Intervenţie nutriţională şi stil de viaţă în gută sau pseudogută

Introducere

Pacientul X, de 47 de ani, se prezintă cu un istoric de câteva luni de polialtralgii, la glezna dreaptă şi prima articulaţie metatarsofalangiană a membrului inferior drept, cu simptomatologia identică cu cea a gutei, cu dureri la nivelul articulaţiei afectate, tumefacţia zonei respective, însoţită de eritem şi sensibilitate la palpare. Episoadele de criză dureroasă nu au fost corelate cu creşterea nivelului de acid uric în sânge. Deşi, conform literaturii de specialitate, pseudoguta reprezintă o afecţiune rar întâlnită la vârste tinere, sub 60 de ani⁽¹⁾, profilul biochimic a ridicat şi suspiciunea acestei patologii. Analizele de laborator au fost normale, cu excepţia nivelurilor crescute de fibrinogen (617 mg/dl; normal între 200 şi 400 mg/dL), VSH (18 mm/h; normal <15 mm/h), feritină (320; normal până în 300 µg/l) şi 25-hidroxi-vitamina D scăzută (20 ng/mL; normal între 30 şi 100 ng/mL), iar magnezemia era la limita inferioară. Ultimele două analize puteau sugera un hiperparatiroidism secundar, iar feritina crescută în acest context este un factor de risc pentru pseudogută. Pe de altă parte, există specificate situaţii particulare (sub 10%) când atacul de gută nu se însoţeşte de hiperuricemie, din cauza răspunsului hormonal al corticosuprarenalei la stresul determinat de procesul dureros.

Date despre pacient

Pacientul, de 47 de ani, 1,72 m înălţime şi 102 kg, a completat un chestionar de evaluare nutriţională din care am extras următoarele date.

Antecedente personale – obezitate de grad I, cunoscut cu câteva episoade de gastrită, apendicectomie în copilărie, nefumător, consumă alcool zilnic, patru-cinci pahare cu vin şi bere, cu un nivel de stres (pe o scală de la 1 la 5) de 4, cu un program haotic în cadrul firmei la care lucra.

Antecedente familiale – tatăl cu hipercolesterolemie, hipertensiune arterială şi obezitate.

Istoric – pacientului, cunoscut cu gradul I de obezitate (IMC=34,8), i s-a recomandat să reducă greutatea pentru un efect favorabil asupra articulaţiilor cu probleme – gleznă, respectiv degetul mare de la piciorul drept, care în timpul crizelor dureroase se umflau, erau sensibile la atingere şi se înroşeau. A ţinut o dietă timp de trei săptămâni; mai precis, s-a înfometat, slăbind aproximativ 4,5 kg, de la 106,8 kg la 102,2 kg, după care s-a blocat la această greutate. Pacientul a întrunit mai mulţi factori declanşatori alimentari ai atacului de gută/pseudogută – obezitate, înfometare, ulterior exces alimentar şi folosirea alcoolului. Având un nou episod dureros, s-a decis să consulte un specialist şi a solicitat un program controlat de slăbire, în variantă online.

Diagnostic – incert, cu aspecte clinice şi de laborator ce puteau sugera la fel de bine guta sau pseudoguta, afecţiuni cu simptomatologie asemănătoare, dar cu localizare şi mai ales cauze diferite. Deşi i-a fost sugerată de către medicul reumatolog o puncţie pentru examinarea lichidului sinovial din articulaţia inflamată şi obţinerea unui diagnostic cert, pacientul a refuzat această analiză. Analizele de laborator au fost normale, cu excepţia nivelurilor crescute de fibrinogen (617 mg/dl; normal între 200 şi 400 mg/‌dL), VSH (18 mm/h; normal <15 mm/h), feritină (320; normal până în 300 µg/l) şi 25-hidroxi-vitamina D scăzută (20 ng/‌mL; normal între 30 şi 100 ng/mL), iar magnezemia era la limita inferioară.

Intervenţie nutriţională – în cadrul programului, pacientului i s-a solicitat un jurnal alimentar zilnic, cu identificarea senzaţiilor de foame, saţietate şi a gradului de satisfacţie alimentară, urmărind atât cantitativ, cât şi calitativ meniurile. Toate şedinţele s-au desfăşurat online, cu monitorizarea pe cântarul pacientului a parametrilor indice de masă corporală, grăsime somatică şi masă musculară activă. Am asigurat şi suport de psihonutriţie, atunci când pacientul simţea anxietate şi stres în găsirea de soluţii alimentare când era nevoit, din cauza serviciului, să părăsească localitatea de reşedinţă.

Discuţie

Deşi întâlnirile noastre au fost doar în mediu online, pacientul a fost foarte implicat, dorindu-şi să slăbească şi să nu se mai confrunte cu durerile articulare. Modificările observate la fiecare şedinţă, privind scăderea procentului de grăsime corporală şi, bineînţeles, greutatea totală, l-au motivat să fie perseverent şi atent la alegerea alimentaţiei, mai ales atunci când era obligat să plece câteva zile de acasă sau să lucreze noaptea.

Se cunoaşte deja faptul că alimentele care declanşează în mod obişnuit atacuri de gută includ: carne din organe, carne roşie, fructe de mare, alcool şi bere. Acestea conţin o cantitate moderată până la mare de purine. Cu toate acestea, există o excepţie de la această regulă, cercetările arătând că legumele bogate în purină nu declanşează atacuri de gută⁽²⁾. De aceea, a avut acces la combinaţii alimentare cu legume şi leguminoase (fasole, linte, năut, din care să asimileze proteine), dar şi lactate. De asemenea, au fost restricţionate sucurile de fructe şi băuturile răcoritoare, mai ales cele cu îndulcitori de tipul sirop de fructoză-glucoză, care, deşi nu sunt bogate în purină, accelerează mai multe procese celulare ce determină inflamaţie şi creşterea nivelului de acid uric^(3,4).

În concordanţă cu analizele de laborator, pacientul a avut recomandare de supliment cu vitamina D pe o perioadă de trei luni, cât a durat programul de nutriţie, şi, de asemenea, supliment cu curcumină. Curcumina ameliorează artrita gutoasă, reprezentând un ingredient activ cu eficacitate antiinflamatoare⁽⁵⁾. De asemenea, şi-a ajustat stilul de viaţă în ceea ce priveşte mişcarea/activitatea fizică zilnică^(6-8).

Concluzii

La finalul celor trei luni, scopul pacientului, de a ajunge sub greutatea de 95 kg, şi mai ales de a nu mai avea crize gutoase, a fost atins. Analizele de laborator s-au normalizat, atât parametrii inflamatori, cât şi 25-hidroxi-vitamina D. Pacientul a slăbit 7,5 kg în această perioadă, indicele de masă corporală (IMC) scăzând de la 34,8 (limita superioară pentru obezitate de grad I) la 31,7, mâncând echilibrat, fără înfometare, cu stare de saţietate la fiecare masă.

După două luni de la încheierea programului, greutatea era sub control, fără probleme de sănătate.  

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.