SĂNĂTATEA PUBLICĂ

Infecţia cu HIV/SIDA: o actualizare a datelor din ţara noastră

 HIV and AIDS: an update of data in Romania

First published: 09 ianuarie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Inf.52.4.2017.1375

Abstract

Retroviral infections have been an important cause of preoccupation of research and medical systems in the past decades. The discovery of human immunodeficiency virus (HIV) as the etivological factor of acquired immunodeficiency syndrome (AIDS) marked a turning point in the conceptual framework and medical management. Retrospective diagnosis has permitted the discovery of infections after 20-30 years from the date of death. The transmission chains are still undefined and are still under study. 
Given that, the United Nations HIV/AIDS (UNAIDS) targets for 2020 and 2030 are ambitious. To reach these goals, in spite of the overwhelming material costs to healthcare and socio-medical systems, and different kinds of “psychological pressure”, attention and support to combat HIV/AIDS infection need to remain a first‑line problem for governments and contemporary society.
We propose a review of the defining moments in the natural history and their impact on the global medical systems of HIV/AIDS in the 1981-1990 period and to underline the most important information up to 2017 in our country.

Keywords
HIV/AIDS, psychological pressure, surveillance

Rezumat

Infecțiile cu retrovirusuri reprezintă o preocupare importantă a sistemelor de cercetare și sănătate în ultimele decenii. Descoperirea virusului imunodeficienței umane (HIV) ca factor etiologic al sindromului imunodeficienței dobândite (SIDA) a marcat un punct de inflexiune al abordului conceptual și medical. Diagnosticul retrospectiv a permis descoperirea de cazuri de infecție și la 20-30 ani distanță de la data decesului. În aceste cazuri, lanțurile de transmitere sunt încă în studiu. 
Încă din 2014, Organizația Națiunilor Unite dedicată infecției cu HIV/SIDA (UNAIDS) propune obiective ambițioase pentru 2020 și 2030. Pentru a reuși atingerea acestor deziderate, în ciuda problemelor legate de costuri deosebit de mari imputabile în sistemele de sănătate și sociomedicale și diferitele tipuri de „presiune psihologică“, atenția și sprijinul pentru combaterea infecției cu HIV/SIDA trebuie să rămână o problemă de prim rang în atenția guvernelor și a societății contemporane.
Ne-am propus un rezumat al celor mai importante momente care definesc istoria naturală și impactul asupra sistemelor medicale mondiale a infecției cu HIV/SIDA în perioada 1981-1990, dar și aducerea la zi a celor mai importante date din România, până în septembrie 2017.

Introducere

„Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) reprezintă nu numai o problemă medicală, dar și una economică și psihosocială. Statutul social, nivelul crescut al emigrației, mutarea masivă spre orașele mari și discriminarea sunt factori determinanți pentru grupurile la risc, dar și pentru categoriile de populație atinse de această infecție. Consecințele numără distribuirea inegală a acestor factori, inclusiv malnutriții și precaritatea alimentației, condiții insalubre de locuit și mediu, bariere financiare, geografice și culturale pentru accesul la îngrijiri specifice. Alte probleme de sănătate publică relevante sunt: expunerea la infecții, progresia către boală, diagnosticarea tardivă sau greșită, aderența sau neaderența la tratament. După cum se știe, tratamentul și aderența pacientului la tratament sunt elemente de bază pentru prevenirea infecțiilor.

Un progres real în domeniul monitorizării HIV în România sau în orice altă zonă din spațiul economic european ar necesita, pe lângă investiții considerabile în programele de monitorizare a acestei infecții, și metode de influențare a factorilor sociali determinanți.

Infecția cu HIV are numeroase consecințe, atât pentru persoana infectată, cât și pentru societate. Eforturile de a reduce impactul infecției pot duce la un număr important de intervenții de succes.“(1)

Cu privire la infecția produsă de HIV și, respectiv, maladia considerată în urmă cu circa două decade a avea o evoluție cert fatală „în maximum 10-12 ani» (sindromul de imunodeficiență dobândită, SIDA), se discută și se va discuta în continuare pe tot parcursul anului, dar mai ales în luna decembrie a fiecărui an. Data de 1 decembrie a fost consacrată în 1988 drept Ziua mondială a infecției cu HIV/SIDA.

Ne-am propus să realizăm o aducere la zi a datelor din țara noastră. După cum se cunoaște, datele de supraveghere sunt analizate și confirmate ca valide la o perioadă de circa doi ani din momentul raportării(2).

Câteva date istorice

Istoria descoperirii HIV stă ca mărturie a unui proces de consemnare, supraveghere și cercetare asiduă, care se întinde pe mai multe decenii, pe mai multe continente și având câteva mii de actori.

Primele dovezi despre infecția cu HIV confirmată sunt obținute pe baza unui diagnostic retrospectiv, stabilindu-se infecția cu virusul imunodeficienței la un pacient de sex masculin din Leopoldville care a murit „de cauză necunoscută“ în 1959(3). Echipele medicale formate din anatomopatologi, infecționiști, microbiologi și virusologi au fost alertate de decesul unei familii norvegiene (părinții și fiica lor) în 1976, iar dovezile infecției cu HIV au venit, din nou, ani mai târziu(4).

Imediat, încep să se noteze din infecțiile oportunistice, astăzi definitorii pentru SIDA: pneumonie cu Pneumocystis carinii (astăzi P. jirovecii; PJP), infecțiile cu micobacterii atipice, „explozia“ numărului de pacienți diagnosticați cu sarcom Kaposi (indus de infecția cu un herpesvirus) și asocierea în unele cazuri cu PJP(5,6). Ca urmare a numărului de cazuri raportate, în 1981, Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) din Atlanta intră în alertă și apar primele ipoteze cu privire la detectarea unui sindrom necunoscut la persoanele care practică sexul cu persoane de același sex, însă tot în 1981 apar primele cazuri de PJP la persoane heterosexuale. Ipotezele continuă și se încearcă asocierea acestui sindrom cu supresia imună la persoanele care consumă droguri.

Dr. Michael Gottlieb publică un raport privind decesul a patru homosexuali diagnosticați cu PJP în Morbidity and Mortality Weekly Report (revista CDC), apoi, împreună cu echipa sa, publică un articol în New England Journal of Medicine(5) și descrie atât situația pneumoniei cu Pneumocystis carinii, cât și candidiaza localizată la nivelul mucoaselor (care devine altă infecție oportunistă definitorie pentru această maladie). În același an, Peter Piot publică primele informații în Europa privind o „nouă boală“ care, cu siguranță, nu afectează numai populația celor care practică sexul cu persoane de același sex, ci și persoanele heterosexuale; începe să se ridice ipoteza unui virus necunoscut care se manifestă la persoanele care prezintă un „deficit al sistemului imunitar“(2,7).

Alte aspecte au fost descrise în articole care rămân la fel de interesante și reprezentative după mai bine de 35 de ani(8-13).

Formularea conceptului de Sindrom de Imunodeficiență Dobândită (SIDA) apare prima oară în 1982. Tot atunci se introduce definiția clinică a acestei patologii. „CDC menționează că într-o perioadă de 15 luni au fost raportate 593 de cazuri de SIDA, cu decesul a 243 dintre pacienți“(2,11).

Agentul etiologic al SIDA a fost izolat prima dată de Luc Montagnier, cercetător francez la Institutul Pasteur din Paris. Acesta primește denumirea de virus asociat limfadenopatiei (LAV – Lymphadenopathy‑Associated Virus)(14). În același an, dr. Francoise Barré Sinoussi, cercetătoare în laboratorul lui Luc Montagnier, identifică „urme“ ale revers-transcriptazei (RT) în țesutul limfatic recoltat de la un pacient cu SIDA. Astfel, se ajunge la concluzia că agentul etiologic este un retrovirus distinct de cele care fuseseră izolate din grupul HTLV(15).

Căile de transmisie a virusului încep să fie depistate și apar ghiduri de transfuzie și de instruire a cadrelor medicale care manevrează materiale biologice(16,17).

Un al doilea mare laborator, situat în SUA, în cadrul Institutului Național pentru Cancer, izolează virusul și îl denumește HTLV-III(18). Gallo și Montagnier țin o conferință în care afirmă că LAV este identic cu HTLV-III.

În mai 1985 este aprobată de către agenția americană Food and Drug Administration (FDA) tehnica ELISA, ca metodă de testare a infecției cu HIV(19).

Urmează, la scurt timp, descoperirea HIV-2, făcută concomitent de două grupuri de cercetare, unul englez condus de Max Essex, din cadrul Școlii Harvard(21), și unul francez, condus de Luc Montagnier, din cadrul Institutului Pasteur(22).

„Primul medicament antiretroviral, zidovudina (AZT), este aprobat în 1987 de către FDA(20). Se începe monoterapia, care, ulterior, se dovedește a reprezenta o problemă deosebită, ca urmare a presiunii de selecție a tulpinilor de HIV mutante (rezistente la AZT)“(22).

Urmează o perioadă foarte dificilă pentru istoria HIV în România. La începutul anului 1990 se raportează 1168 de cazuri (anterior au fost raportate doar 13 cazuri), dintre care 1094 la copii – astfel încât, în România se regăseau jumătate dintre cazurile pediatrice de SIDA din Europa. Majoritatea cazurilor au fost considerate inițial cu  mecanism de transmitere nozocomial: ace nesterile sau transfuzii cu sânge netestat în prealabil, ulterior accident epidemiologic.(23). În același an, România a ratificat Convenția OMS cu privire la drepturile copilului și s‑a introdus testarea obligatorie a donatorilor de sânge(2).

Situația actuală

Având la bază și datele raportate în anii anteriori, ne vom limita la a centraliza datele cumulative 1985-2017 și vom comenta evoluția infecției cu HIV/SIDA în România în acești ani, precum și aspectele relevate până la finalul lunii septembrie 2017.

La 30 septembrie 2017, numărul total de cazuri de infecție cu HIV/SIDA în perioada 1985-2017 a fost de 22737. Dintre acestea, 10012 au fost raportate la copii cu vârsta între 0 și 14 ani (la data diagnosticului) și 12725 s-au raportat la persoane cu vârsta mai mare de 14 ani. Conform celor mai recente criterii de clasificare, 15448 sunt cazuri de SIDA (restul, de infecție cu HIV). Pe parcursul acestei perioade, 701 pacienți au fost „pierduți din evidență», iar 7205 au decedat.
 

Figura 1. Distribuția pe sexe și vârstă a pacienților din România suferinzi de infecție cu HIV/SIDA în viață la data de 30 septembrie 2017
Figura 1. Distribuția pe sexe și vârstă a pacienților din România suferinzi de infecție cu HIV/SIDA în viață la data de 30 septembrie 2017

La copii (0-14 ani) sunt în evidență 194 de cazuri, dintre care 7 la sugari și 45 de cazuri la copii în vârstă de 1-4 ani. Cazurile au o distribuție pe sexe aproape egală, existând o foarte ușoară predominanță a fetițelor (105:89). După un model brevetat de CDC, în figura 1 se poate examina „piramida vârstelor“, la data curentă, a tuturor pacienților aflați în supraveghere activă la nivelul compartimentului pentru monitorizarea și evaluarea infecției cu HIV/SIDA în România.
 

Figura 2. Distribuția pe sexe a cazurilor de infecție cu HIV/SIDA în România
Figura 2. Distribuția pe sexe a cazurilor de infecție cu HIV/SIDA în România

Cel mai mare număr de cazuri este înregistrat la grupa de vârstă 25-29 de ani (3844 de pacienți de sex masculin și 3252 paciente de sex feminin, n=7096, 47%). Distribuția în funcție de vârstă și sex poate fi observată în figura 2. Procentul pacienților de sex masculin este mai mare (n = 8738; 59%), în ușoară creștere față de 2014 (57%).
 

Figura 3. Distribuția mecanismelor de transmitere pe sexe la adulți și la copii a cazurilor de infecție cu HIV/SIDA în România (cumulativ, 1985-2017)
Figura 3. Distribuția mecanismelor de transmitere pe sexe la adulți și la copii a cazurilor de infecție cu HIV/SIDA în România (cumulativ, 1985-2017)

Recapitulând istoria infecțiilor cu HIV în România, putem subîmpărți mecanismele de transmitere importante pentru copii și adulți, exemplificate în figura 3.
 

Figura 4. Tendințele în privința căilor de transmitere a infecției cu HIV în România, în perioada 2007-2017
Figura 4. Tendințele în privința căilor de transmitere a infecției cu HIV în România, în perioada 2007-2017

În tabelul 1 și în figura 4 se pot examina tendințele în privința căilor de transmitere a infecției cu HIV în România, în perioada 2007-2017. Transmiterea materno-fetală în România a scăzut dramatic de la începutul anilor 1990, de 45% la <5% la începutul anilor 2000. Cazurile depistate în 2009-2010 se suprapun, în majoritate, peste modificarea tipului comportamental la risc, respectiv creșterea importantă a femeilor consumatoare de droguri depistate tardiv. Datele pentru 2017 sunt în curs de actualizare. Eforturile trebuie îndreptate către populația cu risc comportamental, aceste eforturi cuprinzând și accesul universal la servicii de testare HIV. Este drept că situații asemănătoare se raportează și în alte țări din Europa sau de pe alte continente.
 

Tabelul 1. Tendințele în privința căilor de transmitere a infecției cu HIV în România, în perioada 2007-2017
Tabelul 1. Tendințele în privința căilor de transmitere a infecției cu HIV în România, în perioada 2007-2017

În majoritatea cazurilor, transmiterea are loc în continuare pe cale heterosexuală. 2014 a reprezentat anul în care s-au raportat cele mai multe cazuri de transmisie pe această cale, fiind un an de inflexiune. De atunci, numărul cazurilor a scăzut, în cursul a doi ani consecutivi. Dacă în 2007 transmiterea pe cale heterosexuală reprezenta o majoritate consistentă (aproape 80%), procentul a scăzut an de an, inițial mai lent (75% în 2010), ulterior mai abrupt, până la 61% în 2011. În ultimii ani, procentul s-a situat între 50% și 65%. Numărul de cazuri în care transmiterea a avut loc între persoane care practică sexul cu persoane de același sex a crescut, atingând valoarea cea mai mare în 2014 (138 de cazuri), tinzând către un procent de 20%.

Dacă în perioada 2007-2010 numărul de cazuri de persoane care utilizau droguri pe cale intravenoasă și la care se consideră drept cale de transmitere utilizarea drogurilor varia între 3 și 14 cazuri pe an, în ultimii ani numărul de cazuri a crescut semnificativ (131 până la 288 de cazuri în perioada 2011-2013). Din 2014, acest număr a scăzut, coborând sub pragul de 15%. Pentru anul în curs, numărul de cazuri este de 63 (reprezentând 13%), dar datele finale vor fi raportate în cadrul următorului raport european. Din 2010 se mai discută și despre calea de transmitere combinată (consumatori de droguri pe cale i.v./persoane care practică sexul cu persoane de același sex), între 1 și 8 cazuri/an. Ultimii ani au înregistrat un număr scăzut, sperăm că sustenabil. Aceste căi de transmitere reprezintă motive serioase de îngrijorare pentru sistemul sanitar, dar și pentru comunitate.

Numărul de cazuri noi, depistate în perioada 1.01.-30.09.2017, a fost destul de mare, 478 (294 de cazuri de infecție cu HIV, 230 de cazuri de SIDA); în această perioadă au fost înregistrate 121 de decese. Aceasta marchează o ușoară scădere a notificărilor față de 2014, când se înregistrau 524 de cazuri noi în primele nouă luni ale acelui an.

Toate datele sunt prelucrate la nivelul Compartimen­tului pentru monitorizarea și evaluarea infecției cu HIV/SIDA în România care își desfășoară activitatea în Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș», sub egida Ministerului Sănătății. Mulțumirile noastre se îndreaptă, din nou, către toți colegii implicați, fără de care această activitate foarte laborioasă nu s-ar putea desfășura. Compartimentul colaborează foarte bine cu Centrele Regionale HIV din București (două centre), Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Constanța, Iași, Târgu-Mureș și Timișoara. Toate datele sunt accesibile și pe site-ul Comisiei naționale de luptă anti-SIDA (http://www.cnlas.ro/).

Raportul între numărul de pacienți de sex masculin și al celor de sex feminin este net în favoarea primilor (364 de cazuri, 76%); aceste cifre sunt relativ stabile, în comparație cu raportarea din 2014, și este probabil că nu se vor modifica semnificativ până la data raportării finale pentru 2017.

Distribuția numărului de cazuri depistate în primele nouă luni ale anului 2017, pe județe, poate fi examinată în figura 5.
 

Figura 5. Distribuția cazurilor noi de HIV/SIDA pe teritoriul României, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2017
Figura 5. Distribuția cazurilor noi de HIV/SIDA pe teritoriul României, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2017

În figurile 6 și 7 se pot examina: distribuția pe grupe de vârstă și pe sexe a cazurilor noi de infecție cu HIV/SIDA, depistate în primele nouă luni ale anului 2017, pe grupe de vârstă, și distribuția în funcție de calea de transmitere atât la copii, cât și la adulți.
 

Figura 6. Distribuția pe grupe de vârstă și pe sexe a cazurilor noi de HIV/SIDA pe teritoriul României, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2017
Figura 6. Distribuția pe grupe de vârstă și pe sexe a cazurilor noi de HIV/SIDA pe teritoriul României, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2017
Figura 7. Distribuția pe mecanisme de transmitere și pe sexe a cazurilor noi de HIV/SIDA pe teritoriul României, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2017
Figura 7. Distribuția pe mecanisme de transmitere și pe sexe a cazurilor noi de HIV/SIDA pe teritoriul României, în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2017

Spre deosebire de 2014, în perioada ianuarie-septembrie 2017, numărul cel mai mare de cazuri a fost înregistrat la persoane din grupa de vârstă 40-49 de ani, urmat îndeaproape de grupul 25-29 de ani. Repartizarea în funcție de calea de transmitere respectă datele prezentate mai sus, însă grafic este mult mai sugestivă.

Considerăm că despre coinfecțiile întâlnite la pacienții seropozitivi nu se poate discuta decât în dinamică, urmărind evoluția din ultimii ani. În figurile 8 și 9 se pot observa câteva dintre datele cu privire la alte infecții înregistrate concomitent cu infecția cu HIV/SIDA la pacienții intrați în sistemul de raportare până în septembrie 2017. Se remarcă în primul rând faptul că există o coinfecție cu HIV/Mycobacterium tuberculosis (HIV/TB) la circa 20% (97 de pacienți coinfectați/ 478 de diagnosticați cu HIV în 2017) dintre pacienții nou diagnosticați. Dinamica urmează tendința generală a descreșterii incidenței HIV și a tuberculozei în România. În continuare nu există date raportate privind infecțiile cu micobacterii netuberculoase; un alt subiect care merită un studiu dedicat.
 

Figura 8. Numărul anual de cazuri de coinfecție cu HIV-tuberculoză raportate de pe teritoriul României, perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2017
Figura 8. Numărul anual de cazuri de coinfecție cu HIV-tuberculoză raportate de pe teritoriul României, perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2017
Figura 9. Numărul anual de cazuri de coinfecție cu HIV VHB/VHC sau coinfecție concomitentă VHB-VHC raportate pe teritoriul României, perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2017
Figura 9. Numărul anual de cazuri de coinfecție cu HIV VHB/VHC sau coinfecție concomitentă VHB-VHC raportate pe teritoriul României, perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2017

Privitor la coinfecțiile HIV cu hepatite B și C la pacienții infectați cu HIV, până în primele luni ale anului 2017, putem spune că rata de coinfecție cu HIV/VHC își continuă panta descendentă (după incidența exacerbată din anii 2010-2013, cu un vârf de peste 250 de infecții în 2013). Coinfecția VHB/VHC la pacienții seropozitivi reprezintă o altă problemă marcantă, înregistrându-se o ușoară scădere a numărului de coinfecții (6 în perioada monitorizată a anului 2017). Aceste coinfecții rămân o problemă majoră pentru populația la risc, respectiv consumatorii de droguri pe cale injectabilă, în luna iunie 2017 compartimentul înregistrând 84% co-infecție HIV/VHC și 10% coinfecție HIV/VHB/VHC.

Discuții și concluzii

Literatura medicală continuă să fie foarte bogată în ceea ce privește articolele din domeniul patologiei retrovirale la oameni. Explorând baza de date PubMed/Medline, nu mai puțin de 256494 de articole includ cuvântul „retrovirus“ și 153759 includ în combinație HIV și SIDA (AIDS) (325434 de articole dacă se listează doar articole utilizând cuvântul-cheie HIV și 256494 de articole dacă se listează doar articole utilizând cuvântul-cheie AIDS).

Această aducere la zi a datelor și a tendințelor epidemiologice ale infecției cu HIV/SIDA din România subliniază eforturile făcute de personalul sanitar și medico-social. Doar cei implicați direct în lupta împotriva infecției cu HIV/SIDA, începând din decembrie 1989 și până astăzi, pot reda, parțial, cât de mult au însemnat aceste eforturi.

Sunt important de notat scăderea numărului de infecții anuale, dar și o schimbare a mecanismelor de transmitere predominante – scăderea numărului de pacienți infectați secundar consumului de droguri intravenoase. Din punct de vedere terapeutic, România a adoptat principiul accesului universal la tratamentul antiretroviral în anul 2001. Numărul pacienților care au beneficiat de tratament antiretroviral și profilaxie a crescut de la 3500 în 2001 la 11134 în 2017 (30 iunie 2017), dintr-un total de 12500 de persoane aflate în evidență activă, aceasta reprezentând o acoperire de 89% a serviciilor de tratament. Există câteva particularități ale pacienților români aflați în supraveghere activă care trebuie notate. Printre acestea se regăsesc și multe aspecte care pot fi îmbunătățite în ceea ce privește îngrijirea acestor pacienți:

  • Pacienții tineri, dar aflați în „oboseală terapeutică“, poliexperimentați terapeutic de la începutul anilor 1990, pentru care trebuie imaginate eforturi de sustenabilitate și de creștere a complianței pentru a asigura o morbimortalitate cât mai mică.
  • Cazurile de HIV nou depistate sunt reprezentate de persoane tinere, la vârstă fertilă, cu valoarea CD4 la momentul diagnosticării de sub 350 cel/mmc, în proporție de peste 50%.
  • Abordarea integrată medicală și psihosocială atât a bărbaților care întrețin relații sexuale cu alți bărbați, cât și a consumatorilor de droguri injectabile cu substanțe psihoactive și asigurarea programelor de tip „harm reduction“ – ex.: schimb de seringi.
  • O abordare integrativă similară este necesară pentru mamele tinere, multiexperimentate terapeutic, care au nevoie de servicii speciale de consiliere pentru menținerea aderenței la îngrijiri.

Abordarea corectă a femeii gravide și a managementului nou-născutului expus perinatal la HIV. Particularitățile infecției cu HIV/SIDA la femei și în sarcină sunt detaliate într-un alt articol din acest număr.

Asigurarea regimurilor terapeutice optimale copilului infectat prin transmitere materno-fetală.

Introducerea profilaxiei preexpunere, ca metodă de prevenire a transmiterii HIV, care poate reduce riscul infecției cu HIV la persoanele seronegative.

Evaluarea corectă a comorbidităților multiple și a interacțiunilor medicamentoase, care necesită echipe multidisciplinare.

În România, accesul la tratamentul antiretroviral este universal, indiferent de valoarea CD4.

Nu în ultimul rând, poate cel mai important factor este testarea HIV și extinderea acestui serviciu către grupurile vulnerabile. Totodată, educația, atât a acestor grupuri, cât și a populației generale, cu privire la infecția cu HIV/SIDA trebuie să devină un modus operandi al programelor naționale de prevenire, pentru a putea atinge dezideratul UNAIDS 90-90-90(1).

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Mardarescu M. Infecţia HIV/SIDA, mereu în actualitate. Viața Medicală. 2017;48(1454):1-9.
  2. Mardarescu M, Popa MI, Streinu-Cercel A. HIV and AIDS: historical and current Romanian perspectives. Infectio.ro. 2014;40(4):13-20.
  3. M. Mardarescu. Et All. Risk factors involved in late detection of HIV mother to child transmission - data from the National Registry of HIV pregnant women and perinatally exposed children in Romania. 2nd Vilnius Summit on Communicable Diseases. Oct 4-7, 2017. 14th Congress of the BADV , October 5-7, 2017. Vilnius, Lithuania.
  4. M. Mardarescu et All. Surveillance of HIV-infected Women-users of Psychoactive substances and the consequences of drug use on their newborns’ development in Romania. Poster Presentation at EACS, Milan. 25-27 October, 2017, Milan,  Italy. <http://resourcelibrary.eacs.cyim.com/mediatheque/media.aspx?mediaId=32803&channel=28172 >.
  5. Zhu T, Korber BT, Andre J, et al. An African HIV-1 sequence from 1959 and implications for the origin of the epidemic. Nature. 1998;391:594-597.
  6. Jonassen T, Stene-Johansen K, Berg ES, et al. Sequence analysis of HIV-1 group O from norwegian patients infected in the 1960s. Virology. 1997;231:43-47.
  7. Bygbjerg IC. AIDS in a Danish surgeon (Zaire, 1976). The Lancet. 1983;321:925.
  8. Hunt CW. Migrant labor and sexually transmitted disease: AIDS in Africa. J Health Soc Behavior. 1989;30(4):353-373.
  9. Gottlieb MS, Schroff R, Schanker HM, et al. Pneumocystis carinii pneumonia and mucosal candidiasis in previously healthy homosexual men — evidence of a new acquired cellular immunodeficiency. N Engl J Med. 1981;305:1425-1431.
  10. ***. Opportunistic infections and Kaposi’s sarcoma among Haitians in the United States. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1982;31:353-354.
  11. ***. Pneumocystis carinii pneumonia among persons with hemophilia A. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1982;31(2):365-367.
  12. ***. Possible transfusion-associated acquired immune deficiency syndrome (AIDS) - California. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1982;31(48):652-654.
  13. ***. Current trends Acquired Immune Deficiency Syndrome (AIDS): precautions for clinical and laboratory staffs. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1982;31(43):577-580.
  14. Gallo RC, Montagnier L. The discovery of HIV as the cause of AIDS. N Engl J Med. 2003;349(24):2283-2285.
  15. Barre-Sinoussi F, Chermann JC, Rey F, et al. Isolation of a T-lymphotropic retrovirus from a patient at risk for acquired immune deficiency syndrome (AIDS). Science. 1983;220(4599):868-871.
  16. ***. Epidemiologic notes and reports immunodeficiency among female sexual partners of males with Acquired Immune Deficiency Syndrome (AIDS) - New York. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1982;31(52):697-698.
  17. ***. Acquired Immunodeficiency Syndrome (AIDS): precautions for health-care workers and allied professionals. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 1983;32(34):450-451.
  18. Gallo RC, Salahuddin SZ, Popovic M, et al. Frequent detection and isolation of cytopathic retroviruses (HTLV-III) from patients with AIDSand at risk for AIDS. Science. 1984;224:500-503.
  19. Johnson JE. Use of a commercial ELISA test for the diagnosis of infection by the AIDS virus, HIV, in a patient population. Diagn Microbiol Infect Dis. 1987;6(3):267-271.
  20. Kanki PJ, Barin F, M’Boup S, et al. New human T-lymphotropic retrovirus related to simian T-lymphotropic virus type Ill (STLV-IllAGM). Science. 1986;232(4747):238-243.
  21. Clavel F, Guetard D, Brun-Vezinet F, et al. Isolation of a new human retrovirus from West African patients with AIDS. Science. 1986;233:343-346.
  22. Brook I. Approval of zidovudine (AZT) for acquired immunodeficiency syndrome. A challenge to the medical and pharmaceutical communities. JAMA. 1987;258(11):1517.
  23. Hersh BS, Popovici F, Apetrei RC. Aquired immunodeficiency syndrome in Romania. Lancet. 1991;338(8768):645-649.

Articole din ediţiile anterioare

STUDII ORIGINALE | Ediţia 3 / 2016

Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a microorganismelor izolate de la pacienţi cu afecţiuni bronhopulmonare, în Institutul „Marius Nasta“, în 2015

Adriana Moisoiu, Andrei-Alexandru Muntean, Mădălina-Maria Muntean, Andreea Tănase, Mădălina Preda, Octavian Costin Ioghen, Mihaela Roxana Ioghen, Silvana-Adelina Gheorghe, Dragoș Cosmin Zaharia, Mircea Ioan Popa, Miron Alexandru Bogdan

Infecțiile de căi respiratorii superioare și inferioare reprezintă cauza cea mai frecventă de solicitare a serviciilor medicale în comunitate(1). ...

16 august 2016
SINTEZE | Ediţia 3 55 / 2018

O scurtă istorie a descoperirii antibioticelor şi a evoluţiei rezistenţei la antibacteriene

Vasilica Ungureanu

Antibioticele, descoperirea revoluţionară a secolului XX, reprezintă în continuare principalul instrument în lupta împotriva infecţiilor bacteriene...

31 octombrie 2018
JOURNAL CLUB | Ediţia 2 54 / 2018

Supravegherea genomică a variantelor antigenice 4CmenB, Marea Britanie, 2010-2016

Andrei Alexandru

Neisseria meningitidis, o bacterie condiţionat patogenă, apare cu o rată de portaj la nivelul nazofaringelui de 10% şi o incidenţă de 0,5-1000 de c...

26 iunie 2018