Stai întins bine-mersi pe canapea şi urmăreşti serialul preferat. Peste câteva clipe te trezeşti în bucătărie şi nu-ţi aminteşti ce cauţi acolo. Nu te speria, nu e debut de Alzheimer. Lapsusurile sunt banale şi frecvente şi ne arată limitele minţii noastre, mai exact ale memoriei de lucru.
Memoria de lucru este cea care înmagazinează informaţia pe termen scurt, adică impresiile, gândurile şi evenimentele care trec prin conştiinţa noastră în cursul zilei în timp ce noi ne vedem de treabă. Încă din anii 1950, psihologul George Miller a dovedit că creierul nostru poate reţine simultan şapte informaţii. Cercetări mai recente şi mai riguroase au coborât limita la maximum patru. Cantitatea de informaţie care intră în mintea noastră în orice moment se numeşte încărcătură cognitivă. Când încărcătura cognitivă depăşeşte capacitatea memoriei de lucru, abilităţile noastre intelectuale o dau în bară. Informaţiile intră şi ies din mintea noastră cu aşa o viteză, încât nu reuşim să le reţinem. (De aceea nu-ţi aminteşti ce cauţi în bucătărie.) Informaţiile dispar înainte să avem ocazia să le transferăm în memoria de lungă durată şi să le transformăm în cunoaştere. Ne amintim mai puţine lucruri, iar capacitatea de a gândi critic şi conceptual scade. O memorie de lucru supraîncărcată ne face să fim mai neatenţi, mai „distraţi”. Cum spune cercetătorul Torkel Klingberg, „trebuie să ne amintim pe ce trebuie să ne concentrăm”.
Psihologii care se ocupă de educaţia copiilor folosesc de mult conceptul de încărcătură sau sarcină cognitivă pentru a proiecta şi evalua tehnici pedagogice. Ei ştiu că dacă dai unui elev prea multă informaţie, prea repede, înţelegerea scade şi procesul de învăţare suferă. Din păcate, uităm aceste adevăruri când navigăm pe Internet şi pe reţelele de socializare. Suntem inundaţi de informaţii, dar cunoaşterea limitelor memoriei de lucru ne-ar putea ajuta să ne îmbunătăţim memoria şi judecata. Dacă suntem conştienţi de cât de redusă e capacitatea noastră, am putea controla influxul de informaţii ca să extragem beneficiul maxim. Adică, navigând la pas, aflăm mai multe. Desigur, stimularea dată de conectarea permanentă la reţele este excitantă şi chiar plăcută. Dar să ne amintim că, atunci când vine vorba de funcţionarea creierului, încărcătura informaţională excesivă devine povară cognitivă, iar creierul nu o poate duce. Când ai de rezolvat o chestiune importantă sau complicată, e bine să scazi la minimum fluxul informaţional şi deci încărcătura cognitivă. La fel când te relaxezi şi vrei să savurezi ceva!