First published: 27 decembrie 2017
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
Deși pe parcursul istoriei plantele și substanțele naturale au fost primele folosite pentru vindecarea bolilor sau susținerea stării de sănătate a omului, azi, știința medicală recunoscută aplică doar regulile bine studiate și înțelese. Desigur, este mult mai ușor de înțeles cum acționează un produs monocomponent sau cu un număr redus de componente, decât complexitatea naturii.
Un medicament alopat are o compoziție bine stabilită, componentele au structuri bine definite, cum este de exemplu aspirina – acidul acetilsalicilic, o substanță având ca punct de plecare substanța naturală salicina, care se găsește în scoarța multor copaci sau arbuști. Spre deosebire de aspirină – un medicament de sinteză –, produsele pe bază de plante au o compoziție complexă, fiind amestecuri complexe de compuși bioactivi. Acest amestec complex de compuși se numește FITOCOMPLEX, iar compoziția acestuia este profilul fitochimic al produsului vegetal sau al unui produs pe bază de plante. Acest fitocomplex conține, în funcție de produsul vegetal și de modul de obținere, atât compuși hidrofili, cât și compuși lipofili.
La un medicament alopat, de sinteză, structura compusului activ sau a compușilor activi va determina modul în care medicamentul va acționa asupra organismului uman, cum se va absorbi, distribui, metaboliza și elimina, cum se va lega de proteine și receptori, determinând efectele dorite și cele nedorite ale acestuia. Efectul dorit se explică apoi tot prin intermediul structurii, prin mecanismul de acțiune, ajungându-se la determinarea acțiunii farmacologice și, desigur, a indicațiilor terapeutice.
În comparație cu medicamentul alopat, un produs pe bază de plante va acționa prin intermediul fitocomplexului, care va determina efectele, dorite și nedorite, iar prin intermediul profilului fitochimic al acestuia putem stabili acțiunea farmacologică și indicațiile terapeutice. Tot prin intermediul compoziției fitocomplexului putem explica de ce aceste produse pe bază de plante au mult mai puține efecte nedorite și contraindicații.
Dacă, la medicamente, stabilirea structurii este relativ simplu de realizat folosind metode analitice moderne, stabilirea PROFILULUI FITOCHIMIC TOTAL al unui produs pe bază de plante este practic imposibilă. Este foarte dificil să cunoaștem toate componentele unui amestec atât de complex de compuși aparținând diverselor clase structurale. Azi, există o preocupare din ce în ce mai mare de a studia plantele în cele mai mici detalii, dar evaluarea a sute de compuși existenți numai într-o plantă este o sarcină extrem de dificilă.
În vederea stabilirii profilului fitochimic există o schemă de extracție și de identificare destul de simplă, dar prin care se obțin primele informații de bază asupra compoziției și care ne ghidează spre metodele analitice de adoptat pentru etapele următoare. Prima etapă constă în realizarea extracției fracției lipofile, urmată de extracția celei hidrofile. Fracția lipofilă se extrage de obicei cu cloroform sau eter etilic, iar produsul vegetal epuizat se supune apoi extracției fracției hidrofile cu metanol sau cu etanol, apoi, la sfârșit, cu apă. Următoarea etapă este identificarea din cele trei extracte obținute a claselor de compuși prezenți, folosind reacții de identificare specifice acestora.
După cunoașterea acestor clase de compuși se poate trece la metode analitice moderne de studiu al compușilor din fiecare clasă identificată. Se folosesc metode cromatografice și spectrale. În primul rând se poate stabili amprenta digitală a extractelor prin cromatografie pe strat subțire. Apoi se pot adapta metode cromatografice cuplate cu metode spectrale, pentru identificarea și dozarea fiecărui compus. Compușii volatili – de tipul terpenelor, carotenoidele, uleiul gras – se pot analiza prin cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă. Restul compușilor se pot identifica și cuantifica prin cromatografie de lichide de înaltă performanță, cuplată cu spectrofotometrie UV-Vis, spectrometrie de masă, RMN. Se mai pot folosi și spectrofotometria în infraroșu, mai ales cu transformată Fourier, iar pentru componentele anorganice, spectrofotometria de absorbție atomică.
Cu toate aceste metode de analiză moderne, este practic imposibil de identificat toți compușii dintr-un produs vegetal, mai ales că, pe parcursul dezvoltării plantei, diferitele părți ale acesteia și condițiile de climă vor determina variații largi ale compoziției, atât sub aspect calitativ, cât, mai ales, sub aspect cantitativ.
Produsele gemoterapice sunt extracte obținute în amestec de glicerină, alcool etilic și apă, ceea ce conferă extractului un profil fitochimic care, în limite largi, are un echilibru între compușii lipofili extrași datorită glicerinei și alcoolului etilic și compușii hidrofili extrași datorită apei, alcoolului etilic și, parțial, glicerinei. Cantitatea de compuși hidrofili este de obicei superioară cantității compușilor lipofili.
Pe baza solvenților de extracție folosiți și a particularității părților de plante – țesuturi meristematice proaspete –, se poate prevedea posibilitatea existenței în extractele gemoterapice a numeroase clase de compuși. Dintre compușii hidrofili, în cantitate semnificativă vor fi prezenți polifenolii, adică glicozide și agliconi: flavonoidici, hidrochinonici, ai acizilor fenolici, cumarine, taninuri. Cu mare probabilitate vor exista în aceste extracte aminoacizi și substanțe proteice cu moleculă mică, mai ales compuși cu rol de hormoni de creștere, de tipul auxine cu structură de triptofan și citokine cu structură adeninică. Tot din clasa compușilor hidrofili mai putem enumera acizii triterpenici și derivații acestora, glucidele, vitaminele hidrosolubile, mai ales vitamina C și acidul abscisic – dormina –, care ar putea să fie prezenți în extractele gemoterapice. Dintre compușii lipofili pot fi prezenți fitosteroli, terpene de tipul monoterpene, diterpene, iar din această clasă amintesc mai ales giberelinele cu structură izoprenică, cu rol de hormon de creștere, și sescviterpenele.
La fel ca în cazul medicamentelor alopate, la care structura indică un anumit efect terapeutic, și în cazul produselor pe bază de plante profilul fitochimic ne poate indica efectul terapeutic care se poate corela cu indicațiile componentelor identificate a căror eficiență s-a observat sau s-a studiat.
De exemplu, glucidele au rol emolient, energizant. Din clasa glucidelor, anumite subtipuri structurale au indicații mai precise: mucilagiile au efect laxativ și antitusiv, pectinele au rol hemostatic, iar unele polizaharide au acțiune imunomodulatoare.
Antraderivații au efect laxativ sau chiar purgativ, datorită acțiunii astringente și iritante.
Din clasa heterozidelor, derivații de arbutozidă, care în organism hidrolizează la hidrochinonă, au efect antiseptic urinar. Arbutozida s-a putut identifica în extractele din mlădițe de iarbă-neagră (Calluna vulgaris MG=D1), afin (Vaccinium myrtillus MG=D1) și merișor (Vaccinium vitis-idaea MG / MG=D1), confirmând astfel indicația lor în infecții urinare.
Tot din clasa heterozidelor fac parte și derivații de acid salicilic cu efect antireumatic și febrifug. Astfel de derivați s-au identificat în extractul din scoarță de salcie (Salix alba cortex MG=D1), confirmând indicațiile acestui extract gemoterapic ca antiinflamator și drenor al articulațiilor și în stări febrile.
Dintre acizii fenolici, derivații de acid cafeic au fost mai larg studiați și au efect colagog/coleretic, imunomodulator, antioxidant. Un astfel de acid fenolic, acidul rozmarinic, a fost identificat în extractul din mlădițe de rozmarin (Rosmarinus officinalis MG / MG=D1), confirmând indicația acestuia în drenaj hepatic și ca hepatoprotector.
Compușii de condensare ai acizilor fenolici, lignanii, s-au dovedit a fi antioxidanți puternici și s-au identificat în extractul din muguri de coacăz negru (Ribes nigrum MG / MG=D1), care este indicat în alergii și în stări inflamatoare.
Cumarinele au efect antimicrobian, estrogenic, dar mai ales anticoagulant și trombolitic. Esculina, o cumarină identificată în extractul din muguri de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum MG=D1), explică efectul benefic al acestuia în insuficiențe circulatorii venoase.
Taninurile fac parte tot din superclasa polifenolilor și au efect astringent, capilaroprotector, iar unele au efect inhibitor asupra formării leucotrienelor (LTB4) implicate în reacțiile alergice, ceea ce explică indicația extractului din mlădițe de măceș (Rosa canina MG / MG=D1), în care s-au identificat taninuri, în îmbunătățirea simptomelor alergice, mai ales la copii.
Flavonoidele sunt o clasă mare de polifenoli care au diverse efecte. Izoflavonele au efect estrogenic. Alte flavonoide au efect diuretic. Toate flavonoidele sunt superantioxidanți. Pe lângă aceste proprietăți, mai ales rutozida, cvercetolul, luteolina, au și alte efecte benefice. Cresc rezistența capilarelor, explicând, prin prezența lor, indicația în simptome varicoase a extractului din muguri de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum MG=D1); au efect antibiotic, antiviral și antimicrobian, explicând indicația în infecții intestinale a extractului din muguri de nuc (Juglans regia MG=D1), cu un conținut ridicat de flavonoide. Mai ales rutozida s-a dovedit a avea efect antihistaminic, inhibând acțiunea histaminei și, prin prezența sa în cantități semnificative în extractul din muguri de coacăz negru (Ribes nigrum MG / MG=D1), se confirmă indicația acestui extract gemoterapic în alergii.
Terpenele au efect antimicrobian, antiseptic, coleretic/colagog, explicând indicația în dischinezii biliare a extractului din mlădițe de rozmarin (Rosmarinus officinalis MG / MG=D1).
Naftochinonele, identificate și în extractul din muguri de nuc (Juglans regia MG=D1), au efect antidiareic și dermoprotector, explicând indicația acestui extract gemoterapic în infecții intestinale și în afecțiuni ale pielii.
Vitamina C este una dintre vitaminele esențiale menținerii stării de sănătate. Este un antioxidant puternic și susține buna funcționare a glandelor. A fost identificată mai ales în extractul din muguri de coacăz negru (Ribes nigrum MG / MG=D1), cu indicații în stimularea glandei suprarenale, sau în extractul din mlădițe de măceș (Rosa canina MG / MG=D1), indicat în stări de convalescență și pentru prevenirea stărilor gripale.
Prin urmare, putem concluziona că stabilirea profilului fitochimic al extractelor gemoterapice este foarte importantă pentru stabilirea/previzionarea/corelarea cu efectele terapeutice, constituind punctul de plecare pentru dezvoltarea metodelor de control al calității al acestor extracte. Ceea ce însă nu trebuie să uităm este faptul că la aceste extracte nu acționează substanțe individuale, ci întreg FITOCOMPLEXUL.
Tusea, conform definiţiei, este un reflex brusc şi repetitiv care ajută la curăţirea tractului respirator superior de secreţii, substanţe iritante,...
Primăvara este perioada epidemiilor de viroze respiratorii, a asteniei fizice şi psihice, perioada acutizării durerilor de stomac, pentru cei cu se...