Psihiatria în România încă se află într-un proces de reformă, pentru a atinge standardele solicitate de UE(1). În calitate de membră a Uniunii Europene, România are obligația îmbunătățirii situației persoanelor cu afecțiuni psihice și promovării incluziunii sociale, fapt certificat prin elaborarea unor strategii cum ar fi: Memorandumul comun privind incluziunea socială, Strategia națională pentru dezvoltarea de servicii sociale, Strategia națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. Din nefericire, așa cum rezultă și din documentele-cadru (strategiile de dezvoltare regională și Programul operațional sectorial dezvoltarea resurselor umane) – implementarea acestor strategii se realizează cu dificultate, asistența actuală a persoanelor cu dizabilități fiind încă tributară modelului instituționalist, biomedical, în detrimentul serviciilor de reabilitare și incluziune socială. Asistența acestor persoane se realizează mai mult la nivel instituțional, personalul preponderent fiind cel medical și administrativ, existând o preocupare crescută pentru asistența medicală a pacientului și o preocupare redusă sau inexistentă pentru incluziunea socială a acestuia. Una dintre cauzele principale ale acestei situații o reprezintă numărul insuficient de profesioniști implicați în dezvoltarea și furnizarea serviciilor comunitare de reabilitare și incluziune socială și, în același timp, insuficienta calificare a acestora. În România, teme precum reabilitarea și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități psihice, reabilitarea ocupațională a acestora, managementul de caz și dezvoltarea integrată a serviciilor sociale și de sănătate mintală sunt absente sau introduse izolat în curriculumul de pregătire a profesioniștilor care lucrează cu aceste persoane: psihiatri, psihologi, asistenți sociali, instructori ergoterapie, asistenți medicali etc. Puținele programe pentru formarea specialiștilor în direcția psihiatriei sociale și a incluziunii sociale sunt insuficiente, neexistând nicio formare autorizată în domenii specifice psihiatriei sociale. Chiar și atunci când profesioniștii dețin cunoștințe teoretice, acuză limitări serioase în transpunerea acestora în practică (limitări la nivel procedural). Serviciile de reabilitare și incluziune socială a persoanelor cu dizabilități constituie o dificultate sau o limită pentru majoritatea profesioniștilor în domeniul sănătății mintale și, ca urmare, o lipsă majoră sau o nevoie descoperită la nivelul grupului-țintă(2). Instruirea și dezvoltarea competențelor profesioniștilor cu privire la modalitățile de incluziune socioprofesională a persoanelor cu dizabilități și constituirea unui sistem coerent și integrat de servicii de asistență și intervenție în acest sens reprezintă punctul de plecare pentru adresarea eficientă a acestei nevoi(6).
În prezent, în România, una din cinci persoane este afectată de probleme de sănătate mintală, iar cel puțin 250000 de români suferă de o boală psihică severă. Mai mult, se estimează că în anul 2020 afecțiunile psihice vor fi pe primul loc în ceea ce privește morbiditatea, depășind cancerul și bolile cardiovasculare. Bolile psihice nu prezintă doar o prevalență foarte ridicată, ci sunt și o importantă sursă de dizabilități. Măsurate în ani trăiți cu dizabilitate și moarte prematură (DALY), bolile psihice reprezentau 13% din povara globală a bolilor în 2001 (Kohn și colab., 2003). Aproximativ 33% din totalul anilor trăiți cu dizabilitate se datorează bolilor psihice. Spre deosebire de bolile somatice, maladiile psihice reprezintă și o sursă de alterare a microgrupului social (familial, profesional) în care trăiește persoana bolnavă(8).
În acest sens, în 2005 s-a înființat Asociația de Psihiatrie Socială din România, cu scopul de a pregăti, promova și implementa la toate nivelurile proiecte pentru susținerea asistenței psihiatrice comunitare a persoanelor cu probleme de sănătate mintală, de a sprijini și încuraja incluziunea socială a acestora.
Obiectivele asociației sunt: schimbarea opticii societății asupra conceptului de boală mintală, stimularea prin toate metodele și mijloacele a reintegrării în societate și în familie, a recuperării psihice și ajutorării persoanelor cu probleme de sănătate mintală, adoptarea unor politici pentru schimbarea mentalității societății, în ceea ce privește posibilitățile de integrare în comunitate a acestui grup de persoane, adoptarea și aplicarea unor măsuri de natură oficială și privată, menite să asigure integrarea socială, culturală, educativă, economică, cât și o existență demnă a persoanelor cu probleme de sănătate mintală, militarea pentru adoptarea unei legislații care să sprijine persoanele cu probleme de sănătate mintală, propunându-și să participe la elaborarea și îmbunătățirea ei continuă, în conformitate cu cerințele comunitare, pregătirea profesională a persoanelor implicate în asistența psihiatrică comunitară, inițierea și promovarea unor structuri organizatorice de asistență psihiatrică comunitară, sprijinirea inițiativelor și a parteneriatului public‑privat la nivel local, național și internațional, organizarea de manifestări științifice și profesionale cu teme specifice de asistență psihiatrică comunitară, realizarea și distribuirea unei publicații de informare și promovare a asistenței psihiatrice comunitare, promovarea cercetării științifice și aplicative în domeniul asistenței psihiatrice comunitare, stimularea schimburilor și contactelor științifice interne și internaționale.
Asociația de Psihiatrie Socială din România este afiliată la Asociația Mondială de Psihiatrie Socială (WASP), fiind prezentă și participând cu lucrări la congresele organizate la Kobe, Praga, Marakesh, Lisabona, Cairo sau Londra. Un moment important pentru asociație a fost organizarea Congresului Regional de la Gura Humorului din 2009, care s-a remarcat printr-o participare numeroasă națională și internațională: SUA, Austria, Germania, India, Marea Britanie, Australia, Franța, Maroc, Canada, Moldova, Ucraina. Cu acest prilej s-a evidențiat necesitatea organizării de școli de vară și conferințe pentru informarea și dezvoltarea de abilități și metodologii de lucru pentru inițierea unor servicii integrate de sănătate mintală și incluziune socială, informarea cu privire la modele de bună practică și proceduri naționale și internaționale de lucru în ceea ce privește reabilitarea și incluziunea socială, identificarea unor modalități concrete de a implementa modelele prezentate, obstacole potențiale și strategii de surmontare a acestora(9).
Cursanții participanți la școlile de vară organizate la Câmpulung Moldovenesc au avut parte de lectori de marcă din străinătate (Italia, Germania, Anglia, Austria) și din țară (CNSM, Craiova, Iași, București, Cluj-Napoca, Timișoara, Oradea). De subliniat prezența constantă la aceste școli de vară a profesorului Mircea Lăzărescu, decanul psihiatriei românești, un promotor și susținător important al psihiatriei sociale. Ne-am bucurat de susținerea constantă a Institutului Bucovina, care prin reprezentanții săi ne-a informat asupra unui model de psihiatrie comunitară, modelul Kaufbeuren, susținut de Klaus Silverberger și echipa sa. Temele abordate au fost mereu adaptate la nevoile sistemului de asistență psihiatrică din România.
Insuficiența numerică și pregătirea precară a profesioniștilor în domeniul reabilitării și incluziunii sociale antrenează consecințe directe sau indirecte, la niveluri multiple.
A. La nivelul profesioniștilor
Profesioniștii au dificultăți în realizarea sarcinilor zilnice, serviciile furnizate nu corespund parametrilor de calitate stabiliți la nivel național și internațional, oferta de servicii comunitare este deficitară și puținele servicii oferite nu au continuitate(10). Inițiativa privind dezvoltarea programelor de incluziune socială este limitată; puținii profesioniști instruiți se confruntă cu o aglomerare excesivă a muncii, fapt ce antrenează dificultăți în munca în echipă (disensiuni în echipă ca urmare a supraaglomerării și distribuirii inegale a sarcinilor, supraresponsabilizarea anumitor membri) și uzura prematură a personalului abilitat, dar și limitarea accesului la servicii scăderea calității acestora. Este afectată eficiența planului terapeutic și de reabilitare, prin lipsa de finalitate a muncii.
B. La nivelul persoanelor cu dizabilități
Este afectat procesul de recuperare socială (integrarea în microgrupul de apartenență și comunitate) și, implicit, rata de recidivă și moarte prematură (suicid) este crescută (marginalizarea socială este un factor important de recidivă și factor de risc în cazul sinuciderii). Există un acces dificil la servicii, latență mare în primirea serviciilor solicitate, eșec în centrarea acestora pe nevoile clienților, fapt ce antrenează abandonul prematur al serviciilor, descurajarea și neîncrederea în furnizori. Eșecul programelor de incluziune socială se observă la acest nivel prin creșterea ratei instituționalizării, calitatea redusă a vieții și nivelului de trai, fixarea beneficiarilor în rol de asistați sociali, consumatori pasivi de servicii medicale, rata redusă a ocupării persoanelor cu dizabilități (sub 11%), dar și prin implicarea redusă a beneficiarilor în furnizarea serviciilor.
C. La nivelul familiilor și al comunității
Insuficientă informare și educare, responsabilizarea inadecvată a familiei, sănătate precară a membrilor familiei, conflict intrafamilial, cu izolarea sau abandonul în instituții al persoanei cu dizabilități.
D. La nivelul societății, în ansamblu
Grevarea bugetelor și scăderea resurselor pentru membrii comunității, eșecul programelor de reformă.
Pe parcursul celor trei școli de vară, profesioniști din domeniul sănătății mintale, precum medici specialiști psihiatri, rezidenți în Psihiatrie, psihologi, asistenți sociali, medici de familie, au dobândit cunoștințe teoretice și practice privind modele de bună practică de la nivel național și internațional (Germania, Italia, Anglia); problematica medico-legală în asistența psihiatrică comunitară; continuitatea serviciilor de sănătate mintală: din spital către comunitate; căi de dezvoltare/promovare a politicilor de sănătate mintală – cadrul legislativ actual; servicii de asistență psihiatrică comunitară, servicii de asistență și suport social (urban/rural); modele de recuperare și reabilitare psihosocială; principii etice în reabilitarea psihosocială; integrarea îngrijirilor de medicină primară în cele de sănătate mintală și publică; echipa terapeutică comunitară în succesul reabilitării psihosociale; rolul beneficiarilor și al familiilor acestora în dezvoltarea serviciilor; principiile economiei sociale și importanța incluziunii sociale a beneficiarilor de servicii de sănătate mintală; mass-media și inițiative antistigmă.
O surpriză plăcută a fost descoperirea faptului că fondatorul psihiatriei sociale la nivel mondial și al Organizației Mondiale de Psihiatrie Socială WASP și al revistei acesteia, Joshua Bierer, s-a născut pe meleagurile Bucovinei, la Rădăuți. În memoria acestuia s-a organizat în 2014 Săptămâna „Joshua Bierer“, formată din a doua ediție a Școlii de vară cu tema „Servicii integrate de asistență psihiatrică în comunitate“ și Conferința aniversară „Joshua Bierer“. Cu această ocazie s-a lansat un videoclip prezentat și la Londra, în același an, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la înființarea WASP.
Joshua Bierer a fost medic psihiatru, fiind cel care a deschis porțile spitalului de psihiatrie către comunitate, a înființat primul spital de zi, a creat cluburi pentru petrecerea timpului liber al pacienților, a pus bazele întreprinderilor sociale și locuințelor protejate.
Pe parcursul școlilor de vară și al conferințelor au fost promovate și abordate terapii noi, cum ar fi terapia narativă (Ovidiu Gavrilovici), the thriving process (Mario Aslan), aspecte legate de rolul psihoeducației.
Noțiunile teoretice și practice privind serviciile comunitare de sănătate mintală, modelele de bună practică naționale și internaționale prezentate vizează inițierea și dezvoltarea serviciilor alternative de sănătate mintală în scopul recuperării, reabilitării și incluziunii sociale a persoanelor cu probleme de sănătate mintală, pentru creșterea calității vieții acestora.
Trebuie să recunoaștem că toate aceste abordări și preocupări pentru creșterea calității serviciilor de asistență, recuperare și reabilitare au influențat în sens pozitiv dezvoltarea serviciilor psihiatrice la nivelul municipiului Câmpulung Moldovenesc, reușindu-se crearea unui model de asistență psihiatrică apreciat la nivel național și internațional (spital care promovează modelul ușilor deschise, organizare de ateliere de terapie ocupațională, serviciu de echipă mobilă, organizarea beneficiarilor în Fundația Orizonturi, promovarea economiei sociale).
Profesioniștii participanți devin utili și formatori de opinii și pentru ceilalți membri ai echipei în care activează, fapt ce asigură diseminarea eficientă a cunoștințelor și practicilor în domeniul reabilitării și incluziunii sociale. Implicarea experților externi oferă o deschidere în direcția parteneriatelor transnaționale, a transferului de know-how, a modelelor de bună practică, a supervizării și suportului logistic (dezvoltare de proceduri). Constituirea unei rețele naționale a profesioniștilor interesați de implementarea procedurilor de reabilitare și incluziune socială va facilita schimbul de experiență și transferul de cunoștințe, va constitui o bază a dezvoltării de parteneriate și acordare a sprijinului reciproc în accesarea și implementarea serviciilor de asistență psihiatrică comunitară. Nu în ultimul rând, implicarea activă a beneficiarilor de servicii (persoane cu dizabilități psihice) – ca traineri și/sau participanți în procesul instruirii profesioniștilor – reprezintă un mijloc de promovare a modelelor de succes, empowerment și combatere a prejudecăților asociate acestor persoane.
Informațiile oferite în cadrul școlilor de vară vizează schimbări atât la nivelul mentalităților, cât și la nivelul reabilitării vocaționale, al reinserției sociale și al implicării persoanelor cu dizabilități psihice pentru a deveni parteneri egali în cadrul echipei multidisciplinare. Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități psihice va reduce tendința de instituționalizare a acestora și a costurilor aferente, în mod implicit, transformându-i din consumatori în contribuabili la fondurile de stat, din pasivi în activi.
Urmărim, de asemenea, prin aceste școli de vară creșterea nivelului competențelor profesioniștilor implicați în reabilitarea persoanelor cu dizabilități care vor aborda mai eficient și integrat această problematică – se specializează forța de muncă existentă pentru a se adresa mai bine nevoile pacienților. Sunt adresate nevoi total descoperite până în prezent – reinserția socială cu impact pozitiv nu doar asupra dezvoltării economice, ci și asupra creșterii calității vieții și îmbunătățirii stării de sănătate a persoanelor cu dizabilități psihice.
Astfel, putem spune că, prin școlile de vară și conferințele organizate, Asociația de Psihiatrie Socială contribuie la creșterea numărului profesioniștilor instruiți în domeniul psihiatriei comunitare și, implicit, la creșterea și diversificarea ofertei de servicii de incluziune socială și la creșterea numărului de programe de reabilitare socială demarate și dezvoltarea unor noi modele de bune practici la nivel național. Prin stabilirea de noi parteneriate la nivel național și internațional și asigurarea cooperării între ONG-uri și instituțiile statului, se pun bazele comunităților de bună practică, crescând șansele obținerii de fonduri pentru demararea de noi proiecte în domeniu.
Sănătatea generațiilor viitoare depinde de deciziile și acțiunile luate în prezent de către toți factorii implicați, în scopul unei conviețuiri cu demnitate, respect și calitate a vieții crescută.