Rezidențiatul reprezintă a doua etapă obligatorie, deosebit de importantă în procesul de formare a unui medic. La absolvirea facultății de Medicină se presupune că avem un bagaj de cunoștințe generale mai mult sau mai puțin bogat, în funcție de interesul manifestat de fiecare pe parcursul celor șase ani. Pregătirea în cursul Rezidențiatului înseamnă însă însușirea unor informații, aptitudini și atitudini fără de care reușita educațională poate fi pusă la îndoială.
Relația discipol - maestru constituie fundamentul întregului proces de pregătire, iar înțelegerea și însușirea personalizată a acestor trei concepte (informație, aptitudine, atitudine) pot asigura succesul pregătirii tinerilor viitori medici, astfel încât aceștia să fie capabili să-și onoreze sarcinile și atribuțiile ce le revin cu competență și rigurozitate. Rezultatele procesului de învățare vor fi cu atât mai evidente, cu cât ne vom afla în fața unui grup de sarcini și de obiective cărora trebuie să le facem față, și pentru aceasta va trebui să ne adaptăm, să le ierarhizăm și să le rezolvăm. Procesul prin care se poate asigura reușita este îndelung și complex, implică acumulare de informații (sfera cognitivă), însușirea unor aptitudini (sfera psihosomatică) și adoptarea unor atitudini (sfera afectivă). Procesul de învățare ar trebui să le permită discipolilor să se focalizeze pe partea importantă a unui subiect, iar rolul maestrului este de a-i îndruma, de a le da indicații despre calea de urmat și de a-i supraveghea în drumul spre reușită. Dacă la finalul procesului de învățare învățăcelul reușește să-și îndeplinească menirea și să se achite cu succes, dar și cu plăcere de sarcinile ce-i stau în față, reprezintă o reușită a lui, dar în aceeași măsură și a maestrului.
Informația (sfera cognitivă) reprezintă putere, acumulare de date, cunoștințe, observații care se stochează în memorie într-un mod conștient atunci când este vorba despre informația reală. Pentru a putea accesa și utiliza această informație sunt necesare procese adiționale, crearea unor corelații cu fapte anterioare, abilitate individuală de a organiza faptele și informațiile, dându-le un sens logic și o însemnătate specială. Fiecare informație nouă va amplifica cunoștințele și prin legăturile stabilite cu alte informații și experiențe anterioare va putea fi evaluată și utilizată în modul cel mai avantajos.
Aptitudinile (sfera psihomotorie) sunt, pe de o parte, native și țin de personalitatea fiecăruia, pe de altă parte, pot fi dobândite prin învățare, educație și apoi perfecționate prin experiența proprie. De cealaltă parte, profesorul trebuie să posede abilități didactice remarcabile și să fie el însuși un exemplu pentru elevii săi; un profesor bun va găsi întotdeauna calea cea mai bună de comunicare cu elevii săi și va încerca nu doar să le împărtășească din cunoștințele sale, ci mai presus de toate va încerca să stimuleze gândirea, creativitatea, setea de cunoaștere a discipolilor săi. Poate că înainte de a te gândi să dai la facultatea de Medicină ar fi bine să te evalueze cineva, sau măcar tu însuți, dacă asta îți dorești cu adevărat să faci, dacă ai acele câteva minime lucruri necesare pentru a fi un medic bun. Ulterior, formarea și perfecționarea aptitudinilor vor urma un curs firesc și deloc anevoios dacă practici medicina de plăcere.
În sfârșit, vorbind despre sfera afectivă, ne întrebăm adesea: care atitudine ar fi cea mai potrivită pentru a fi un medic bun? Atitudinea este rezultatul unui proces complex, ce implică factori etnici, educaționali, culturali, religioși, influențe ale mediului și anturajului și consecințe ale propriei experiențe. Învățăm din experiențe plăcute sau neplăcute, depinde de fiecare dintre noi modul în care interpretăm și interacționăm cu ceilalți. Atitudinea reprezintă, de fapt, seturi complexe de comportamente, care au la bază o scară a valorilor unică pentru fiecare, ce poate suferi influențe mai mult sau mai puțin evidente în urma interacțiunii cu cei din jur.
În concluzie, pentru a deveni un bun medic, ai nevoie de informații, pe care le acumulezi de-a lungul întregii vieți și pe care trebuie să știi unde să le cauți și cum să le selectezi, de aptitudini, pe care în cea mai mare parte le dobândești prin educație și experiență, și nu în ultimul rând de atitudine, rezultanta educației, culturii și interacțiunii cu ceilalți. Dacă te consideri norocos și posezi toate atuurile, înseamnă că nu ai greșit atunci când ai ales cariera de medic.
Relația discipol - maestru constituie fundamentul întregului proces de pregătire, iar înțelegerea și însușirea personalizată a acestor trei concepte (informație, aptitudine, atitudine) pot asigura succesul pregătirii tinerilor viitori medici, astfel încât aceștia să fie capabili să-și onoreze sarcinile și atribuțiile ce le revin cu competență și rigurozitate. Rezultatele procesului de învățare vor fi cu atât mai evidente, cu cât ne vom afla în fața unui grup de sarcini și de obiective cărora trebuie să le facem față, și pentru aceasta va trebui să ne adaptăm, să le ierarhizăm și să le rezolvăm. Procesul prin care se poate asigura reușita este îndelung și complex, implică acumulare de informații (sfera cognitivă), însușirea unor aptitudini (sfera psihosomatică) și adoptarea unor atitudini (sfera afectivă). Procesul de învățare ar trebui să le permită discipolilor să se focalizeze pe partea importantă a unui subiect, iar rolul maestrului este de a-i îndruma, de a le da indicații despre calea de urmat și de a-i supraveghea în drumul spre reușită. Dacă la finalul procesului de învățare învățăcelul reușește să-și îndeplinească menirea și să se achite cu succes, dar și cu plăcere de sarcinile ce-i stau în față, reprezintă o reușită a lui, dar în aceeași măsură și a maestrului.
Informația (sfera cognitivă) reprezintă putere, acumulare de date, cunoștințe, observații care se stochează în memorie într-un mod conștient atunci când este vorba despre informația reală. Pentru a putea accesa și utiliza această informație sunt necesare procese adiționale, crearea unor corelații cu fapte anterioare, abilitate individuală de a organiza faptele și informațiile, dându-le un sens logic și o însemnătate specială. Fiecare informație nouă va amplifica cunoștințele și prin legăturile stabilite cu alte informații și experiențe anterioare va putea fi evaluată și utilizată în modul cel mai avantajos.
Aptitudinile (sfera psihomotorie) sunt, pe de o parte, native și țin de personalitatea fiecăruia, pe de altă parte, pot fi dobândite prin învățare, educație și apoi perfecționate prin experiența proprie. De cealaltă parte, profesorul trebuie să posede abilități didactice remarcabile și să fie el însuși un exemplu pentru elevii săi; un profesor bun va găsi întotdeauna calea cea mai bună de comunicare cu elevii săi și va încerca nu doar să le împărtășească din cunoștințele sale, ci mai presus de toate va încerca să stimuleze gândirea, creativitatea, setea de cunoaștere a discipolilor săi. Poate că înainte de a te gândi să dai la facultatea de Medicină ar fi bine să te evalueze cineva, sau măcar tu însuți, dacă asta îți dorești cu adevărat să faci, dacă ai acele câteva minime lucruri necesare pentru a fi un medic bun. Ulterior, formarea și perfecționarea aptitudinilor vor urma un curs firesc și deloc anevoios dacă practici medicina de plăcere.
În sfârșit, vorbind despre sfera afectivă, ne întrebăm adesea: care atitudine ar fi cea mai potrivită pentru a fi un medic bun? Atitudinea este rezultatul unui proces complex, ce implică factori etnici, educaționali, culturali, religioși, influențe ale mediului și anturajului și consecințe ale propriei experiențe. Învățăm din experiențe plăcute sau neplăcute, depinde de fiecare dintre noi modul în care interpretăm și interacționăm cu ceilalți. Atitudinea reprezintă, de fapt, seturi complexe de comportamente, care au la bază o scară a valorilor unică pentru fiecare, ce poate suferi influențe mai mult sau mai puțin evidente în urma interacțiunii cu cei din jur.
În concluzie, pentru a deveni un bun medic, ai nevoie de informații, pe care le acumulezi de-a lungul întregii vieți și pe care trebuie să știi unde să le cauți și cum să le selectezi, de aptitudini, pe care în cea mai mare parte le dobândești prin educație și experiență, și nu în ultimul rând de atitudine, rezultanta educației, culturii și interacțiunii cu ceilalți. Dacă te consideri norocos și posezi toate atuurile, înseamnă că nu ai greșit atunci când ai ales cariera de medic.