Aspecte imagistice în afecţiunile sistemului ventricular cerebral

Sistemul ventricular cerebral este alcătuit din patru ventriculi (I şi II laterali, III şi IV), fiecare ventricul comunicând cu celălalt prin diverse canale. La acest nivel, în patologia canină, se constată apariţia asimetriei sau dilataţiei ventriculare, care poate fi cauzată de o varietate de factori sau mecanisme fiziopatologice⁽²⁾. Hidrocefalia, tulburare multifactorială, cu o varietate de mecanisme fiziopatologice, este descrisă ca o acumulare anormală de lichid cefalorahidian (LCR) în interiorul craniului^(5,10).

Patogeneză

LCR este produs la nivelul plexului coroid⁽¹⁰⁾. Această producţie este independentă de presiunea hidrostatică din sistemul ventricular, dar este influenţată de presiunea osmotică a sângelui⁽¹⁰⁾. După producere, acesta circulă prin sistemul ventricular, trecând prin cei doi ventriculi laterali, al treilea ventricul, apeductul mezencefalic, apoi prin al patrulea ventricul şi, în cele din urmă, prin deschiderile laterale, în spaţiul subarahnoidian al creierului şi al măduvei spinării⁽¹⁰⁾. Mecanismul major al drenajului LCR presupune absorbţia prin vilozităţile arahnoide (situate în sinusurile venoase)⁽¹⁰⁾, dar şi prin suprafaţa arahnoidiană, pereţii capilarelor şi sistemul limfatic extracranian⁽¹⁵⁾. Echilibrul între viteza de formare şi rata de absorbţie asigură volumul normal de LCR în interiorul craniului⁽¹⁰⁾. Absorbţia LCR depinde de diferenţa de presiune în vilozităţile arahnoide, care acţionează ca un sistem de supapă pentru a menţine presiunea intracraniană în limite normale. Când presiunea intracraniană scade sub 7 cm H₂O, viteza de circulaţie a LCR se diminuează, antrenând o reducere a absorbţiei acestuia, iar consecutiv apare hidrocefalia. S-a raportat că perturbarea absorbţiei LCR este legată de durata instalării hidrocefaliei^(10,14).

Clasificare şi cauze

Hidrocefalia poate fi clasificată în diferite moduri^(5,10). În funcţie de locul unde LCR se acumulează, poate fi internă (unde lărgirea ventriculară este aparentă) şi externă (când este lărgit spaţial subarahnoidian)⁽⁵⁾. Volumul crescut al LCR în hidrocefalie este mai degrabă cauzat de o resorbţie scăzută (subdezvoltarea vilozităţilor arahnoidiene sau procese inflamatorii) decât de creşterea producţiei de LCR (aparent în tumori la nivelul plexului coroid)⁽⁵⁾. În funcţie de etiologie, clasificarea generală împarte hidrocefalia în forme congenitale sau dobândite⁽⁵⁾. Hidrocefalia congenitală este cel mai frecvent întâlnită la câinii din rasele: Bulldog, Mops, Pomerania, Yorkshire Terrier, Chihuahua, Lhasa Apso, Pudelul, Boston Terrier şi Pechinez^(3,7,14). Cauzele sunt diverse şi includ factori genetici, anomalii de dezvoltare intrauterine, infecţii prenatale sau sângerări la nivelul creierului⁽⁹⁾. Cu toate acestea, lărgirea ventriculilor cerebrali şi asimetria observate la aceste rase sunt independente de forma capului^(3,14). Hidrocefalia congenitală apare într-o gamă largă de anomalii ale sistemului nervos, incluzând meningomielocelul, maladia Chiari, sindromul Dandy-Walker şi hipoplazia cerebrală⁽¹⁰⁾. Hidrocefalia mai poate fi cauzată de un blocaj al fluxului de LCR, aşa-numita hidrocefalie obstructivă. Obstrucţia în sistemul ventricular sau la ieşirea prin deschiderile laterale se numeşte hidrocefalie necomunicativă, deoarece nu există comunicare între sistemul ventricular şi spaţiul subarahnoidian⁽⁵⁾.

Semne clinice

În cazul acumulării excesive de LCR creşte presiunea intracraniană ,determinând compresiunea parenchimului cerebral şi consecutiv apariţia manifestărilor neurologice^(11,12). De asemenea, atrofia cerebrală sau anomaliile de dezvoltare pot duce la simptome neurologice⁽¹¹⁾. Semnele clinice variază de la asimptomatic la manifestări grave, din cauza unei acumulări mari de LCR, care compresează parenchimul cerebral, traduse prin depresie, hiperexcitabilitate, tulburări de conştiinţă, tulburări vizuale şi auditive, necoordonare în mers şi convulsii^(1,11), constatându-se că intensitatea semnelor clinice este direct proporţională cu presiunea intracraniană crescută⁽¹⁰⁾.
 

Diagnostic

Diagnosticul de hidrocefalie se bazează pe identificarea caracteristicilor clinice, completată cu aspectele imagistice ale creierului, folosind tehnici imagistice avansate, cum ar fi imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).

Imagistica prin rezonanţă magnetică a revoluţionat diagnosticul malformaţiilor intracraniene în practica veterinară pentru animalele de companie^(4,6). Aceasta permite diagnosticarea eficientă a asimetriei ventriculare şi a hidrocefaliei, precum şi a cauzelor acestora⁽¹⁾. Principalul dezavantaj al acestei tehnici este necesitatea unei anestezii generale, care prezintă riscuri, în special pentru animalele cu tulburări cardiopulmonare⁽⁵⁾. Avantajul metodei constă în obţinerea de imagini multiplane, de o calitate superioară. IRM permite evaluarea corectă a dimensiunii ventriculare, a gradului de atrofie corticală, precum şi a leziunilor focale care pot fi observate în hidrocefalie. Mai mult decât atât, IRM este mai sensibilă decât CT în imagistică, observându-se şi leziuni focale de mici dimesiuni⁽¹⁰⁾. Semnele IRM în hidrocefalie includ îngustarea treptată a spaţiului subarahnoidian, dilatarea progresivă a ventriculilor cerebrali şi subţierea cortexului cerebral⁽¹⁵⁾. Acumularea anormală a LCR apare hiperintensă pe imagini T2 ponderate, hipointensă în imagini T1 ponderate şi atenuată în FLAIR^(5,6,8). Dacă examinarea LCR evidenţiază prezenţa celulelor anormale sau a proteinelor, ca în cazul inflamaţiei sau a hemoragiei intraventriculare, pe imaginea IRM poate fi observată modificarea intensităţii semnalului.

În concluzie, imagistica prin rezonanţă magnetică permite obţinerea unui sistem complex dar eficient de imagini, care are o varietate de indicaţii clinice, direct legate de diagnosticul modificărilor de la nivel cerebral orientând medicul în alegerea terapiei corespunzătoare la animalele de companie.  

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.