Canine distemper disease, a viral disease that affects canids, domestic and wild, regardless of age, race and sex, is one of the frequent infectious diseases in this species, evolving seriously, with a fatal outcome. Vaccination schemes practiced in companion canids also include vaccination against this infection produced by the canine distemper virus (CDV). This study aims to monitor the titer of anti-CDV antibodies after vaccination, in order to evaluate the efficiency of post-vaccination immune response.
Keywords
canine distemper disease, CDV, vaccination
Rezumat
Boala Carré (canine distemper disease), afecţiune virală ce afectează canidele, domestice şi sălbatice, indiferent de vârstă, rasă sau sex, este una din cele mai frecvente maladii infecţioase la această specie, evoluând grav, cu final letal. Schemele de vaccinare practicate la canidele de companie includ şi vaccinarea pentru această infecţie, produsă de virusul bolii Carré (CDV). Acest studiu îşi propune să monitorizeze titrul anticorpilor anti-CDV postvaccinali, în vederea evaluării eficienţei răspunsului imun după vaccinare.
Boala Carré este o maladie răspândită la nivel global, cu mare difuzabilitate, fiind receptive multe specii de canide, domestice şi sălbatice. Infecţia poate evolua divers, de la forme fără expresie clinică evidentă până la forme clinice grave, cu final letal la 50% din canidele de companie afectate.
Agentul etiologic, virusul bolii Carré (CDV), este un morbilivirus din familia Paramyxoviridae, înrudit cu virusul pestei bovine şi cu virusul pestei rumegătoarelor mici. Este un virus ARN, anvelopat, unic din punct de vedere antigenic, însă cu mari variaţii de patogenitate şi inclusiv cu tropism celular diferit.
Transmiterea se realizează în principal pe cale respiratorie, prin intermediul particulelor de aerosoli contaminate, dar şi pe cale orală. Perioada de incubaţie este cuprinsă între limite largi, de 1-4 săptămâni, în funcţie de statusul imunologic, vârsta animalului, suşa virală implicată etc.
CDV are tropism pentru structurile limfoide şi se replică la acest nivel, iar ulterior diseminează pe cale hematogenă şi limfatică, la nivelul ţesuturilor hematopoietice. La 4-6 zile postinfecţie, în plan clinic, această etapă de invazie se manifestă prin semne ale sindromului febril, hipertemia fiind tranzitorie. De asemenea, se remarcă limfopenie. Ulterior, viremia secundară va determina o nouă expresie clinică febrilă, moment în care virusul invadează structurile tisulare din întreg organismul (respirator, digestiv, urinar, nervos). Expresia clinică a infecţiei se întâlneşte la câinii imunosupresaţi, la cei care nu au fost supuşi vaccinării anti-CDV sau la care schema de vaccinare anti-CDV nu este completă. Având în vedere că evoluţia clinică este gravă şi că succesul intervenţiei terapeutice este nesatisfăcător, vaccinarea reprezintă modalitatea prin care se poate preveni boala, inclusiv se poate reduce răspândirea virusului.
Răspunsul imun umoral postvaccinal poate fi influenţat de mai mulţi factori, printre care starea de întreţinere, statusul fiziologic şi vârsta fiind cel mai frecvent implicaţi.
Studiul de faţă propune evaluarea răspunsului imun postvaccinal anti-CDV la canidele de companie. Testarea s-a realizat pe două loturi de câini de companie adulţi, din rase diferite, cu vârste între 1 şi 5 ani, 10 femele şi opt masculi, loturile fiind constituite astfel:
Lotul I (LI) cuprinde 10 femele, notate F1-F10 (tabelul 1).
Lotul II (LII) cuprinde opt masculi, notaţi cu M1-M8 (tabelul 2).
Vaccinarea a fost efectuată, în cadrul schemei anuale de vaccinare, cu vaccin viu, atenuat, polivalent DHPPI (anti-CPV, anti-CDV, anti-CAV-1, anti-CPi). Toate animalele, la momentul vaccinării, dar şi la momentul testărilor, au fost examinate clinic şi termometrizate, fiind clinic sănătoase.
Evaluarea potenţialei infecţii anterioare cu CDV a fost evaluată prin teste imunocromatografice rapide, anterior fiecărei evaluări a titrului de IgG anti-CDV. În acest sens, a fost utilizat un test rapid Distemper IC® (Agrolabo, inc. Italia), destinat detecţiei CDV pe probe de secreţie conjunctivală sau nazală. Este un test calitativ, imunocromatografic, în care anticorpii monoclonali se cuplează cu antigenele CDV. Testul a fost realizat pe baza instrucţiunilor producătorului. Toate rezultatele obţinute au fost negative la cei 18 câini testaţi, anterior fiecărei etape de testare.
Metoda dot-ELISA a fost utilizată pentru evaluarea titrului de IgG anti-CDV postvaccinal, pe probe de ser sangvin. La ambele loturi au fost prelevate probe de sânge, individuale, la două intervale de timp după vaccinarea anti-CDV, în intervalul de 12 luni cuprins între momentul administrării vaccinului până la următoarea vaccinare, astfel:
T1 - evaluarea titrului IgG CDV la trei luni postvaccinal;
T2 - evaluarea titrului IgG CDV la 11 luni postvaccinal.
Evaluarea titrurilor de IgG anti-CDV a fost realizată pe probe de ser sangvin, fiind utilizată metoda dot-ELISA, ImmunoComb® Canine Parvovirus & Distemper IgG Antibody Test Kit (Biogal). Testul ImmunoComb® este un test imunoenzimatic (ELISA) modificat, care se foloseşte pentru evaluarea titrului de anticorpi, utilizândprobe de sânge integral sau ser sangvin. Conform instrucţiunilor de utilizare a kitului, măsurarea titrului de IgG CDV s-a făcut cu ajutorul scalei de interpretare colorimetrice (existentă în kit), iar exprimarea rezultatelor s-a făcut în unităţi S, pe o scală de la 0 la 6.
Conform datelor disponibile în instrucţiunile producătorului, valoarea S=3 este echivalentă unui titru de IgG de 1:80 unităţi seroneutralizante pentru CDV (SN), acesta fiind considerat protector pentru infecţia cu CDV.
Lotul I, alcătuit din 10 femele cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani, a înregistrat următoarele rezultate, exprimate atât în unităţi S, cât şi în unităţi de seronutralizare (SN), incluse în tabelul 3.
Evaluarea dinamicii titrului postvaccinal de IgG anti-CDV la cele 10 femele evidenţiază o reducere progresivă, în decursul celor 11 luni postvaccinal. Titrul seric al IgG anti-CDV postvaccinal se menţine ≥3 (1:80 unităţi SN) la 80% din căţelele testate la momentul T2, din lotul de test LI. Două dintre căţele (F5 şi F10) au înregistrat o valoare a titrului IgG anti-CDV sub limita de protecţie la evaluarea T2 (la 11 luni postvaccinare). Pragul minim de protecţie este de 1:80 unităţi SN (S=3).
Se poate remarca faptul că cele mai mari titruri de IgG anti-CDV au fost înregistrate la momentul T1 (la trei luni postvaccinare), valoarea titrului mediu la T1 fiind S mediu = 5,1. La momentul T2 (la 11 luni postvaccinare), valoarea titrului mediu de IgG anti-CDV este peste pragul minim, S mediu = 3,2.
Lotul II, alcătuit din opt masculi cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani, a înregistrat următoarele rezultate, exprimate atât în unităţi S, cât şi în unităţi de seroneutralizare (SN), incluse în tabelul 4.
Evaluarea dinamicii titrului postvaccinal de IgG anti-CDV la cei opt masculi evidenţiază o reducere progresivă în decursul celor 11 luni postvaccinal. Titrul seric al IgG anti-CDV postvaccinal se menţine ≥3 (1:80 unităţi SN) la 87,5% din masculii testaţi la momentul T2, din lotul de test LII. Unul dintre masculi (M4) a înregistrat o valoare a titrului IgG anti-CDV sub limita de protecţie la evaluarea T2 (la 11 luni postvaccinare). Pragul minim de protecţie este de 1:80 unităţi SN (S=3).
Se poate remarca faptul că cele mai mari titruri de IgG anti-CDV au fost înregistrate la momentul T1 (la trei luni postvaccinare), valoarea titrului mediu la T1 fiind S mediu = 5,2. La momentul T2 (la 11 luni postvaccinare), valoarea titrului mediu de IgG anti-CDV este peste pragul minim, S mediu = 3,5.
Pe baza rezultatelor obţinute la lotul I, se poate observa că răspunsul imun umoral postvaccinal anti-CDV este protector pentru 80% dintre subiecţii lotului I pe durata celor 11 luni. Titrurile medii la cele T1 şi T2 sunt peste pragul minim de protecţie, ceaa ce sugerează că la lotul analizat vaccinarea a fost eficientă.
Rezultatele lotului II arată că, pe perioada analizată, titrul IgG anti-CDV se păstrează la sau peste pragul minim protector pentru 80% dintre subiecţii lotului II, pe durata celor 11 luni. De asemenea, valorile medii ale titrului de IgG anti-CDV la T1 şi T2 sunt peste pragul minim de protecţie, ceea ce sugerează că nivelul de protecţie este corespunzător pentru infecţia cu CDV.
Titrul de IgG anti-CDV sub pragul minim înregistrat la F5 şi F10 din LI, respectiv pentru M4 din LII, la momentul T2, sugerează faptul că pot surveni diferiţi factori ce pot influenţa reactivitatea imnologică şi, implicit, titrul de anticorpi pe durata celor 12 luni, care se consideră protectiv pentru infecţia cu virusul bolii Carré.
Valorile medii ale titrului de IgG anti-CDV se menţin peste pragul minim de protecţie, la cele două loturi testate, neexistând diferenţe semnificative în funcţie de sex, vârstă sau rasă.
Gradul de protecţie faţă de infecţia cu CDV este cuprins între 80% şi 87,5% pe durata celor 11 luni de la administrarea vaccinului (vaccin viu atenuat DHPPI), ceea ce ne permite a concluziona că, pe perioada de 12 luni între două vaccinări pentru boala Carré, este asigurat un nivel de protecţie corespunzător populaţiei de canide examinate (18 câini de companie, adulţi, din rase diferite).
Conflict de interese: niciunul declarat Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.
Bibliografie
Deem SL, Spelman LH, Yates RA, Montali RJ. Canine distemper in terrestrial carnivores: a review. J Zoo Wildl Med. 2000;31(4):441-451.
Coyne MJ, Burr JH, Yule TD, et al. Duration of immunity in dogs after vaccination or naturally acquired infection. Vet Rec. 2001;149(17):509-515.
McCaw DL, Thompson M, Tate D, Bonderer A, Chen YJ. Serum distemper virus and parvovirus antibody titers among dogs brought to a veterinary hospital for revaccination. J Am Vet Med Assoc. 1998;213(1):72-75.
Örvell C. Structural polypeptides of canine distemper virus. Arch Virol. 1980;66(3):193-206.
Ottiger HP, Neimeier-Forster M, Stark KD, Duchow K, Bruckner L. Serological responses of adult dogs to revaccination against distemper, parvovirus and rabies. Vet Rec. 2006;159(1):7-12.
Parker AJ. The many faces of canine distemper. Canine Pract. 1978;5:25-28.