Sondajul
M-am gândit să fac un mic sondaj în rândul medicilor, în această direcție. Chiar dacă acest sondaj nu poate ridica pretenții de cercetare riguroasă din multe motive, observațiile pot creiona o stare de fapt și, mai ales, pot sublinia tendințe sau anticipa noi modalități de cooperare în viitor. Nu mi-am propus o evaluare cantitativă făcută după rigori statistice, ci mai degrabă o explorare calitativă referitoare la așteptările medicilor români în ceea ce privește ajutorul pe care industria farmaceutică l-ar putea oferi în contextul prezent sau pe viitor.Întrebarea
Am adresat două întrebări deschise medicilor. În acest articol vom afla răspunsurile la prima dintre acestea: „Considerând contextul actual, legal, etic și moral, cum apreciați că ar putea companiile farmaceutice să vină în întâmpinarea necesităților dumneavoastră profesionale? Gândiți-vă la orice, de la mare/general la mic/concret sau nișat; poate fi vorba despre una sau mai multe idei.”Nu am vrut să fac un studiu cu răspunsuri preformate, pentru că am vrut să extragem opinia frustă, neinfluențată de tiparele nostre.
Respondenții
Răspunsurile (49 în total) au fost completate online și anonim, în perioada 29 decembrie 2016 - 15 ianuarie 2017.
Respondenții sunt medici cu care am colaborat de-a lungul timpului, dar și medici conectați pe Facebook, care s-au oferit voluntar să răspundă, după o prealabilă validare a faptului că sunt medici practicanți.
Concluzii
1. O schimbare de perspectivăCitind răspunsurile medicilor, a fost vizibilă o schimbare de optică referitoare la contractul medic – industrie farmaceutică. În unele cazuri, lucrurile au fost menționate mai nuanțat, în altele mai direct, așa cum a spus și acest medic:
„Eu agreez modalitățile prin care au făcut-o până acum, mai puțin obligativitatea de a prescrie doar medicamentul lor.”
Acum să intrăm în detalii!
2. Așchia nu sare departe de trunchi
Așa cum era de așteptat din partea unui grup de profesioniști format în ani lungi de studiu al unor idei și concepte dovedite, în care argumentul bate creativitatea, majoritatea medicilor și-au exprimat așteptările în mare măsură în concordanță cu practicile cunoscute. Cei mai mulți și-au dorit în continuare facilitarea prezenței lor la congrese și conferințe profesionale, atât naționale, cât și internaționale (21 dintre ei). În topul preferințelor au mai intrat:
- organizarea de cursuri, conferințe, simpozioane, programe de dezvoltare profesională, creditate sau nu cu puncte EMC (17);
- acces la reviste și publicații științifice (7) și furnizarea unor materiale informative (7).
3. …există nuanțe
Un număr mare de răspunsuri au fost nuanțate. La modul „am vrea sponsorizări pentru participarea la congrese, dar nu oricum”. O parte dintre medici au considerat că numărul de astfel de sponsorizări trebuie să fie limitat, alții au spus că să fie oferite doar celor care prezintă lucrări științifice la congrese, alții au spus că nu ar trebui să existe un contract între medic și companie, ci să existe un intermediar, cum ar fi asociație profesională sau spital. Iată câteva exemple:
„Dacă e vorba despre susținere financiară pentru formarea profesională a medicilor, în cazul în care companiile farma consideră că merită să se implice, presupun că singura variantă ar fi randomizat, dublu-orb. Noi facem o listă de congrese, companiile farmaceutice deschid un fond comun care acordă burse. Orice altceva, oricât ar fi de bine-venit, nu ar fi nici etic, nici moral; oricum, la congresele de specialitate ar fi prezente standurile firmelor interesate.”
Sau:
„Companiile farmaceutice pot dona sume de bani spitalelor și universităților pentru diferite activități destinate educării continue a cadrelor medicale sau a studenților, dar fără să aibă o legătură directă cu aceștia. Și fără a obliga persoanele respective în niciun fel (contract, înțelegere). Finanțează și atât. Fără intervenții, fără condiționări, fără obligații. Companiile ar putea finanța și cercetarea, dar fără niciun fel de intervenție în această direcție în procesul propriu-zis de cercetare. Exact cum fac fundațiile care donează pentru cercetare, se limitează la a finanța diferite proiecte și/sau studii, dar influența lor se sfârșește când decid cine primește banii.”
Sau:
„Cred că toată lumea trebuie să recunoască deschis rolul pozitiv al companiilor farmaceutice în tot ce reprezintă educație medicală continuă a medicilor și a farmaciștilor, iar acest rol trebuie să continue, într-un cadru legal care să nu ducă la interpretări și calomnii nejustificate. Este necesar un set de reglementări pentru sponsorizarea medicilor (persoane fizice) și a asociațiilor de profil (societăți medicale, fundații etc.), transparent și eventual cu limitări de număr (de exemplu, una, două conferințe pe an) (...)”.
În ceea ce privește accesul la publicații științifice, și aici există nuanțe. Unii medici par să se îndrepte către punerea la comun a unor resurse valoroase de care să beneficieze cât mai mulți dintre cei interesați:
- „sprijin financiar în obținerea accesului gratuit la articolele publicate în domeniu (nu neapărat individual, ci la nivel de instituție, departament), articole care pot fi accesate din rețelele internaționale (PUBMED, EBSCO etc.), sprijin financiar în achiziționarea de materiale de documentare (tratate, atlase etc.)”;
- „(…) finanțarea pentru abonamente la publicații medicale (direct sau mai bine către biblioteci, care apoi să poată da acces liber celor interesați de acele publicații)”.
„(…) De asemenea, în cadrul simpozioanelor sponsorizate de companiile farmaceutice ar fi bine să fie specificată clar în reglementări natura conținutului acestora (așa cum există reglementări pentru Rezumatul Caracteristicilor Produsului în cazul medicamentelor sau pentru reclamele TV), adaptată conferințelor științifice medicale, astfel încât să avem de-a face cu prezentarea unor date științifice livrate de specialiști, și nu reclamă comercială la un produs. Cred că este o greșeală a interzice sau, mai rău, a ne face că interzicem interacțiunea medicului sau a farmacistului practician cu companiile farmaceutice, deoarece acestea reprezintă furnizorii instrumentelor noastre de punere în practică a actului medical!”
4. Așteptări dincolo de obișnuit
Alte așteptări (între 1-3 menționări) au fost:
- aparatură, în special în zonele defavorizate și în rural, donații de produse
- burse sau internship
- premieri pentru performanță
- sprijin pentru cercetare (dar, și aici, fără imixtiuni)
- educație și materiale educative pentru pacienți
- cărți, manuale
- susținerea diferitelor asociații ale medicilor
- profilaxie și ajutor în depistarea precoce a bolilor
- facilitarea accesului la baze de date, metaanalize, ghiduri.
- platforme și programe de e-learning
- plata taxelor pentru publicarea articolelor științifice (la reviste importante)
- organizarea de competiții naționale (de exemplu, „Cel mai indexat articol”)
- premierea unor performanțe speciale
- sprijinirea unor activități civice ale medicilor
- organizarea unor webinare: „Sprijinind acțiuni independente (și, în primul rând, nelegate de «greii» din Sănătate sau din industria farmaceutică), prin care să dovedească sprijin pentru valoare, adevăr, corectitudine. Că se finanțează întruniri naționale e bine, dar câtă știință se produce acolo? Se finanțează inițiativele «greilor», fără alt criteriu de selecție decât că sunt inițiativele unor lideri de opinie (fabricați de industria farmaceutică). Hai să vedem premierea articolului cu cele mai multe citări internaționale... hai să vedem competiție națională de proiecte de cercetare finanțată de farma... hai să vedem prioritate la sponsorizare pentru autorii de lucrări...”.
5. Și un „NU” radical! De fapt, mai mulți de „NU”!
Fie că a fost scris detaliat, ca în exemplul următor, fie doar tangențial - de exemplu, faptul că este foarte greu în condițiile de legislație actuală ori că singurul mod de a ajuta este acela de a face produsele mai accesibile pacienților -, unu din zece medici s-a pronunțat împotriva oricărui ajutor imaginabil din partea acestei industrii.
„Orice legătură directă între medic și companiile farmaceutice este foarte greu de păstrat într-un perimetru legal, etic și moral. Necesitățile noastre profesionale nu ar trebui nicidecum să depindă de companiile farmaceutice. Este un fel de condiționare reciprocă și subordonare ulterioară univocă ce degenerează ușor în ilegitim și amoral.”