Incidenţa sarcinii multiple este, fără îndoială, în creştere, predominant în ultimul deceniu, fiind în diferite statistici dublă ori triplă sau chiar depăşind aceste valori la nivel global. Creşterea vârstei materne la naştere şi tehnicile de reproducere umană asistată din ce în ce mai performante şi chiar accesibile sunt cel puţin doi factori ce contribuie la evoluţia acestui aspect.
Pe lângă această constatare, aparent îmbucurătoare, gestaţia multiplă atrage după ea două probleme, restricţia de creştere intrauterină, patologie la frontiera dintre medicina materno-fetală şi neonatologie, dar şi prematuritatea, cu o incidenţă de asemenea în creştere.
În sarcina multiplă există două tipuri de restricţie de creştere intrauterină - de tip selectiv, cu afectarea unui singur făt, şi de tip nonselectiv, cu afectarea ambilor. Discrepanţa între teritoriile placentare aferente celor doi feţi în sarcina gemelară monocorionică duce la apariţia restricţiei de creştere intrauterină selectivă. Restricţia de creştere intrauterină afectează aproximativ 12-15% din sarcinile monocorionice. Prin urmare, corionicitatea, elementul fundamental de prognostic în gestaţia multifetală, trebuie cunoscută cât mai devreme pe parcursul sarcinii, de preferat în primul trimestru.
Restricţia de creştere intrauterină are evoluţie diferită în funcţie de momentul apariţiei, iar evoluţia naturală a acestei patologii trebuie să facă diferenţa între restricţia de creştere intrauterină cu debut precoce şi cea cu debut tardiv.
În sarcinile gemelare, incidenţa restricţiei de creştere intrauterină cu debut precoce este de aproximativ 10%, iar a celei cu debut tardiv este de aproape 5%, în sarcina multiplă monocorionică.
În majoritatea cazurilor, prognosticul feţilor cu restricţie de creştere intrauterină instalată precoce este asociat cu un risc crescut de mortalitate antepartum şi morbiditate asociată.
De asemenea, sarcina multiplă este asociată cu un risc crescut de naştere prematură, iar incidenţa feţilor cu greutate extrem de mică la naştere este de aproximativ 10,1% în sarcina gemelară, în timp ce în sarcina triplă se apropie de 32%.
Greutatea extrem de mică la naştere şi prematuritatea sunt principalii factori de risc care contribuie la mortalitatea şi morbiditatea crescută din sarcina multiplă, existând o relaţie invers proporţională între numărul de feţi şi vârsta gestaţională la momentul naşterii.
Sugarii proveniţi din sarcini multiple prezintă un risc crescut de paralizie cerebrală, dificultăţi de învăţare, întârziere în dezvoltarea limbajului sau de tulburări de comportament.
Acestea sunt numai câteva argumente de care atât obstetricianul, cât şi neonatologul trebuie să ţină cont în faţa unei sarcini multiple, în special în prezenţa unei gestaţii multiple monocorionice.
În acest număr al revistei Perinatologia am inclus articole privind utilizarea medicamentelor biologice pentru bolile autoimune în timpul sarcinii şi lactaţiei, privind infecţia herpetică neonatală, evaluarea tranşei uterine post-operaţie cezariană, hipernatremia la prematurii cu greutate foarte mică la naştere, sindromul Prader-Willi, dar şi două articole legate de sarcina multiplă, cu problematici privind particularităţile etiopatogenice şi de prognostic ale enterocolitei ulceronecrozante sau de patologie plurimalformativă în sarcina multiplă.
La final, vă adresăm invitaţia de a participa la două evenimente ştiinţifice internaţionale remarcabile, ce vor avea loc la Bucureşti, în luna mai a acestui an, The 14th International Academy of Perinatal Medicine Conference şi The 34th Fetus as a Patient International Congress, dar în egală masură şi la Al 6-lea Congres al Societăţii Române de Ultrasonografie în Obstetrică şi Ginecologie.
Pe lângă această constatare, aparent îmbucurătoare, gestaţia multiplă atrage după ea două probleme, restricţia de creştere intrauterină, patologie la frontiera dintre medicina materno-fetală şi neonatologie, dar şi prematuritatea, cu o incidenţă de asemenea în creştere.
În sarcina multiplă există două tipuri de restricţie de creştere intrauterină - de tip selectiv, cu afectarea unui singur făt, şi de tip nonselectiv, cu afectarea ambilor. Discrepanţa între teritoriile placentare aferente celor doi feţi în sarcina gemelară monocorionică duce la apariţia restricţiei de creştere intrauterină selectivă. Restricţia de creştere intrauterină afectează aproximativ 12-15% din sarcinile monocorionice. Prin urmare, corionicitatea, elementul fundamental de prognostic în gestaţia multifetală, trebuie cunoscută cât mai devreme pe parcursul sarcinii, de preferat în primul trimestru.
Restricţia de creştere intrauterină are evoluţie diferită în funcţie de momentul apariţiei, iar evoluţia naturală a acestei patologii trebuie să facă diferenţa între restricţia de creştere intrauterină cu debut precoce şi cea cu debut tardiv.
În sarcinile gemelare, incidenţa restricţiei de creştere intrauterină cu debut precoce este de aproximativ 10%, iar a celei cu debut tardiv este de aproape 5%, în sarcina multiplă monocorionică.
În majoritatea cazurilor, prognosticul feţilor cu restricţie de creştere intrauterină instalată precoce este asociat cu un risc crescut de mortalitate antepartum şi morbiditate asociată.
De asemenea, sarcina multiplă este asociată cu un risc crescut de naştere prematură, iar incidenţa feţilor cu greutate extrem de mică la naştere este de aproximativ 10,1% în sarcina gemelară, în timp ce în sarcina triplă se apropie de 32%.
Greutatea extrem de mică la naştere şi prematuritatea sunt principalii factori de risc care contribuie la mortalitatea şi morbiditatea crescută din sarcina multiplă, existând o relaţie invers proporţională între numărul de feţi şi vârsta gestaţională la momentul naşterii.
Sugarii proveniţi din sarcini multiple prezintă un risc crescut de paralizie cerebrală, dificultăţi de învăţare, întârziere în dezvoltarea limbajului sau de tulburări de comportament.
Acestea sunt numai câteva argumente de care atât obstetricianul, cât şi neonatologul trebuie să ţină cont în faţa unei sarcini multiple, în special în prezenţa unei gestaţii multiple monocorionice.
În acest număr al revistei Perinatologia am inclus articole privind utilizarea medicamentelor biologice pentru bolile autoimune în timpul sarcinii şi lactaţiei, privind infecţia herpetică neonatală, evaluarea tranşei uterine post-operaţie cezariană, hipernatremia la prematurii cu greutate foarte mică la naştere, sindromul Prader-Willi, dar şi două articole legate de sarcina multiplă, cu problematici privind particularităţile etiopatogenice şi de prognostic ale enterocolitei ulceronecrozante sau de patologie plurimalformativă în sarcina multiplă.
La final, vă adresăm invitaţia de a participa la două evenimente ştiinţifice internaţionale remarcabile, ce vor avea loc la Bucureşti, în luna mai a acestui an, The 14th International Academy of Perinatal Medicine Conference şi The 34th Fetus as a Patient International Congress, dar în egală masură şi la Al 6-lea Congres al Societăţii Române de Ultrasonografie în Obstetrică şi Ginecologie.