi de istoriografii farmaciei: dr. farm. C. Iugulescu, dr. farm. V. Lipan, prof. dr. Ana Carată şi conf. dr. farm. G. Mogoşanu(14).

 

†1988, aug. 30, Rm. Sărat – 30 de ani de la moartea Valeriei Ev. Ioanid, căsătorită Doroş (1902, iulie 26, Rm. Sărat), viitoarea farmacistă (cu examen de licenţă şi dreptul de liberă practică din 1931); înmormântată în Cimitirul Eternitatea(15,16).

 

 

Aniversări

1858, iulie 18, Iaşi – 160 de ani de la naşterea farmacistului german Carol Rang (†1935, iunie 12, Tg. Burdujeni)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1877), practica de elev executând-o în farmaciile Apollo din Bucureşti şi Naţională  din Găeşti, jud. Dâmboviţa, ambele conduse de fratele său, Philipp Rang; a susţinut examenul de asistent (1881), stagiile le-a efectuat în farmaciile „Sf. Treime” din Câmpulung-Muscel (1881-1882) şi Minerva din Iaşi, arendată de Friedrich Paul (1882-1883); înrolat în armată şi apoi trecut în rezervă (1885) ca farmacist de batalion; a continuat studiile universitare, timp în care a obţinut împământenirea (1886), devenind cetăţean român; a reintrat în serviciul militar la Regimentul 2 Roşiori, apoi din 1888, în serviciul spitalelor; licenţa în farmacie (1889); trecut în rezervă ca farmacist de regiment la Divizia III Infanterie (30 aug. 1895) şi la 13 septembrie a înfiinţat Farmacia „Carol I”, din Tg. Burdujeni, jud. Botoşani; preşedinte al Băncii Populare Burdujeni; membru al Camerei de Comerţ din Botoşani; a înfiinţat o fabrică de ape gazoase; membru activ al Partidului Conservator, fiind ales de mai multe ori consilier comunal, primar la Burdujeni şi membru în comisia interimară a judeţului (1926)(17,18).

 

1868, aug. 14, Bucureşti – 150 de ani de la naşterea farmacistului german col. (r) Michael Doctor (†1945, oct. 25, Bucureşti), provenind dintr-o familie de farmacişti (Leonhard-tatăl şi Michael-bunicul, proprietar al spiţeriei Globul de Aur din Capitală şi primul preşedinte al Gremiului spiţeresc din Bucureşti).

Diploma de farmacist şi libera practică (1895); şi-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu de un an; farmacist la Spitalul judeţean Fierbinţi, jud. Ilfov (1897-1900); arendator al farmaciei Minerva din Tulcea, până în 1903; farmacist-intendent la Spitalul rural Viziru, jud. Brăila (1903-1906), apoi la spitalul din Ţăndărei, jud. Ialomiţa; chemat temporar la activitate de serviciu la Spitalul militar „Regina Elisabeta” din Bucureşti (1914; 1918; 1923); a participat la campania militară din 1913 şi la cea din Primul Război Mondial; a primit: Medalia „Avântul Ţărei” (1913); Crucea „Meritul Sanitar” cl. II; Medalia Jubiliară „Carol I” (1906); înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bucureşti(19).

 

1873, aug. 5, Haimanale, jud. Prahova – 145 de ani de la naşterea farm. col. (r) francez Guillaume Berbier (†1945, sept. 4, Bucureşti)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1892); practica (1892-1895) a efectuat-o în farmacia Leul de Aur din Bucureşti, proprietatea lui Eduard J. Rissdörfer; licenţa în farmacie şi libera practică (1899); şi-a satisfăcut stagiul militar obligator la farmacia Spitalului Militar Central „Regina Elisabeta” din Bucureşti (1901); a lucrat la farmacia Leul de Aur din 1899 până în 1904, când a cumpărat-o de la moştenitori; pentru merite militare a fost decorat cu Medalia Jubiliară „Carol I” (1906), „Avântul Ţărei” (1913) şi „Crucea comemorativă a războiului 1916-1918”; înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bucureşti(20).

 

1908, iulie 31, Panciu – 110 de la naşterea dr. farmacist Cristian Maiorovici (†1957, aug. 28, Cluj)

După obţinerea diplomei de Bacalaureat la Liceul Unirea din Focşani (1928), s-a înscris la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1933; asistent diurnist la Catedra de Chimie generală şi analitică, condusă de prof. dr. Alexandru Ionescu-Matiu; bibliotecar diurnist la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1934-1935); asistent bugetar la disciplina de Chimie generală organică şi anorganică (1935-1939); Doctor în Farmacie al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1939; conducător: prof. dr. Al. Ionescu-Matiu), cu teza Cărbuni activi din sâmburi de fructe. Prepararea, analiza şi determinarea puterei de absorbţie, nota „Magna cum laude”, obţinând Premiul „Fondul Flach” din partea Facultăţii de Farmacie din Bucureşti şi a Colegiului farmaceutic; şef serviciu cl. I la Direcţia farmaciilor din minister şi secretar al Comisiei chimico-farmaceutice (1940); inspector general farmaceutic la Direcţia Farmaceutică (1947); şef de lucrări la Catedra de Chimie farmaceutică anorganică şi analitică (1948); conferenţiar la Catedra de Chimie farmaceutică a Facultăţii de Farmacie din Cluj (1949), profesor şef de catedră (1957); a publicat peste 20 de lucrări, singur şi în colaborare; a colaborat cinci ani la redactarea Buletinului Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România; membru în colegiul de redacţie al revistei Farmacia; înmormântat în Cimitirul Bellu(21).

 

1923, aug. 29, Turnu Severin – 95 de ani de la naşterea farmacistului Victor Naum (†2010, Baia Mare)

A urmat cursurile şcolii elementare şi ale Liceului Traian (1942); a absolvit Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1948), a lucrat la o farmacie particulară din Turnu Severin şi apoi la Farmacia nr. 24 din localitate (1949-1962); farmacist principal (1961); a plecat la Baia Mare, unde a lucrat la Farmacia nr. 1 (1962-1988) timp de peste 25 de ani ca farmacist diriginte, iar după 1983 a fost farmacist coordonator al judeţului Maramureş; a participat la toate reuniunile, unde a reprezentat cu cinste farmacia şi farmaciştii maramureşeni; a publicat mai multe articole de specialitate în revista Farmacia; timp de 40 de ani, atât la Turnu Severin, cât şi la Baia Mare, mai mult timp, a prestat o activitate apreciată de colectivele pe care le-a condus cu competenţă în Farmacia nr. 1 (cea mai veche din Baia Mare), cât şi împreună cu personalul medical din Direcţia Sanitară a judeţului Maramureş, pentru apărarea sănătăţii populaţiei(22,23).

 

1933, iulie 2, Bucureşti – 85 de ani de la naşterea farmacistei Cezarina Rodica Ţuchel (†2000, feb. 12, Bucureşti)

Licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1956), cunoscută pentru preocupările în domeniul homeopatiei, căreia i-a dedicat o lungă perioadă de cercetare, a organizat şi condus prima farmacie homeopatică din Bucureşti, care ani de-a rândul a reprezentat un nucleu de cercetare ştiinţifică şi de perfecţionare postuniversitară a farmaciştilor în acest domeniu; ca istoriograf a publicat lucrarea intitulată „Momente din drumul homeopatiei în România”, în Gazeta Farmaciştilor, anul II, nr. 2, ian.-martie 1992, şi alte subiecte din istoria homeopatiei în volumul Apărarea sănătăţii ieri şi azi – Studii şi documente (sub redacţia G. Brătescu), Ed. Medicală Bucureşti, 1984, p. 465-466; 475(24).

Aniversări-comemorări

1858, iulie 30, Brăila – 160 de ani de la naştere şi 85 de ani de la moartea prof. dr. Mina Minovici (†1933, apr. 25, Bucureşti)

A terminat clasele primare în oraşul natal, apoi patru clase gimnaziale la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, după care s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie, ca bursier intern, practica de elev a executat-o la Farmacia centrală de la Spitalul Colţea (1874-1877), şi-a susţinut examenul de asistent în farmacie (1878), în continuare efectuând doi ani de practică la Farmacia centrală a Eforiei spitalelor civile Bucureşti; a obţinut licenţa în farmacie (1881) şi în medicină (1885); a fost trimis la Paris cu o bursă de 300 de lei pe lună (mai-oct. 1886) pentru a studia în laboratorul lui Louis Pasteur tratamentul împotriva turbării, împreună cu dr. George Grigorescu; şi-a susţinut teza de doctorat în medicină la Paris, intitulată Studiul medico-legal despre moartea subită în urma loviturilor primite în abdomen şi laringe (7 iunie 1888); a publicat un memoriu adresat Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru îmbunătăţirea învăţământului farmaceutic (1890); la 20 dec. 1892, în prezenţa primarului Bucureştiului, Pache Protopopescu, a inaugurat un institut medico-legal (morga oraşului), al cărui nume va fi schimbat în 1898, devenind Institutul medico-legal, „primul de acest fel din lume”; doctor docent în specialitatea medicină legală (1905); director general al serviciului sanitar (21 oct. 1912 – 5 ian. 1914); decan al Facultăţii de Medicină de mai multe ori (1919-1921; 1923-1925; 1926, 1930-1931); director pe viaţă al Institutului medico-legal din Bucureşti, care-i poartă numele, „ca o consacrare a meritelor sale excepţionale”, în baza legii speciale din 1930; consilier comunal, din partea PNL (1928); membru corespondent al Academiei de Medicină a Franţei şi decorat cu „Legiunea de onoare” în grad de Cavaler (1932); decorat cu ordinele „Steaua României” în grad de Ofiţer şi „Coroana României” în grad de Comandor; înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu(25,26).