Probioticele şi importanţa lor în sănătatea umană

Introducere

Probioticele au început să fie recunoscute şi studiate încă de la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900. Acest lucru evidenţiază o recunoaştere din ce în ce mai mare a rolului probioticelor, al căror mod de acţiune se bazează în mare parte pe o îmbunătăţire a compoziţiei şi a funcţiei microbiotei intestinale umane, în modularea activităţilor metabolice ale microbiotei intestinale umane şi în reglarea sistemului imunitar, îmbunătăţind sănătatea gazdei.

Există o lungă istorie a consumului uman de probiotice (în special lactobacili şi bifidobacterii), fie sub forma componentelor naturale ale alimentelor, fie ca alimente fermentate. În anul 76 î.Hr., istoricul roman Plinius a re­co­man­dat ingestia produselor lactate fermentate unui pa­cient care avea gastroenterită⁽¹⁾. În 1900, Tissier a reco­mandat adăugarea de bifidobacterii la dieta sugarilor care sufereau de diaree, susţinând că bifidobacteriile înlocuiesc bacteriile de putrefacţie care cauzează această afecţiune^(2,3). În 1907, Metchnikoff a observat că locuitorii din Munţii Caucaz beau zilnic iaurt fermentat. El a descoperit că alterarea echilibrului microbian intestinal are efecte asupra sănătăţii şi a propus consumul de iaurt care conţine Lactobacillus, având ca rezultat o scădere a bacteriilor producătoare de toxine în intestin şi o creştere a longevităţii gazdei^(4,5). Shaper şi colab. (1963) şi mai târziu Mann (1974) au observat o reducere a colesterolului seric după consumul unor cantităţi abundente de lapte fermentat cu Lactobacillus sălbatic şi/sau Bifidobacterium^(6,7). Microbiota intestinală, precum şi efectele probioticelor au fost şi sunt larg studiate de către cercetători din multe domenii ale sănătăţii umane.

Probioticele – definiţie

În 1989, Fuller a definit termenul de probiotic drept „un supliment alimentar microbian viu, care afectează în mod benefic gazda prin îmbunătăţirea echilibrului intestinal”. Termenul „probiotic” provine din cuvântul grecesc care înseamnă „pentru viaţă”⁽⁸⁾. Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) definesc probioticele drept „microorganisme vii, care atunci când sunt administrate în cantităţi adecvate conferă un beneficiu pentru sănătatea gazdei”⁽⁹⁾. Deci, probioticele sunt microorganisme vii (bacterii şi fungi) care pot fi descrise drept „bune” sau „prietenoase”. Aceşti microbi nu sunt dăunători şi pot aduce beneficii sănătăţii unei persoane; aceste microorganisme se dezvoltă rapid în interiorul corpului, în zone precum intestinul subţire şi colonul. Administrarea de probiotice poate ajuta la construirea şi refacerea bacteriilor sănătoase din intestin şi la promovarea sănătăţii digestive.

Un sistem digestiv căruia îi lipsesc aceste bacterii utile sau care are o creştere excesivă a bacteriilor dăunătoare se află într-o stare de dezechilibru denumită disbioză. Acest lucru poate duce la dereglări ale sistemului digestiv şi poate creşte riscul pentru diverse patologii la acest nivel. În acelaşi timp, se ştie deja că o floră intestinală (microbiom sau microbiotă) sănătoasă este în mare măsură responsabilă pentru sănătatea generală a gazdei; microbiomul intestinal poate influenţa, prin activităţile sale metabolice colective şi prin interacţiunile cu gazda, atât fiziologia normală a organismului uman, cât şi susceptibilitatea acestuia la boli.

Probioticele sunt diferite de prebiotice. Prebioticele sunt nutrienţi care ajută la stimularea creşterii sau activităţii bacteriilor utile organismului uman. Probioticele şi prebioticele, al căror mod de acţiune se bazează în mare parte pe o îmbunătăţire a compoziţiei şi a funcţiei microbiomului intestinal uman, sunt considerate suplimente alternative pentru modularea activităţilor metabolice ale acestui microbiom şi pentru reglarea sistemului imunitar, îmbunătăţind sănătatea gazdei.

Cele mai frecvente tipuri de probiotice

Probioticele conţin o varietate de microorganisme, dintre care cele mai comune provin din:

• două genuri bacteriene – Lactobacillus (se poate găsi în iaurt şi alte alimente fermentate) şi Bifidobacterium (există în unele produse lactate);

• o specie de fungi – Saccharomyces boulardii.

Tulpinile cele mai frecvente din genul Lactobacillus includ: L. salivarius, L. acidophilus, L. paracasei, L. fermen­tium, L. brevis, L. casei, L. sakei. Dintre speciile care apar­ţin genului Bifidobacterium, cele mai frecvente sunt: B. bifidum, B. longum, B. breve, B. animalis.

Food and Drug Administration (FDA-USA) reglementează probioticele ca suplimente alimentare, nu ca medicamente. Spre deosebire de companiile farmaceutice, producătorii de suplimente probiotice nu trebuie să demonstreze că produsele lor sunt sigure sau că funcţionează. Însă cercetările în domeniul probioticelor cresc într-un ritm exponenţial, astfel încât probioticele rămân un domeniu interesant de studiat.

Cum pot fi prezentate probioticele?

Probioticele pot fi utilizate sub două forme:

• Alimente probiotice. Unele alimente pot conţine în mod natural probiotice, în timp ce unele companii le pot adăuga la produse în timpul procesului de fabricaţie. Alimentele fermentate şi lactatele sunt surse comune de probiotice. Acestea includ: brânzeturi maturate (cum ar fi caşcaval sau mozzarella), iaurt, lapte bătut, chefir, varză murată, legume murate, produse din soia fermentate. Însă nu toate iaurturile sau alimentele fer­men­tate conţin culturi vii şi active. Exemple de ali­men­te fermentate care nu au probiotice: bere, ciocolată, pâine cu maia, sos de soia, vin. Acestea din urmă suferă o prelucrare suplimentară (ex.: coacerea, filtrarea sau pasteurizarea) care inactivează culturile vii.

• Suplimente probiotice. Pot conţine diferite con­cen­traţii din diferite tulpini microbiene. Acestea sunt de obicei disponibile sub formă de capsule. Suplimentele sunt o modalitate simplă de a obţine cantităţi mari de microbi sănătoşi în organism. Cu toate acestea, este important să se respecte instrucţiunile producătorului şi să se administreze doza corectă.

Beneficii ale utilizării probioticelor

Probioticele pot avea mai multe beneficii datorită modului în care interacţionează cu organismul uman. Beneficiile potenţiale ale probioticelor au fost observate în tratamentul sau prevenirea bolilor digestive, a infecţiilor vaginale şi urinare, a cancerului de vezică urinară sau colorectal, a eczemei la copil etc.

Principalele avantaje ale utilizării probioticelor se concentrează pe sprijinirea florei intestinale şi a să­nă­tă­ţii digestive (îmbunătăţirea sănătăţii microbiomului intestinal, restabilirea echilibrului microbiomului după o boală sau tratament), precum şi pe sprijinirea sistemului imunitar⁽¹⁰⁾. S-a observat că probioticele au un rol important în tratamentul sau prevenirea diferitelor forme de diaree: diareea infecţioasă sporadică, diareea acută apoasă, diareea cauzată de rotavirus sau de Clostridium difficile, diareea călătorului⁽¹¹⁾. De asemenea, pot avea un rol în ameliorarea sindromului de intestin iritabil sau a bolii inflamatorii a intestinului^(12,13), a colitei ulcerative, a bolii Crohn, în diverticulită etc. Unele studii⁽¹⁴⁾ notează beneficiile administrării probioticelor în ceea ce priveşte microbiota şi motilitatea intestinală, consistenţa scaunului, sănătatea vaginală, dar şi sănătatea sistemului imunitar.

Se consideră că probioticele sprijină imunitatea prin stimularea apărării naturale a organismului şi prin căptuşirea intestinelor cu un strat protector de bacterii benefice care împiedică microorganismele patogene din intestin să dăuneze organismului. Cercetările arată că probioticele susţin sănătatea digestivă prin producerea de enzime specifice necesare în digestia alimentelor şi ajută la descompunerea substanţelor alimentare. Se crede că probioticele îmbunătăţesc absorbţia vitaminelor şi mineralelor în fluxul sanguin şi chiar produc vitamine din complexul B şi vitamina K.

Probioticele pot fi utile şi pentru menţinerea să­nă­tă­ţii urogenitale. Tulpinile dominante din cadrul mi­cro­florei vaginale aparţin genului Lactobacillus, care de­ter­mi­nă un pH acid ce împiedică supravieţuirea microorganismelor patogene. Dar această microfloră poate fi dezechilibrată de o serie de factori, inclusiv antibiotice, spermicide şi pilule contraceptive. Tratamentul probiotic poate restabili echilibrul microflorei în vaginoza bacteriană sau infecţiile fungice, dar poate avea efect benefic şi în infecţiile tractului urinar sau în recurenţa cancerului de vezică urinară.

Unele studii susţin că microbiomul intestinal ar putea afecta sistemul nervos şi modul în care oamenii gândesc şi simt. Constatările sugerează că probioticele ar putea sprijini într-o zi tratamentul problemelor de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea şi depresia, şi, eventual, unele afecţiuni neurologice⁽¹⁵⁾. Au fost ur­mă­rite efectele comportamentale la diferite specii ale mi­cro­biotei. Astfel, s-a observat că diferiţi germeni din speciile Lactobacillus şi Bifidobacterium pot atenua anxie­tatea şi simptomele asemănătoare cu depresia, inclusiv la oameni^(16-22). Speciile particulare de Lactobacillus pot îmbunătăţi, de asemenea, interacţiunile sociale la şoa­recii stresaţi⁽²³⁾.

Mai multe studii au arătat că probioticele joacă un rol important în ameliorarea diabetului zaharat de tip 2 (DZ2)^(24,25). Studiile au arătat că anumite probiotice (Lactobacillus lactis, Bifidobacterium) secretă un analog al insulinei şi promovează efectul biologic aşteptat asupra adipocitelor-ţintă atât la om, cât şi la animale⁽²⁶⁾. Asemi şi colab.⁽²⁷⁾ au demonstrat efectele suplimentelor orale de probiotice asupra problemelor metabolice, a proteinei C reactive de înaltă sensibilitate (hs-CRP) şi a stresului oxidativ în DZ2. În acest studiu randomizat, în paralel cu un lot de control placebo, au administrat unui lot de pacienţi, timp de opt săptămâni, un supliment oral care a cuprins şapte tulpini viabile şi uscate prin congelare din genurile Lactobacillus şi Bifidobacterium: L. acidophilus, L. casei, L. rhamnosus, L. bulgaricus, B. breve, B. longum şi Streptococcus thermophilus. Rezultatele au indicat că administrarea de multiprobiotice a dus la o reducere sem­ni­fi­cati­vă a glucozei plasmatice, comparativ cu grupul pla­ce­bo. Yadav şi colaboratorii au demonstrat că ad­mi­nis­trarea de probiotice L. acidophilus şi L. casei în iaurt a întârziat în mod semnificativ debutul intoleranţei la glu­co­ză, hiperglicemia, hiperinsulinemia şi dislipidemia şi a scăzut stresul oxidativ la şobolani alimentaţi cu fructoză ridicată⁽²⁸⁾.

De asemenea, probioticele joacă un rol important în ameliorarea bolilor cardiovasculare (BCV) prin reducerea colesterolului seric total, a lipoproteinei cu densitate mică (LDL-colesterol, sau „colesterolul rău”), a trigliceridelor şi a inflamaţiei sau a creşterii lipoproteinei de înaltă densitate (HDL-colesterol sau „colesterolul bun”)^(29-31). Intervenţia nutriţională şi stilul de viaţă sănătos constituie părţi importante ale gestionării BCV. Pacienţii cu hipercolesterolemie pot evita utilizarea medicamentelor care scad colesterolul prin practicarea controlului alimentar sau prin administrarea de probiotice şi/sau prebiotice. Studii convingătoare au arătat că probioticele consacrate au efecte hipocolesterolemiante la om şi animale. Nguyen şi colab. au demonstrat că trigliceridele şi colesterolul seric total au fost reduse semnificativ la şoarecii hipercolesterolemici care au ingerat Lactobacillus plantarum PH04⁽³²⁾. Unele studii au susţinut că iaurtul din laptele de bivoliţă şi iaurtul din lapte de soia care conţine Bifidobacterium Bb-12 sau Bifidobacterium longum Bb-46 au fost foarte eficiente în reducerea concentraţiei de colesterol total cu 50,3%, a LDL-colesterolului cu 56,3% şi a trigliceridelor cu 51,2%, comparativ cu nivelurile grupului de control^(33-35). Anderson şi colab. au arătat că un consum zilnic de 200 g de iaurt, conţinând Lactobacillus acidophilus, după fiecare cină, a contribuit la o reducere semnificativă a concentraţiei serice de colesterol în comparaţie cu grupul placebo⁽³⁶⁾. Un review din 2017⁽³⁷⁾ a concluzionat că un consum de alimente care conţin bacterii probiotice din genul Lactobacillus ar putea reduce nivelul de LDL-colesterol, precum şi colesterolul total. Eficacitatea poate depinde de tipul şi de doza suplimentului. Sunt necesare mai multe studii pentru a confirma rezultatele şi a clarifica care probiotice ar fi utile.

Deşi unele studii nu au arătat beneficii ale probioticelor asupra profilelor lipidice la pacienţii cu DZ2 (colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride), alte studii efectuate la animale sau la om au demonstrat beneficiile probioticelor şi prebioticelor. Prin urmare, sunt necesare studii suplimentare pentru a îmbunătăţi cunoştinţele noastre şi pentru a elimina incertitudinile cu privire la probiotice şi prebiotice^(38-40).

Un review⁽⁴¹⁾ a constatat că laptele fermentat cu tulpini de Lactobacillus poate ajuta la scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, s-a constatat că un consum de probiotice ar putea duce la o creştere a nivelului de vitamină D în sânge, ceea ce ajută la prevenirea hipertensiunii arteriale. Dacă cercetări ulterioare vor confirma faptul că probioticele pot ajuta la controlul tensiunii arteriale, aceste bacterii ar putea într-o zi să joace un rol în tratarea şi prevenirea bolilor de inimă.

Studii anterioare s-au concentrat în principal pe relaţia dintre probiotice şi bolile imune, cum ar fi dermatita atopică şi boala inflamatorie a intestinului. Bacteriile intestinale, inclusiv Lactobacillus şi Bifidobacterium, pot traversa stratul mucos intestinal şi pot stimula activităţile fagocitare din splină sau alte organe⁽⁴²⁾. Un studiu din 2010 a constatat că, la copiii cu boli alergice precum dermatita atopică, flora intestinală este foarte diferită de cea a copiilor sănătoşi. Această constatare susţine ideea că administrarea unui supliment pentru îmbunătăţirea florei bacteriene intestinale poate fi benefică⁽⁴³⁾. Acelaşi studiu a constatat, de asemenea, uşoare îmbunătăţiri clinice în dermatita atopică prin utilizarea probioticelor. Cu toate acestea, constatările nu au fost suficient de semnificative pentru a spune cu certitudine că probioticele sunt un tratament eficient. Un alt studiu, din 2013, a remarcat faptul că Bifidobacterium infantis 35624 ar putea fi benefic persoanelor cu afecţiuni precum psoriazisul şi sindromul oboselii cronice. Acest tip specific de bacterii este adesea inclus în suplimente pentru fortificarea sistemului digestiv⁽⁴⁴⁾, menţionează unele cercetări, care sugerează că probioticele pot avea un efect pozitiv asupra tratamentului dermatitei atopice. Aceste efecte depind de tulpinile probiotice utilizate, de timpul administrării şi dozare. Pe baza cercetărilor disponibile, specialiştii din domeniul medical nu pot spune cu certitudine că probioticele sunt un tratament eficient pentru eczeme. Deşi au existat unele îmbunătăţiri clinice, sunt necesare cercetări suplimentare înainte ca probioticele să devină un tratament recomandat în aceste afecţiuni.

Studii mai recente sugerează că utilizarea probioticelor poate preveni cancerul de colon prin influenţarea microbiomului intestinal. Astfel, unele cercetări⁽⁴⁶⁾ arată că printre principalii factori de risc crescut pentru cancerul colorectal se menţionează, pe lângă factorii genetici, boala inflamatorie intestinală, fumatul, lipsa activităţii fizice şi un indice de masă corporală ridicat. Conform unor investigaţii⁽⁴⁷⁾, microbiomul intestinal joacă un rol-cheie în dezvoltarea cancerului colorectal. Cu toate acestea, multe dintre mecanisme rămân încă neclare. Unele cercetări⁽⁴⁸⁾ sugerează că utilizarea probioticelor poate preveni cancerul de colon prin influenţarea microbiomului intestinal. Dr. Versalovic şi colegii săi s-au concentrat pe rolul unui probiotic regăsit în mod natural în intestinele mamiferelor – Lactobacillus reuteri. S-a demonstrat că această bacterie reduce inflamaţia din intestin, astfel că cercetătorii au testat efectul acestui probiotic asupra tumorilor cancerului colorectal⁽⁴⁹⁾. În urma rezultatelor, dr. James Versalovic declară: „Suntem pe punctul de a valorifica progresele în ştiinţa microbiomului intestinal pentru a facilita diagnosticul şi tratamentul bolilor umane. Prin simpla introducere a microbilor care furnizează substanţe ce lipsesc din organism, putem reduce riscul de cancer şi putem completa strategii de prevenire a cancerului pe bază de dietă”.

Ameliorarea florei bacteriene în urma administrării antibioticelor. Ştim că antibioticele ucid o mare parte din bacteriile organismului uman, fără a face discriminări între „cele bune” şi „cele rele”. Deşi antibioticele ne pot ajuta să vindecăm infecţiile bacteriene, acestea pot epuiza sistemul imunitar, lăsând organismul vulnerabil pentru o perioadă, până ce bacteriile „bune” revin la un nivel normal. Probioticele pot ajuta la accelerarea acestui proces de revenire la normal a bacteriilor bune, nepatogene. De aceea, se recomandă administrarea de probiotice în timpul antibioterapiei şi o perioadă după antibioterapie (până la o lună), pentru a ne asigura că flora bacteriană normală revine la un nivel sănătos⁽⁵⁰⁾.

Cât de rapid acţionează probioticele?

Acţiunea probioticelor depinde de mai mulţi factori. Un studiu din 2018 a constatat că starea de sănătate a organismului uman, tipul tulpinii probiotice, formula şi calitatea produsului, precum şi doza administrată sunt factori importanţi pentru îndeplinirea rolului benefic⁽⁵¹⁾.

În cazul recomandării probioticelor pentru tratarea simptomelor acute, cum ar fi diareea călătorului, efectele pot fi observate după câteva zile. Cercetări mai vechi sugerează că, în combinaţie cu terapia de rehidratare, tratamentul cu probiotice poate ajuta la reducerea cu două zile a duratei diareei. Pentru a vedea efectele probioticelor în cazul unor afecţiuni cronice, disbioză sau depresie imună generală, este necesară utilizarea continuă pentru câteva săptămâni. De exemplu, la persoanele cu sindrom de colon iritabil se poate observa cel mai mare beneficiu atunci când probioticele se administrează timp de 8 săptămâni sau mai mult.

Reacţii adverse posibile ale administrării probioticelor

Deşi administrarea de probiotice poate oferi diverse beneficii, acestea pot provoca şi efecte secundare, inclusiv:

• Simptome digestive. Modificările microbiotei intestinale pot duce la dezvoltarea unor bacterii care produc mai mult gaz decât de obicei, ducând la balonare sau diaree.

• Reacţii cutanate. În cazuri rare, probioticele pot provoca erupţii cutanate sau prurit.

• Risc alergic. Pacienţii cu alergie sau intoleranţă la gluten, soia, ouă, lactate sau lactoză trebuie să fie prudenţi atunci când aleg un probiotic.

• Risc de infecţii bacteriene sau fungice. Unele persoane cu un sistem imunitar slăbit sau cu alte probleme de sănătate se pot confrunta cu acest risc.

• Risc de rezistenţă la antibiotice. Rareori, bacteriile probiotice pot conţine gene de rezistenţă la antibiotice, pe care le pot transmite altor tulpini bacteriene, inclusiv tulpinilor patogene care provoacă infecţii, sau eliberează toxine ce pot fi nocive pentru organism.

• Reacţii adverse rare, precum: septicemie, endocardită, abces hepatic.

În aceste situaţii, nu ar trebui să se administreze probiotice.

Administrarea în siguranţă a probioticelor

Puţine dovezi sugerează că există posibilitatea supradozării cu probiotice. Cu toate acestea, se recomandă citirea cu atenţie a prospectelor şi respectarea dozei recomandate de producător. Dozajul optim poate varia în funcţie de starea de sănătate a pacientului şi de tipul de probiotic.

Dacă un probiotic provoacă efecte secundare sau unele simptome neaşteptate, trebuie luată în considerare reducerea dozei sau oprirea administrării produsului. De asemenea, se recomandă consultarea medicului curant sau a unui medic calificat în acest domeniu.

De subliniat faptul că la femeile însărcinate sau care alăptează riscurile potenţiale ale utilizării probioticelor nu sunt încă bine cunoscute.

În concluzie

Pe baza cercetărilor disponibile, deşi au existat unele îmbunătăţiri clinice, specialiştii din domeniul medical nu pot spune cu certitudine că probioticele sunt un tratament eficient pentru toate afecţiunile prezentate anterior.

Există dovezi limitate care privesc beneficiile pe termen lung ale probioticelor. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a se putea stabili pentru fiecare afecţiune tulpinile probiotice care trebuie administrate, timpul administrării, precum şi dozarea acestora.

De asemenea, este important de amintit faptul că administrarea acestor probiotice trebuie făcută la recomandarea şi sub supravegherea medicului de familie sau a unui specialist.

Cercetările în domeniul probioticelor cresc într-un ritm exponenţial, astfel încât probioticele rămân un domeniu interesant de urmărit.  

Conflict of interests: The author declares no conflict of interests.