O înţelegere clară a rolului şi amplorii relative a bolilor, a cauzele subiacente, precum şi intervenţiile eficiente şi accesibile trebuie să ghideze politicile şi programele de dezvoltare a stării de sănătate la nivel populaţional.

De-a lungul secolelor, calitatea sănătăţii a cunoscut o creştere semnificativă. Acest lucru a fost posibil datorită cercetărilor susţinute şi continue în domeniul medical, dezvoltate pe mai multe paliere, care au identificat principalele etiologii ce afectează populaţii extinse. În egală măsură, au fost identificate şi modalităţi prin care pot fi furnizate tehnologii sau pot fi concepute programe de sănătate cu scopul de a reduce riscul de boală în rândul celor deja afectaţi sau al celor expuşi riscurilor.

În timp ce monitorizarea şi analiza stării de boală, dar şi analiza şi monitorizarea morbidităţii şi mortalităţii la nivel populaţional au fost realizate în mare parte prin studii demografice, multe din datele ştiinţifice privind etiologia bolilor au provenit din cercetări în domenii care se concentrează pe analiza la nivel micro – epidemiologie şi fiziologie, de exemplu. Prin însăşi natura lor, aceste studii au cuantificat riscurile în populaţia studiată, identificând şi caracteristicile lor specifice. Acest corp de cunoştinţe a avut o aplicaţie extraordinară în reducerea evoluţiei de la risc la boală per se la multe populaţii – de exemplu, de la fumat la cancerul pulmonar, de la deficienţa de iod la cretinismul endemic.

Domeniul de aplicare al analizei factorilor de risc pentru sănătate se referă la cei mai importanţi factori de risc pentru sănătate, care sunt abordaţi de diverse domenii de cercetare ştiinţifică. Se poate spune că există sute de expuneri la factori de risc dăunători sănătăţii şi, pe de altă parte, există implicaţii importante ale acestora pentru o mai bună gestionare a bolilor ca „povară” în întreaga lume.

Analiza factorilor de risc într-un ca­dru analitic comun, utilizând metode com­pa­rabile cu alte modele de bună prac­tică, asigură coerenţă şi comparabi­li­tate în evaluarea şi utilizarea dovezilor ştiin­ţifice privind riscurile majore pentru sănătate. În aceeaşi măsură, lipsa de date şi/sau cunoştinţe identificate prin analiza factorilor de risc ilustrează do­me­nii-cheie ale cercetării ştiinţifice ne­ce­sa­re pentru a informa mai bine poli­ti­cile şi programele care urmăresc preveni­rea bolilor prin reducerea expunerii la factorii de risc.

Definirea fiecărui factor de risc se bazează pe disponibilitatea dovezilor ştiinţifice privind prevalenţa şi efectele acestora asupra sănătăţii în diferite părţi ale lumii. Având în vedere interrelaţiile strânse dintre dietă, exerciţiile fizice şi riscurile fiziologice, pe de o parte, sau dintre apă, salubritate şi igiena personală, pe de altă parte, definiţia exactă a ceea ce este un „factor de risc” necesită o atenţie deosebită.

Numeroase politici şi programe de sănătate se adresează mai multor factori de risc simultan, motivând o evaluare a bolii ca „povară” din perspectiva unor multipli factori de risc. Accentul pe expunerile şi riscurile comune este deosebit de important, deoarece bolile şi injuriile sunt aproape întotdeauna cauzate de mai mulţi factori de risc, care pot acţiona împreună asupra proceselor patologice sau pot avea efecte mediate unul prin celălalt.

Pentru deciziile politicilor de sănătate şi alcătuirea de programe de sănătate, trebuie luate în considerare palierele extinse de date, începând cu analiza expunerii la risc în copilărie, prin lipsa sau refuzul imunizării, dar şi a subnutriţiei materne, care provoacă în mod colectiv o proporţie semnificativă din povara bolilor infecţioase din copilărie la nivel mondial. Abordarea diferiţilor factori de risc raportaţi la populaţia adultă – de exemplu, exerciţii fizice, supraponderalitate şi obezitate, sau niveluri suboptime de colesterol – poate conduce la considerarea unor factori de risc tradiţionali, alături de alţi factori de risc care pot fi etichetaţi ca nontradiţionali, de exemplu, apolipoproteina A şi B, proteina C înalt sensibilă, homocisteina etc. Substanţele care dau dependenţă, alături de sănătatea sexuală şi reproductivă, stilul de viaţă şi riscurile comportamentale majore, larg răspândite în multe societăţi, în ciuda faptului că au făcut obiectul cercetărilor ştiinţifice extinse şi al intervenţiei în sănătatea publică timp de decenii, prezintă o altă serie de procese complexe în cuantificarea riscului.

Cu toate dovezile ştiinţifice existente, este important să se acorde o prioritate mult mai mare cercetării medicale, care identifică în mod fiabil şi mai relevant potenţialul de prevenire a bolilor, de identificare şi management al factorilor de risc, inclusiv informaţii despre expuneri şi riscuri în rândul fenotipurilor populaţionale. Concentrarea preo­cu­părilor asupra persoanelor cu risc ridicat nu duce la modificarea cau­ze­lor ce stau la baza bolii, se bazea­ză pe capacitatea discriminatorie adecvată de a prezice bolile viitoare şi necesită un screening continuu şi costisitor pentru noii indivizi cu risc crescut. În contrast, strategiile bazate pe analize populaţionale care încearcă să schimbe întreaga distribuţie a factorilor de risc au potenţialul de a controla incidenţa acestora la nivel populaţional. Astfel de strategii urmăresc să facă din comportamentele sănătoase şi expunerile reduse o normă socială şi, astfel, riscul de boală să devină mai mic în întreaga populaţie.