În lupta politică se pare că nu există reguli. Puterea trebuie cucerită şi păstrată indiferent cu ce mijloace şi fără nicio grijă faţă de consecinţe. Această luptă s-a extins şi în mediul online. Preşedintele SUA îşi atacă oponenţii politici şi partenerii comerciali deopotrivă pe twitter. Un politician român aflat la putere a discreditat un cetăţean care-l contesta publicându-i fişa medicală pe facebook. N-o avea politica reguli, dar medicina are, şi încă foarte vechi, iar ele se aplică şi în mediul online. Cum a ajuns acea fişă medicală în posesia politicianului? Probabil că justiţia va lămuri cazul, chiar dacă nu va reuşi să impună o conduită civilizată politicienilor. Pentru noi, medicii, problema relevată de acest incident este relaţia dintre social media şi medicină. Există limite? Există reguli?

Pentru medicina românească, intrarea în epoca social media a însemnat o înfrângere. Am pierdut lupta cu mişcările antivacciniste, în primul rând, în mediul online. Decesele de rujeolă au venit abia după aceea. Până să afle politicienii de fake news, acestea au fost răspândite agresiv de antivaccinişti şi, cuplate cu ignoranţa consumatorilor, au avut efect letal. Ca medic, mă întreb ce au învăţat acei părinţi la şcoală de ajung să creadă orice prostie de pe facebook? Ca psiholog (amator), recunosc că, de fapt, oamenii nu se instruiesc pe social media, ci doar interacţionează emoţional. Stimulii emoţionali trebuie să genereze un răspuns rapid, concretizat într-un click ce este memorat şi numărat, vândut apoi pe bani grei firmelor de publicitate. Sentimentele nu sunt verbalizate, ci ilustrate printr-un emoticon. Această facilitate a fost introdusă pentru ca tocmai clientul să nu apuce să verbalizeze ce simte deoarece verbalizarea este primul pas spre analiză, iar analiza nu ştii niciodată unde te duce.

Evgeni Morozov îşi punea două întrebări privind Internetul: cum ne schimbă modul de a gândi şi cine gândeşte? La prima întrebare, răspunsul este că arhitectura site-urilor de socializare şi modelul lor de business ne izolează într-o bulă cognitivă, în care trăim un prezent continuu. Căutările şi poftele noastre sunt contabilizate şi suntem îndopaţi cu informaţii de aceeaşi natură. Printr-o buclă de feedback pozitiv intrăm într-o bulă cognitivă. Dacă eşti ecologist, devii şi mai ecologist, dacă eşti antivaccinist, devii şi mai antivaccinist. Programul alege în locul tău, iar tu vei fi redus la starea de animal emoţional (vezi şi articolul Melindei Boroş − „Miturile” psihologiei populare, din acest număr al revistei). Devii un câine de companie pe lângă care câinele de vânătoare este un geniu! La a doua întrebare, răspunsul este mult mai abrupt: pe Internet gândesc cei care gândeau şi înainte de Internet, adică elitele profesionale şi intelectuale.

În 2011, Morozov prevedea apariţia unui lumpenproletariat (în sensul marxist) al Internetului. Masele de utilizatori vor fi atrase în bârfe digitale, jocuri video, bloguri populiste şi xenofobe. Ei vor ignora cu voioşie site-urile ştiinţifice, culturale şi enciclopediile digitale. Această prăpastie se va adânci şi va duce spre tensiuni sociale crescânde.

Ce putem face noi, ca medici, pentru ca informaţia medicală corectă să ajungă la cunoştinţa pacienţilor noştri? Să comunicăm direct cu ei în mediul pe care ei îl preferă. Cabinetul medical nu mai este de mult locul exclusiv de comunicare între medic şi pacient. Cine dintre noi nu a fost tocat mărunt cu întrebări pe la vreo petrecere când s-a aflat că suntem medici? În practica mea, cel puţin un sfert din solicitările pacienţilor nu necesită o întâlnire faţă în faţă. Un sfat sau o lămurire pot fi foarte bine date pe e-mail, messenger sau Whats App. De aici încolo însă încep problemele. Mulţi medici consideră îndreptăţit că e-mailul te expune riscului de malpraxis. Poţi fi acuzat: că nu ai răspuns prompt, că nu ai examinat pacientul sau că răspunsul a fost redactat neglijent şi cu erori. Pe de altă parte, e-mailul poate consolida relaţia cu pacientul, îi poate ameliora starea şi, în plus, reduce aglomeraţia la cabinet. Asociaţia Americană de Informatică Medicală consideră că e-mailul nu trebuie folosit pentru a iniţia relaţia medic – pacient, ci doar să completeze întâlnirile directe, personale. Desigur, mai rămâne şi întrebarea: cine şi cum plăteşte consultaţia online? Pe facebook lucrurile sunt şi mai periculoase. Nu ai cum să anticipezi ce pacient va avea acces la postările grupului tău de prieteni. Nu ai cum să anticipezi reacţiile pacientului la comentariile şi postările foarte personalizate ale tale şi ale prietenilor tăi. Doi autori americani, Mostaghimi şi Crotty, propun în Annals of Internal Medicine ca medicii să aibă în mediul online o dublă cetăţenie – una profesională publică şi una personală privată, iar între cele două să evite conexiunile. În plus, secretul profesional se aplică neştirbit şi mediului online, cu toate componentele sale.

În România, medicina online, deşi a debutat cu o înfrângere, s-a dezvoltat binişor. Majoritatea societăţilor medicale de specialitate au site-uri bune, unii medici ţin bloguri excelente, cursurile online le vor depăşi în curând pe cele clasice, iar MedicHub devine pe zi ce trece centrul de greutate al informaţiei medicale. Comunităţile online, cum este cea a medicilor de familie din SNMF, le permit participanţilor să pună orice întrebare clinică sau administrativă şi în cel mult câteva minute să primească răspunsul unui coleg mai experimentat. În ceea ce priveşte pacienţii, am putea să-i ajutăm cu informaţii foarte practice. De exemplu, o aplicaţie ar putea să le spună ce laboratoare mai au fonduri pentru analize sau ce clinici de imagistică mai fac programări pentru asiguraţi. O altă aplicaţie ar putea să le arate ce medici specialişti din zona lor de rezidenţă fac vizite la domiciliu. Această „muncă la domiciliul clientului” este probabil cea mai solicitantă activitate pentru medicii din asistenţa primară. Disconfortul tehnic al medicului şi presiunea psihologică la care e supus sunt maxime (vezi şi articolul lui Marius Mărginean –Geanta medicului, din cuprinsul revistei). Nu în ultimul rând, Colegiul Medicilor va trebui să reflecteze la toate implicaţiile mediului online asupra practicii medicale. Depinde numai de noi dacă acesta va fi un mediu prietenos sau nu.